Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Colțul spiritual

Rugăciunea este la îndemâna oricui

Se spune că mai mulți turiști aventurieri au dorit să traverseze pe picioarele lor deșertul Africii. Înainte de a porni la drum ghidul le-a spus: “Puteți să vă îmbrăcați cum vreți, haine lungi sau scurte, subțiri sau groase, dar toți să purtați la gât o cravată”. Unii au început să râdă neînțelegând logica și n-au ținut cont de sfatul primit, alții l-au luat în serios și și-au pus la gât o cravată. Cu toții au pornit la drum prin arșița deșertului, când spre amiază ajung însetați la o oază. Un beduin îi întâmpină și după ce îi salută le spune: “Pot lua apă doar cei care poartă cravată!”.
Pentru cei care sunt călători în această viață, dar și pentru noi cei care îi spijinim de acasă, această cravată este rugăciunea.


Pentru cine lucrăm

În timp ce se construia o magnifică catedrală gotică, un vizitator s-a apropiat de un artist, care era cu totul cufundat în șlefuirea unei mici statui de pus pe acoperiș.
-Pentru ce atâta muncă minuțioasă, dragă omule? Va putea vedea vreodată cineva de aici de jos această statuie atât de mică? Artistul ridică privirea minunându-se, și spuse:
-De jos? Eu nu mă preocup de cine va putea vedea această statuie de jos. Există Unul care deja o privește de sus, și vede chiar foarte bine. Mie-mi ajunge ca statuia să o vadă El!
În acele secole, mai mult decât de bani și de util, artiștii priveau la Dumnezeu și la gloria lui.



De mână cu Dumnezeu

Povestea cândva papa Francisc că a cunoscut o doamnă care avea trei copii; era o familie bună, aveau multă credință și îi învățau pe copii să-i ajute pe săraci, pentru că ei îi ajutau mult. Și, odată, erau la prânz, mama cu cei trei copii – tata era la muncă. Bate cineva la ușă și cel mai mare merge să deschidă, apoi se întoarce și spune:
-Mamă, este un sărac care cere de mâncare.
Mâncau friptură și mama îi întreabă pe copii:
-Ce facem.
Toți trei:
-Da, mamă, dă-i ceva.
Erau câteva bucăți de friptură rămase, dar mama ia un cuțit și începe să taie jumătate din fiecare bucată a copiilor.
Și copiii:
-Nu, mamă, dă-i-le pe acelea, nu dintr-ale noastre!
-Ah, nu dragii mamei! Săracilor le dai din ceea ce este al tău, nu din ceea ce rămâne!


Un cadou special

Trei fii au plecat de acasă pe cont propriu, și au avut success în viață, așa că s-au îmbogățit. La un moment dat s-au întâlnit și au discutat despre cadourile pe care le-au făcut bătrânei lor mame. Primul fiu a spus: "Eu am construit pentru mama noastră o casă mare." Al doilea a spus: "Eu i-am trimis mamei un Mercedes cu sofer." Al treilea a zis: "Vă amintiți cât de mult îi plăcea mamei noastre să citescă Biblia? Acum nu mai vede foarte bine. Așa că i-am trimis un papagal special care recita toata Biblia. Preoților bisericii le-a luat 12 ani să-l învețe aceasta.
Curând după aceea, mama le-a trimis scrisorile de mulțumire. "Mircea", scria ea, "casa pe care mi-ai construit-o este imensă. Eu trăiesc doar într-o cameră dar trebuie să fac curat în toată casa." "Gelu", a zis mama, "Sunt prea bătrână ca să mai călătoresc. Majoritatea timpului mi-l petrec acasă, așa că foarte rar folosesc Mercedesul. Pe deasupra, șoferul este atât de nepoliticos!" "Dar Răzvan", scria mama," puiul pe care mi l-ai trimis a fost delicios!"






Preot Gheorghe Nicolae Șincan    11/1/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian