Rezonante : Reiterãri pe tema zilei Canadei
Canada mã uimește și impresioneazã în feluri greu de exprimat.
Azi voi vorbi puțin despre Muzeul Emigrației din Halifax, vizitat recent, un punct de intrare al emigrației mondiale în aceastã țarã. Prin acest port au pãșit mai mult de un milion de suflete venite din lumea largã. Rãscolitor loc, unde înțelegi cã ești doar o picãturã în oceanul diversitãții emigrației canadiene.
Chiar dacã noi am venit târziu, cu avionul, și nu cu vaporul, tot am fost profund mișcatã de experiența similarã pe care am avut-o.
Mai întâi, regretul aproape unanim al emigranților la gândul celor lãsate în urmã: o țarã, o limbã, o familie, prieteni, obișnuințe, un fel de a înțelege viața și de a te raporta la ea… precum și dorința de a rãmâne ce este fiecare. Apoi, necunoscutul, fricile, emoțiile, dar și noile șanse ce te așteptau la sosire.
O altã lume, cu o altã compoziție, diferențe culturale cât hãul dintre lumi, pe care la vremea aceea nici nu le-am bãnuit. Așa cum am remarcat și alte dãți, noi, fiecare, vedem lumea într-un fel anume și probabil cã ne așteptãm sã fie doar una, înțeleasã la fel de toți.
Mi-a luat timp sã realizez cât de diferit este vãzutã, sã îmi dau seama cã alții trãiesc în alte realitãți, cã percep viața complet diferit.Și cu toate acestea, experiența emigrãrii, indiferent cã a fost determinatã de o necesitate, o dorințã de schimbare, sau doar de dragul climei canadiene, ea îi aduce pe toți la un numitor comun, cãci toți am vãzut prin (aero)porturi copii dormind pe valize, cufere, sau pe unde apucã, toți am fãcut ce am putut la sosire, etc. Apoi, mai toți a trebuit sã ne reconstruim identitatea, într-un fel, ca și cum ai lua-o de la capãt.
Adevãrat, construiai pe înțelegerile dinainte, dar de multe ori trebuia sã reînveți anumite lucruri, sã te reclãdești dinãuntru, sã te cauți în alte feluri, sã te gãsești pe tine, cel reconstruit în lumea noua – o lume ce se bazeazã pe un alt sistem de valori decât cel de acasã.
***
Am petrecut ziua Canadei într-unul din locurile declarate monument Mondial UNESCO, pãstrãtor de istorie Canadianã. Un alt motiv sa fim impresionați.
O lume aparte, în care diferențele nostre capãtã alt înțeles, relativ… iar la întoarcere am fost bucuroși sã cumpãrãm un tricou celebrând Canada cea din 1867, cu o istorie atât de diferitã de a noastrã.
Iar noi, în aceastã excursie am invocat locuri dragi nouã. Când eram pe malul râurilor ne-am adus aminte de defileul Oltului. Alteori ne-am gândit la unele monumente Unesco din țarã, iar când am vãzut o bisericã din Lunnenburg, din secolul XVIII, am asemãnat-o cu biserica din deal din Poiana Sibiului. Mãrginimea Sibiului rãmâne la fel de prezentã aici ca în toate celelalte excursii, la fel cum și scoțienii își aduc masivele muntoase în casele lor strãmutate pe noul continent, germanii își numesc hanurile Pãdurea Neagrã iar italienii își numesc restaurantele Bella Roma. Este nevoia de a replica câte ceva de acasã, ce rãmâne adânc înfipt în suflet, indiferent pe unde faci umbrã pãmântului.
Observ cã e o nevoie universalã.
Poate de aceea în Canada se gãsesc localitãți cu nume aduse de la casele fiecãruia: de la Boianul din Basarabia, la London, Cambridge, Paris, etc.
Eu sunt recunoscãtoare cã pot fi ceea ce sunt. Cã pot fi respectatã exact așa cum sunt, fiind invitatã sã respect, la rândul meu… iar asta nu-i puțin lucru!
E, poate, ingredientul cel mai important oricãrui mers înainte.
***
Îmi amintesc cã în muzeul emigrației, un nou canadian îi scria fratelui sãu de acasã: “În Canada curge lapte și miere. Dacã vii, însã, va trebui sã-ți gãsești propriile vaci și albine”.
***
Am calatorit cu Air Canada, care mai întâi ne-a anulat zborul, apoi ne-a pus pe un avion ce-a trebuit schimbat (deabia mai târziu am aflat cã și acela s-a anulat), iar a treia încercare de zbor a fost întârziatã cu orele. Citesc cã pe timpul excursiei noastre Air Canada a bãtut toate recordurile la întârzieri … O parte din experiența canadianã?…
Apoi taxi-ul în care ne-am urcat era condus de un etiopian foarte nemulțumit de ce se întâmplã aici. Se referea la nevoia ca guvernul sã balanseze suportul și înțelegerea pe care o dã celor în nevoie, fãrã însã sã tolereze abuzul sistemului.
Am gândit cã taximetristul putea sã-și spunã ofurile grație dreptului sãu la opinie, un lucru pe care nu îl prețuim destul.
We take it for granted.
Milena Munteanu, Toronto
|
Milena Munteanu 7/3/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.