Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Poate ca Eminescu a existat

Poata a existat dar trebuia stors de pe el tot ce se poate!
Trebuia mentinut cu orice pret cat mai departe!
De iubirea lui! Ca oricum o daduse din iubire, in iubire, in bara!
Poate ca trebuia mucenicit cu tradarile toate!

Si in jurl lui sa se invarta, dansand,
sfinti, si draci, bolborosind, fiecare tabara, si amestecandu-si laolalta – ba minunile, ba piedicile si contrele ba pana la macar o piatra, in capul lui, care prea s-a inarmat o singura data
o singra data in viata
si a tras in tavan,
pentru ca se facuse si cerul
betonat, cum este gi Groapa
Teatrului,
din oricare stat: Nationala!

Poate ca totusi a existat.
Ce s-o mai fi pastrat din el.
Ca creierul
a fost dat ciorilor
la amanetat.
Si -
natiunea -
si toate natiunile si cu popoarele
au fost trimise la alfabetizat
sa scrie si ele, acolo,
veac dupa veac,
numele mortului.


Poate a existat
dar nu s-a smerit indestul.
Nu a stat sub poalele Popului.
Ba, a avut ceva in contra
sa laude si sa omagieze
toate nesinguratatule polpului,
care a crescut atat si atat de inalt!
Nu a fost indeajuns publicat!
Nu a strans maini! Omagii!
Nu a impartiti invitatii! Nu a dat mari ovatii!
In cinstea confratilor!
Nu a primit de la altii!
Nu s-a … cataratat!
Nu a fost inconjurat si purtat
ca o moasca, pe brate!
Insotit de multe alaiuri si
nici nu I s-o fi si cantat!
Pe nas!
Cu un cor de popi madrigal!
Nici -
n-a platit toate darile!
Ba,
si fugea de :
biruri, sulemeneli, actorii din acelea din viata in care clovni cu nas mare iesiti din organe sa tin dupa el - sa mai faca poc -
...ceva,
si sa lege ei!,
altceva!

Poate ca Eminescu totusi, a existat,
insotit de caravane de barbugii, tablagii, de metodisti si zugravi, cu mainile asa si asa de tot felul de sarsanale, dar el traia demult pe o alta lume.

Ei,
traiau pe lumea lor,
pe care vouau sa tot ia,
tot ce se poate,
si de pe asta,
si de pe cealalta,

el,
cu iubirile lui postume,
cu poeziile lui,
cu iubitele lui,
cu iubita lui,
si lumea se tinea tot timpul de glume,
si il incuraja sa tot scrie
cu miloacele ei specifice
cum se intampla oricand, si oriunde
ca,
doar daca are de unde mulge?!

Si-i da?!
Macar, buna ziua?
Daca a auzit de el, si-l cunoaste?
Ce vrei,
mai mare minune?

Daca e alaturi !
Cu toata fiinta!
Cu tot sufletul!
Asa,
din umbra?

Mare Geniu National!
Mare Geniu Universal!
Eminescu asta!
Ca asa,
in timpul vietii,
poate il mai chmei si pe el,
de doi bani,
sa il ai pe langa tine,
la o masa, sa-ti cante!

Sa mai semnezi cu el la numar
ordinea de zi
ca
esti tovaras de cinste!

Sa il folosesti
de tractir national!
Si universal!

Si sa dai vina pe el
ca e curva!
Prea a iubit
niste curve!

Ba,
din cauza lor,
s-a umplut
cu toaate bolile de pe lume!

Bun de batut la cap,
si in cap,
Eminescu asta,
bun de reprosat,
si omagiat
ca si-a furat singur si scaunul
cel lipsa!
Unicul scaun lipsa
din toata poetica scaunelor ce nu I s-au dat!
Prea era cusurgiu
cand era vorba
sa dea, si el, acolo, un leu, din batista!


Poate ca Eminescu a existat
dar el a fost lasat mostenire
urmasilor si urmasilor si urmasilor
ca o alvita
sa linga prin scoala la el,
si sa zica,
bou, da prost e,
caca-te-ai prin toate lacurile lui,
umple-le-ai de mizerii,
urcate-ai pe toate cancerele acestei lumi, flutura-re-ai steagul dreptatii si libertatii, dimpreuna cu toti ciracii si samadaii si vamesii porcilor tai, cu toti artistii hipersensibili artistii, ca au fost atinsi si ei, care il aveau la degetul mic, cu vreo firimitura de paine de vers.

Poate ca Eminescu a existat
dar prea n-a avut de atatia si-atatia mari intelesi, inteles.

Si s-au hotarat ca prea face galagie pe lume.
Trebuie turtit.
Si sucit.
Pana nu mai intelege nimic
nici din iubire,
nici din poezie,
nici din propria lui,
si a lor,
auto biografie.

Si I s-a mai adaugat
tuturor monumentelor lumii
inca un monument.
Pe roti.
In care sa sada fiecare cu tot ce are mai scump pe lume.
Si sa tot plece.
Sa vie.
Si sa invie
de fericire.

Noi
aici
ne-am dat
numai o mica parte
din aceea a tuturor Catedralelor Credintelor si Necedintelor de kakart ale tuturor Dumenzeilor, AntiDumezeilor, Sfintlor, Dracilor, Mediilor, Si Neurtilor Lumii!

E?
Cine este mai Eminescu,
ca noi?!

Si de atunci,
in mainile,
buzunarele,
pe limbi,
pe coate,
pe cur,
si pieile lor,
si in jur,
s-au tot prins
ca pe muste
numai Eminesti frumos lipiti
ca niste fluturi
care ii urmareau si in zbor
dimpreuna cu toti copiii lor,
cei mai harnici,
poeti,
si mai buni, si mai drepti, si mai mandri, ai tuturor limbilor, dar mai cu seama,
ai limbii lui Eminescu,

pe care ar fi vrut sa i-o smulga
si sa o inghita
si sa si-o puna
fiecare
in loc de limba
si din lingura ei
sa tot fete//
divinul limbilor tuturor!
La care ajunsesera altiii cu mult inainte!

Care il tot trageau de limba!
Si ii spuneau,
de i-or fi spus vreodata!

fii si tu baiat cuminte!
Si asculta-ne!
Ce , vrei sa ajungi geniu?!

Fii si tu , un anonim, acolo, ca noi!
Si o sa-ti mearga tie, fiule, extraordinar de bine!

Facem impreuna o capodopera colectiva!

Si Eminescu
a plecat pana la urma
in poeziile lui

la o margine de mare
si i-a lasat
in Prea Fericirile lor.

Sa se spanzure
in topirile Raiului lor.
De care el nu avea niciun fel de trebuinta.

El,
si cu pavel,
cel urat de Cioran.
ORB.
LA TOT.
Numai la dragoste...

cat l-au iubit si il iuvesc toti copiii!
Pe eminescu!
Si mai ales -
Veronica Micle!

Ca ea a inviat din morti
si a venit cu ei,
la serbare,

ca s ail intrebe:
Eminescu,
nu-i asa ca pentru mine,
nu ai sa spui niciodata:

NU!... mai poti?!

Aceasta este povestirea
unei Fabrici
care a scos pe banda
cretinatate.

Ba,
a mai fost si tot timpul
judecata.
Ba,
s-a incercat sa mai si fie
impartita si egal echitabil.

Cat despre morala:
ma intreb ce dracu ati face,
daca-ati avea
Sanatate Maxima-n Boala?!

Si ea,
sa fie Universala?

Dar asta
este o taina a dv.

Eu,
o am pe a mea.








Jianu Liviu-Florian    1/15/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian