Acceptã schimbarea
De câtva timp nu îmi dã pace un gând, dar ce spun eu, o adevãratã revoltã este în sufletul
meu. M-am hotãrât cu greu sã scriu despre un subiect care nu de foarte mult timp era ceva
tabu.
Homosexualitatea, blamatã de bisericã, cea care nu poate privi în propria-i curte din cauza ochelarilor de cal purtaþi de prea fericiþii ºi de cei trecuþi bine de prima parte a vieþii, cei singuri ºi frustraþi.
Dumnezeu m-a binecuvântat cu iubire necondiþionatã, cu prieteni din toate clasele
sociale, etniile, dar ºi cu alte orientãri sexuale, ce nu pot înțelege este încrâncenarea societãții în care trãim.
Homosexualitatea a fost încã de la începutul lumii pretutindeni, chiar ºi în locaºurile sfinte
sau casele regale. Ne-a gãsit pudoarea tocmai acum, când pe tot globul se acceptã
schimbarea gândirii îngrãdite de prejudecãþi, la noi mai sunt unele voci care se exprimã
vehement la adresa cuplurilor gay fãrã sã analizeze îndeaproape escapadele amoroase
petrecute în locaºurile sfinte de preacuvioºii cãlugãri sau.... .
Pânã ºi copilaºii preºcolari ºtiu cã nu barza ia adus pe lume, sãrãcuþa a ostenit de atâta
curierat pasând acest serviciu cãtre spitale, unde mamele i-au nãscut sub supravegherea
medicilor.
Deci, despre ce pudoare vorbim?
Pe tot globul sunt recunoscuþi ca soþ ºi soþie cuplurile formate din douã femei sau doi
bãrbaþi, numai noi românaºii ne punem cu dosul în uºa coteþului precum porcul la ignat
aruncând ºi cu barda în grindã, cã de nu vrem sa acceptãm adevãrul.
Aceºti „puºi la zid” de naþiune nu s-au nãscut din pãrinþi ortodocºi, dintr-un bãrbat ºi o
femeie?
Dacã plozii procreaþi de aceºtia au o altã înclinaþie sexualã ºi nu se simt bine în pielea ºi
corpul lor cine-i de vinã?
Poate blestemul de la a ºaptea generaþie, cum spunea bunica. Sã fim serioºi ºi sã ne vedem bârna din casa fiecãruia.
Sunt foarte multe cupluri care îºi ascund orientarea sexualã de teamã cã vor fi
marginalizaþi cã îºi vor pierde funcþiile, serviciul, pânã la urmã ce ne intereseazã pe noi cei
mulþi ºi fãrã de pãcat, cine cu cine se culcã ºi de ce. La fel ºi prostituþia, în vremuri de mult
apuse existau case de randevu bine organizate cu medic ºi matroanã, afaceri legalizate. Noi,
nu ºi nu cã este imoral dar la copii abuzaþi sexual la tinerele traficate sau gãsite moarte în
condiþii suspecte cine se gândește și cum rãmâne? Suntem prea pudici sã rãspundem, într-adevãr la modã este videochat-ul dar câþi îºi permit luxul...
Foarte mulþi dintre noi avem lacãte pe creier, o exprimare cât se poate de plasticã ca sã
nu deranjez cu vocabularul meu libertin pe cei fãrã de pãcat. Lipsiþi de activitãþi ºi fãrã sã ne
bucurãm sufletul ne refugiem în ” Cleveteala” cum spune preotul Ciprian, la noi românii a
devenit un sport naþional aceastã clevetealã pe care o practicãm ºi întâlnim la tot pasul.
Rectific, sã fiu bine înþeleasã, citându-l pe pãrintele Ciprian: „Cleveteala este un pãcat de
moarte”.
Dar ºi aºa rãul ºi neghina existã de când pãmântul iar de clevetealã încã nu a murit
nimeni, spun eu.
Poate citind aceste gânduri mulþi se vor întreba ce orientare sexualã am eu. Ei bine
recunosc, iubesc bãrbatul obosit, arþãgos, romantic, galant poate uneori cu prea mult chef
de distracþie, pânã la urma urmei ºi bãrbatul este tot om, cu sentimente ºi frustrãri nu
poate fi întotdeauna „tare ca piatra” numai noi femeile îl vedem în culori diferite în funcþie
de gesturile pe care le face voluntar sau imatur, câteodatã.
Una peste alta haide-þi sã fim îngãduitori cu semenii noºtri sã zâmbim mai des ºi sã
petrecem timp de calitate în compania celor dragi, avem o singurã viaþã indiferent de etnie,
orientare sexualã sau credinþã iar prin vene ne curge aceiaºi culoare de sânge.
Sã rupem lacãtele care ne þin minþile ferecate, sã preþuim viaþa ºi relaþiile interumane în
fond Dumnezeu ne-a zãmislit dupã chipul ºi asemãnarea sa chiar dacã ”necuratul” ºi-a bãgat
coada, soarele a rãsãrit în fiecare dimineaþã din acelaºi loc.
Nimãnui sã nu-i fie fricã sau ruºine cu ceea ce este, sãrãcia, bogãþia, ipocrizia fac parte din
acesta lume la fel ºi iertarea. Nu vã chinuiþi sufletele cu ceva care nu vã afecteazã direct.
Iubirea ne uneºte dar ºi dezbinã, însã cine iubeºte necondiþionat nu îºi împovãreazã
sufletul, nu are timp sã caute sau sã gãseascã vinã altcuiva.
Coca Popescu
|
Coca Popescu 2/27/2024 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.