Revista Antilethe la nr. 11 - Drum spre longevitate
Deși au trecut mai mult de treizeci de ani de la momentul când am căpătat libertatea de a cunoaște viața și creația celor care, după intrarea în comunism, au fost nevoiți să părăsească țara și să apuce calea exilului, subiectul nu este nici pe departe epuizat și se demonstrează că două-trei decenii reprezintă foarte puțin, la scara istoriei, iar, pe de altă parte, un fenomen precum al exilului (putem preciza: al exilului românesc!) este atât de profund și de complex încât cu cât îl studiezi, cu atât descoperi că mai sunt multe lucruri de spus.
De fapt, studiul literaturii și, în general, al creației culturale a exilului a început relativ timid după momentul 1989, dar s-a accentuat pe parcurs, prin publicarea unor cărți create dincolo de fruntariile țării, a altora despre această creație, precum și apariția în reviste de cultură sau în mediul online a numeroase eșantioane de creație: poezie, proză, eseuri, prezentări, corespondențe etc.
Între toate câte ar fi de enumerat, Revista Antilethe, care apare la Craiova prin strădania profesorilor Mihaela Albu (director fondator), Dan Anghelescu (redactor șef) și Marius Chelaru (secretar general de redacție), cu sprijinul Revistei Mozaicul și al Editurii Aius, aspiră îndreptățit la un loc de frunte între formele de aducere la cunoștința și în conștiința noastră a creației exilului .
Prin cel mai recent număr (2/ 2021) Antilethe ajunge la cea de a unsprezecea apariție și se poate spune că, depășindu-se pragul „rotund“ de zece (și patru ani de existență), se înscrie într-o altă etapă, aceea a publicațiilor ce tind spre longevitate (pentru o vreme a efemerității în domeniu) și, de aici, pretențiile din ce în ce mai mari pentru calitate. Această ultimă parte a afirmației este doar teoretic valabilă, pentru că, pe speță, calitatea a fost de la început un principiu călăuzitor.
Concepută cu o structură interesantă și incitantă, pe un format care permite așezarea într-un raft de bibliotecă, revista reliefează caracteristicile generale ale exilului, pe de o parte, și aduce în atenția noastră unele dintre cele mai interesante personalități ale „României de dincolo“, începând cu Vintilă Horia și continuând cu alți remarcabili reprezentanți ai literaturii și culturii. În acel al 11-lea număr (aprilie 2021) a venit rândul lui Alexandru Busuioceanu.
Născut la Slatina în 1896, Alexandru Busuioceanu „a fost mintea cea mai luminată și talentul de relief din lumea de afară. Numele lui va rămâne totdeauna legat de spiritualitatea românească“, cum îl caracteriza Aurelio Răuță.
Alexandru Busuioceanu a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București și a editat, în anii 1915-1916, revista Lumina Nouă, în care pleda pentru păstrarea tradiției și identității naționale. A colaborat la revistele Arena, Dacia și Luceafărul, apoi s-a numărat printre fondatorii revistei Gândirea. A studiat istoria artei la Viena și la Roma. A publicat în țară și în străinătate, în special critică de artă, iar în 1937 a organizat, la Paris, o expoziție cu opere ale lui El Greco. A ajuns profesor de istoria artei la Academia de Belle Arte din București, dar a fost îndepărtat din post de regimul legionar. În 1942 a plecat în Spania, a condus până la desființare Institutul Cultural Român de la Madrid, apoi, după război, a preferat să rămână în exil. A predat limba și literatura română la Universitatea din Madrid, a scris poezie și a publicat mult în presa exilului românesc, atât lucrări originale, cât și traduceri. S-a stins din viață la Madrid, în 1961, în vârstă de doar 65 de ani.
Am extras datele biografice de mai sus din articolul care deschide seria celor publicate în revistă, semnat de doamna Georgeta Filitti, distinsă reprezentantă a istoriografiei românești contemporane.
Alte articole relevante din biobibliografia lui Alexandru Busuioceanu au fost semnate, imediat după plecarea sa prematură din viață, de alți reprezentanți a exilului românesc, iar actuala omagiere în revistă le inserează: Virgil Ierunca (Patos și moarte: Alexandru Busuioceanu, în revista Destin, 1962) N. I. Herescu (Alexandru Busuioceanu, evocare la RAI, aprilie 1961, publicată în revista Destin, 1962), Mircea Popescu (In memoriam – Alexandru Busuioceanu, în Revista Scriitorilor Români, 1962).
Un al doilea capitol al revistei este dedicat unor creații ale poetului și scriitorului Alexandru Busuioceanu: câteva poezii, cu note critice și comentarii semnate de Mircea Eliade, Alexandru Ciorănescu și George Ciorănescu; traduceri; fragmente din eseul Literatură și destin și dintr-un eseu dedicat perioadei daco-romane; note de jurnal care ne oferă posibilitatea cunoașterii unor amănunte semnificative de viață, dar și o înțelegere mai directă a contextului de creație.
Per ansamblu, acest număr al revistei constituie o punere în cunoștință cu viața și creația unei personalități marcante a exilului românesc, confirmând în acest fel continuitatea demersului general al revistei și importanța acestui demers.
Realizatorii revistei au grijă, ca de obicei, să consolideze prezentarea unei personalități prin inserarea unor date (adesea consistente, constituindu-se ele însele în remarcabile portrete) ale unor oameni care le-au fost în preajmă sau a unor evenimente și întâmplări din epoca respectivă. În cazul de față, sub titlul „Mozaic portretistic”, găsim o amplă evocare a Antoanetei Bodisco (originară din Argeș, absolventă a Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București, nepoată a criticului Vladimir Streinu), care a lucrat, împreună cu Alexandru Busuioceanu, la Institutul Cultural Român din Madrid, a rămas și ea în exil (s-a căsătorit cu un diplomat din țările baltice, cu care a avut o fiică) și a reușit, cu ajutorul lui Busuioceanu, să pătrundă în cercurile intelectuale ale exilului și să supraviețuiască împrejurărilor adresa grele prin care a trecut. Aflăm mai multe despre Antoaneta Bodisco din reproducerea unor aprecieri din epocă semnate de Mircea Popescu sau, mai recent, de Ileana Corbea, și de asemenea, prin fragmentele din creația poetei.
Capitolul „Din presa exilului” prezintă cronici și recenzii, informații despre scriitori, cărți și reviste, precum și memorialistică. În mod firesc, cele mai multe dintre paginile selectate sunt despre Alexandru Busuioceanu, dar sunt și notabile informații despre Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Mircea Eliade și alții.
Paginile de corespondență sunt extrase din scrisorile pe care Alexandru Busuioceanu le-a schimbat cu Antoaneta Bodisco, Vintilă Horia, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Popescu, Alexis Macedonski.
Am lăsat la final câteva cuvinte despre un articol care m-a marcat și pe mine, atât prin subiectul abordat cât și prin realizarea jurnalistică. Este vorba de articolul Miracol la Forul lui Traian. Un dac coboară din reliefurile coloanei și umblă hai hui prin Roma, semnat de Mircea Popescu, publicat în 1963 (și tradus din italiană, special pentru Antilethe, de doamna Simona Coleș Popescu). Articolul este, deopotrivă, pagină de istorie, pagină de jurnalism, pagină de literatură.
Am insistat în a prezenta destul de pe larg sumarul revistei, cu gândul că s-ar putea ca ea să nu ajungă, în formă fizică, în mâinile foarte multor cititori (din cauza tirajului conform acestor vremuri), dar spre a stârni curiozitatea pentru a fi căutată publicația în format digital, în mediul online (primele numere se găsesc deja pe adresa https://revista-mozaicul.ro/).
Realizatorii revistei se pot bucura de bucuria noastră, a celor care mai avem dorința de a cunoaște fațete interzise altădată ale istoriei românești din țară sau de dincolo de fruntarii, și merită, din plin, toate aprecierile.
|
Mircea Pospai 4/21/2021 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.