Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cod rosu pandemic ? - O cronică la noul volum de poezii a lui Ionuț Caragea

Anul 2020 a declanșat, se pare, o nouă schimbare de paradigmă, cel puțin tematică, dacă nu și stilistică, în actul creator, la nivelul întregii culturi de pe mapamond, în fața căreia nu puteau rămâne indiferenți nici intelectualii români, Biserica, politicienii, creatorii etc. În fața crizei pandemice, este vorba de o reacție de apărare sau de o resuscitare mentalitară a viziunilor eshatologice. Deja asistăm la o invazie de literatură științifică, eseistică, poetică în mass-media și la nivel editorial. Titlurile unor cărți sună contextual.

Am comentat, cu ceva timp în urmă, o carte de poezie a lui Dan Anghelescu, Stare de urgență, iar acum prefațez Cod roșu de furtună în suflet, op datorat unuia dintre cei mai înzestrați creatori ai ultimelor generații, Ionuț Caragea, autor al unei opere de o izbitoare diversitate, care numără peste cincizeci de volume, apărute în țară și în străinătate, mai ales în limba franceză, în spațiul căreia este prețuit de personalități de vârf, precum Jacques Bouchard (Canada), Giovanni Dotoli (Italia), Jean-Paul Gavard-Perret și Véronique Flabat-Piot (Franța) sau Constantin Frosin (România).

Lucid și matur artistic, Ionuț Caragea nu face eroarea de a scrie o poezie ocazională, ci conjunctura istorică îi prilejuiește redimensionarea ființială și artistică din cărțile anterioare, încât noul cod roșu devine o metaforă-simbol penetrantă, echivalent augmentativ la ceea ce numise, într-o carte anterioară, Eu la pătrat, adunând în sine o veritabilă furtună existențială de poet veritabil. Eul acesta nu lipsește nici din Codul roșu…: „aici sunt eu/ adevăratul eu/ abia ivit dintr-un vis/ calm, senin, fără durere” (Chip oglindit în lacrima lui Dumnezeu).
Concomitent, cred că Ionuț Caragea și-a înnoit și arsenalul de mijloace stilistice, uzând de figuri obsedante, adesea surprinzătoare, ca sângele, inima – clopotul sângelui („cel mai frumos cântec/ al universului”), lumina din adâncuri, timpul coagulat („prin mine curge sângele antic/ fluviu neobosit prin deșertul carnal”), florile sângelui („durerea trece ca plugul prin carne”), continentul scufundat („iubirea poetului e un imens continent/ scufundat în sânge…”).

Un vitalism dionisiac, nietzschean, produce revoluția sângelui, dar transfigurată iisusiac, euharistic, „Jihadul” său adresându-se poeților somnolenți ai textualismului postmodern: „câți poeți mai dorm cu sabia-n teacă”? Și: poezia nu înseamnă doar negru pe alb, ceea ce trimite la celebrele versuri eminesciene: „E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune…”
Ceea ce mi se pare remarcabil în noul volum al lui Ionuț Caragea este reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i știrbi eficiența, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care primează, acum, anafora. Amplul poem care dă titlul volumului este axa întregii cărți. Forța repetitivă a anaforei se sprijină pe o înlănțuire de interogații retorice. Iată câteva module, luate la întâmplare: „tu știi că lacrima mea/ este singurul cer ce încearcă/ forma inimii?// tu știi că-n lacrimă mea/ se află cântecul abandonat al inimii?// tu știi că și pietrele de pe fundul apei/ visează să asculte cântecul inimii mele?// tu știi că inima mea/ este o pioneză pe harta lumii?// tu știi că inima mea bate/ ca o toacă scufundată în beznă?”

Părintele Dumitru Stăniloae a argumentat, teologic, că lumea nu are consistență ontologică, ci numai dialogică. Anafora interogativă, modulară (poate chiar în sens brâncușian), a lui Ionuț Caragea este, prin excelență, una dialogică. Cred că autorul nostru a devenit, acum, cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi. Cititorul va constata că figura este prezentă în cele mai multe dintre piesele volumului. Și în acest mod, Ionuț Caragea confirmă aprecierea lui Daniel Corbu că ne aflăm în fața unui lider de generație.







Theodor Codreanu    12/13/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian