Leagãnul cald al vietii de familie
Dedic aceste gânduri familiei
Onița și Nelu Drãgãnuș
Cred cã mã includ și eu în acest dat al omului, ca o „trestie gânditoare” ce mã aflu pe acest pãmânt. Deși am ajuns aproape de cea mai înaltã treaptã de existențã pãmânteascã, eu caut și acum cu perseverențã rãspunsul unor mari întrebãri. Acum îmi îndrept gândul spre o componentã a vieții noastre, cea numitã familie. Ca într-o oglindã vãd câte un aspect de viațã trecut prin filtrul rațiunii în diferite etape de desfãșurare a zilelor mele, cu înțelesuri de multe ori foarte diferite, în funcție de etapa de viațã în care mã gãseam.
Și, oricât am reflecta, rãmâne o mare tainã cum o ființã omeneascã și-a gãsit loc sã se iveascã în cadrul familiei. Ce știm este cã o ființã nouã apare pe pãmânt din îmbrãțișarea unui minuscul strop de viațã desprins dintr-o femeie, cu unul desprins dintr-un bãrbat, în liniște, cel mai des în taina nopții, într-un cuib al dragostei. În acel moment apare marea tainã. Mâna Dumnezeiascã toarnã viațã în aceastã nouã celulã împreunã cu toate darurile cu care o va defini de-a lungul vieții aceastã nouã ființã. Din acest moment, viitoarea fãpturã își va împlini destinul sub supravegherea pãrinților, înconjuratã de dragoste. Astfel, putem spune cã familia are în cuprinsul ei un strop de sfințenie cereascã. Familia devine cel mai important mod de a trãi viața. De-a lungul miilor de ani, omenirea nu a mai gãsit o altã formã de conviețuire în grup care sã echivaleze cu familia, așa cum funcționeazã astãzi. O vorbã înțeleaptã spune cã cele mai importante lucruri în viațã nu sunt lucrurile, ci oamenii pe care îi avem lângã noi. Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea cã „familia este biserica de acasã”. Iubirea dintre cei doi soți este unul din cele mai mari daruri ale naturii, este un adevãrat Paradis pãmântesc. Familia marcheazã profund destinul fiecãrui individ. Existã un șir lung de momente din viața de familie care pot aduce atât fericirea maximã, precum și prãbușiri sufletești. Marin Preda, fascinat de puterea cuvântului, scria: „Putea fi înjuratã muierea cu tandreþe ºi i se fãceau obrajii roºii ºi se învârtea pe loc ca o gãinã beatã, cã era iubitã ºi, dimpotrivã, un cuvânt blând, dar rostit cu o cruzime rece o fãcea palidã ºi o încremenea de spaima înstrãinãrii” (Viaþa cã o pradã).
Nu existã în universul nostru pãmântean mai frumoase și mai emoționante trãiri așa cum e momentul când spui DA în fața Altarului, când ești condusã de tata la Altar, când te vezi îmbrãcatã în alb de sus pânã jos și o zi întreagã ești centrul atenției tuturor și admiratã în mod deschis. Nu poate fi egalat cu nimic momentul când îți zâmbește sau gângurește un bebeluș pentru care ești capabil sã faci fel de fel de giumbușlucuri ca sã obții un surâs al lui. Pãstrezi în palmã, ca viitor tatã, mișcarea lui înainte de venirea pe lume, mângâind burtica mare a soției. Sunt multe momente când se îngreuneazã respirația în fața dovezilor de dragoste, mute, dar puternice, ale partenerului de viațã. În acest cuib al familiei se nasc toate valorile morale, alãturi de cele fizice. Înțelepciunea vieții de familie ne îmbogãțește perspectiva asupra valorilor și tradițiilor care ne modeleazã. Aici este izvorul din care te vei hrãni toatã viața și vei fi atras ca de destin sã te întorci pentru veșnicie.
De-a lungul vieții am întâlnit multe familii trãind în armonie, reușind sã treacã peste neajunsuri și neîmpliniri cu mult tact, restabilind înțelegerea, echilibrul și armonia. Închizând ochii, deasupra tuturor acestor valoroase nuclee umane îmi apare leagãnul cald al vieții de familie așa cum și l-a întruchipat Onița, pe care o consider nepoata mea, doctorițã de profesie, acum aflatã în pensie, regretatã profund de sãtenii care spun cã îi vindeca doar cu vorba ei blândã. Onița, pãstrând aceeași conduitã, și-a construit cuibul drag al familiei cu inginerul consãtean, Nelu Drãgãnuș, persoanã pe mãsura ei. Impresia pe care o lasã familia lor este aceea cã Îngerul Pãzitor nu a lipsit nici un moment de lângã ei. Privindu-i împreunã simți cã legãtura dintre soți este învãluitã în sacralitate. În fața lor nu poți sã ridici niciodatã tonul și orice neplãcere se topește lent. E o binefacere atingerea cu ei. Eu o simt chiar și de la cei 8.000 kilometri care ne despart acum. Ei mi-au oferit imaginea unei vieți de familie la care nu mai ai ce adãuga pentru perfecționare.
Cu ce sã începem ca sã ne bucurãm de asemenea valori? Cred cã, în primul rând, trebuie sã pãșim cu inima curatã, la care sã adãugãm relaxarea și calmul. În viața de familie se învațã și se clãdesc treptat și cu rãbdare, cu mintea limpede și curatã. Într-o cãsnicie fericitã, oamenii se învațã întotdeauna reciproc. Știința vieții se învațã reciproc, în fiecare zi, atingându-se, culcându-se pe o pernã, uneori chiar împotriva voinței lor. Viața de familie cere efortul sã reflectezi și sã supraveghezi propriile emoții, sentimente și gânduri, îți cere o inteligențã emoționalã. Bãrbații care se impun prin forțã fizicã, femeile care au ca armã țipete, vorbe grele, adolescenții care exagereazã cu o conduitã ieșitã din comun, toate acestea nu pot aduce în casã floarea bucuriei, ci, din contrã, un comportament foarte regretabil, fiindcã nimic nu e pe lume ca busola familiei care ne ghideazã. În familie avem rãdãcina, aici creștem, înflorim și apoi ne construim noua noastrã familie cu zestrea primitã de la cea dintâi, aici dorim sã ne aflãm în momentul plecãrii spre veșnicie.
Elena Buicã Buni
Toronto
|
Elena Buicã Buni 9/2/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.