Matematica in perioada Greciei Antice
Matematica greacã se referã la textele de matematicã scrise în timpul și ideile care provin din perioada arhaicã prin perioadele elenistice și romane, în cea mai mare parte existente din secolul al VII-lea î.Hr. pânã în secolul al IV-lea d.Hr., In jurul țãrmurilor Mediteranei de Est. Matematicienii greci au trãit în orașe rãspândite pe întreaga Mediteranã de Est, de la Italia pânã în Africa de Nord, care erau uniți de cultura greacã și limba greacã. Cuvântul „matematicã” în sine derivã din greaca veche: μάθημα, romanizat: máthēma Greaca mansardã adicã „subiect de instruire”. Studiul matematicii pentru de dragul ei și utilizarea teoriilor și demonstrațiilor matematice generalizate reprezintã o diferențã importantã între matematica greacã și cea a civilizațiilor precedente.
Originea matematicii grecești nu este bine documentatã. Cele mai timpurii civilizații avansate din Grecia și din Europa au fost civilizațiile minoice și mai târziu miceniene, ambele au înflorit în timpul mileniului al II-lea î.Hr. În timp ce aceste civilizații posedau scris și erau capabile de inginerie avansatã, inclusiv palate cu patru etaje cu drenaj și morminte organizate in forma stupi, nu au lãsat în urmã documente matematice.
Deși nu sunt disponibile dovezi directe, se crede în general cã civilizațiile babiloniene și egiptene învecinate au avut o influențã asupra tradiției grecești. Spre deosebire de înflorirea literaturii grecești în perioada 800-600 î.Hr., nu se cunosc prea multe despre matematica greacã în aceastã perioadã timpurie. perioada — aproape toate informațiile au fost transmise prin autorii de mai târziu, începând cu mijlocul secolului al IV-lea î.Hr.
Se presupune cã matematica greacã a început cu Thales din Milet (c. 624–548 î.Hr.). Se cunosc foarte puține lucruri despre viața și operele sale, deși este în general de acord cã el a fost unul dintre cei șapte magi ai Greciei. Potrivit lui Proclus, el a cãlãtorit în Babilon de unde a învãțat matematica și alte materii și a venit cu demonstrarea a ceea ce se numește acum Teorema lui Thales.
O figurã la fel de enigmaticã este Pitagora din Samos (c. 580–500 î.Hr.), care se presupune cã a vizitat Egiptul și Babilonul, și s-a stabilit în cele din urmã la Croton, Magna Grecia, unde a început un fel de cult. Pitagorienii credeau cã „totul este numãr” și erau dornici sã caute relații matematice între numere și lucruri. Pitagora însuși a primit credit pentru multe descoperiri ulterioare, inclusiv pentru construcția celor cinci solide regulate. Cu toate acestea, Aristotel a refuzat sã atribuie ceva în mod specific lui Pitagora și a discutat doar despre munca pitagoreenilor ca grup.
S-a obișnuit sã se atribuie pitagoreenilor aproape jumãtate din materialul din Elementele lui Euclid, precum și descoperirea numerelor iraționale, atribuitã lui Hippass (c. 530-450 î.Hr.), și cea mai veche încercare de a calula aria cercului, în lucrarea lui Hipocrate din Chios (c. 470-410 î.Hr.). Cel mai mare matematician asociat cu grupul, totuși, ar fi putut fi Archytas (c. 410-350 î.Hr.), care a rezolvat problema cubului, a identificat media armonicã și, eventual, a contribuit la opticã și mecanicã. Alți matematicieni activi în aceastã perioadã, fãrã a fi asociați cu vreo școalã, includ Theodorus (fl. 450 î.Hr.), Theaetetus (c. 417-369 î.Hr.) și Eudoxus (c. 408-355 î.Hr.).
Matematica greacã a atras, de asemenea, atenția filozofilor în perioada clasicã. Platon (c. 428–348 î.Hr.), fondatorul Academiei Platonice, menționeazã matematicã în mai multe dintre dialogurile sale. Deși nu este considerat un matematician, Platon pare sã fi fost influențat de ideile lui Pitagore despre numãr și a crezut cã elementele materiei ar putea fi descompuse în solide geometrice. El credea, de asemenea, cã proporțiile geometrice leagã cosmosul, mai degrabã decât forțele fizice sau mecanice. Aristotel (c. 384–322 î.Hr.), fondatorul școlii peripatetice, a folosit adesea matematica pentru a ilustra multe dintre teoriile sale, ca atunci când a folosit geometria în teoria curcubeului și teoria proporțiilor în analiza sa asupra mișcãrii. O mare parte din cunoștințele cunoscute despre matematica greacã anticã în aceastã perioadã se datoreazã documentelor la care face referire Aristotel în propriile sale lucrãri.
Pãtratul cercului este o problemã propusã de geometrii antici. Este provocarea de a construi un pãtrat cu aceeași arie ca un cerc dat.
Liliana Usvat
www.mathematicsmagazine.com
Liliana Usvat
Cell: 416-708-7454.
www.mathematicsmagazine.com
|
Liliana Usvat 5/12/2022 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.