Bucuria sărbătoriri limbii române
Celebrând limba română, îi oferim aleasă cinstire ca pentru o stemă împărătească a neamului nostru, este unul dintre simbolurile fundamentale ale unităţii naţionale. Ea ne-a ţinut uniţi timp de 1000 de ani cât am trăit pe acest pământ fără un conducător. Ea ne oferă mândria identităţii noastre naţionale, mândria unui popor cu cea mai mare vechime din Europa.
Astăzi, pe baza noilor cercetări, se recunoaşte pe scara tot mai largă faptul că limba română străveche a stat la baza limbii latine şi nu invers. De curând, însuşi Vaticanul confirmă teoria dacologilor, argumentând că Dacii n-au fost romanizaţi, ci au fost strămoşii romanilor conduşi de Traian. Nu limba română s-a născut din limba latină, ci limba latină este o limbă românească. Latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum. In concluzie, Vaticanul recunoasşte că îşi ţine slujbele în limba latină născută din străvechea noastră limbă română.
In această zi festivă se desfăşoară manifestări în fiecare colţ de ţară, dar şi cu ecouri oriunde în lume se vorbeşte limba română, un prilej de a-şi exprima dragostea şi preţuirea pentru graiul sfânt cu miresme de azimă, grai de o rară frumuseţe şi armonie, limba generatoare de poliseisme şi metafore, adânc înfiptă în pământul ţării noastre. La o astfel de manifestare care s-a desfăşurat la Râmnicu Vâlcea, am participat şi eu, împreună cu organizatorii şi iniţiatorii acestui însemnat eveniment, alături de numeroase personalităţi ale culturii noaste şi, desigur şi un numeros public. Am avut prilejul să mă bucur din plinul inimii la această sărbătoare a zilei limbii române, ca slujitor al ei de-o viaţă întreagă, mai întâi ca profesor de limba română şi mai apoi prin scrierile pe care le-am publicat.
Nu putem vorbi de această aleasă sărbătoare fără să amintim de iniţiatorii acestei sărbători, Cu adânca pioșenie ne amintim de scriitorul Corneliu Leu. Numele său va rămâne legat de această minunată sărbătoare şi împreună cu profundul nostru regret, îl vor însoţi în zarea seninului deplin spre care a plecat. Cu profund regret ne amintim și alt nume, cel al doamnei Ligya Diaconescu, plecată și ea în zările albastre. A rămas să ducă stindardul mai departe cel de al treilea component al grupului de initiatori, Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România.
Chiar dacă până în ziua de azi, limba română nu a avut o zi dedicată ei, de-a lungul timpului, marii gânditori, scriitori şi poeţi, preţuindu-i darurile alese, forţa de exprimare, strălucirea, vitalitatea, bogăţia şi diversitatea ei, au celebrat-o în creaţiile lor. Vasile Alecsandri spunea că limba noastră este: “tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul sacru lăsat de generaţiile trecute”. Nichita Stănescu mărturisea: „Patria mea e limba română", iar în harul poporului nostru a scos la lumină multe proverbe şi zicători pline de învăţăminte din bătrâni. La această sărbătoare nu putem vorbi de limba română fără să aminim de făuritorul limbii române moderne, genialul nostru poet naţional, Mihai Eminescu, al cărui grai a îmbrăcat haina celor mai înalte idei.
Cuvântul, fie rostit prin viu grai, fie aşternut în scrieri, este comoara fără preţ cu care ne-a învredicit Pronia Cerească. 'La început a fost cuvântul, spune Biblia, cuvântul prin care toate s-au făcut'. Graiul este haina care îmbracă gândurile şi trăirile noastre pitrocite în adâncul inimii şi în cutele adânci ale minţii omeneşti. Cuvântul limpezeşte zonele abisale ale conştiinţei umane, el e acela care crează relieful istoric al timpului unui neam înveşnicindu-l. Cu ajutorul graiului poţi petrece o viaţă în toată deplinătatea ei, rezonezi cu clipa de iluminare a gândului şi cu elanul subtil, curat şi sfânt al inimii. Graiul este sunetul pulsaţiilor inimii şi ale cutelor creierului uman.
Cu o vechime "în adâncuri înfundată", astăzi, cu satisfacţie constatăm că limba noastră maternă, oficială, literară, vorbită şi scrisă, este tot mai răspândită în lume şi purtată cu dragoste de către emigranţi, răspândită prin viu grai, precum si printr-un mare număr de scrieri, la care şi-a dat "osteneala" şi internetul. Un merit deosebit îl au revistele pe suport de hârtie, dar şi prin internet, aşa cum este şi revista "Obsevatorul" din Toronto, care se bucură de un binemeritat prestigiu. Aceste publicaţii, din ţară şi din întreaga lume, au meritul deosebit de a fi adunat în acelaşi cadru scriitorii de pretutindeni şi au creat punţi literare între scriitorii din ţară şi cei ai diasporei româneşti.
Este emblematică semnătura scriitorilor din întreaga lume în revistele din ţară, precum şi a scriitorilor din ţară în revistele de limbă română apărute pe toate meridianele lumii. Benefică este şi lansarea în ţară a cărţilor scrise peste graniţă şi prezenţa lor în târgurile de carte.
Un laudatio i se cuvine prestigiosului jurnalist româno-australian, George Roca, pentru că, printr-un efort deosebit, a dat un suflu limbii române publicând mii de scrieri ale autorilor de limbă română facându-le să circule pe toate meridianele lumii. Este un laudatio pentru frumoasa lecţie de înalt patriotism.
Prin astfel de porţi larg deschise ale artei cuvântului se literatura contemporană este tot mai cunoscută pe mapamond şi lasă să pătrundă în ţară noutăţi relevante, pun în lumină orizonturi noi, noi forme de expresie ieşite din vechile canoane şi se fortifică limba română.
Astfel, vom putea cânta cât va exista poporul nostru, cu acelaşi dulce glas ca şi Alexei Mateevici, "Limba noastra-i o comoară" şi vom urma îndemnul scriitorului Gheorghe Sion:"Vorbiţi, scrieţi româneşte,/Pentru Dumnezeu!".
Elena Buica,
Pickering ON
|
Elena Buica 8/31/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.