Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Panopticun - Demistificare

Circulă de o vreme în web, bucurându-se de atenția publicului românesc, o informație prin care, promotorii ei încearcă ─ și chiar se pare că întrucâtva au reușit ─ să stârnească oarecare interes în România și diaspora. Materialul jurnalistic respectiv, reactualizând o noutate de mult învechită, este însă lipsit de consistență și modul de prezentare a realității constitue o mistificare. Apărută, în aprilie 2019, sub titlul “Premieră: Hârtia prin care Winston Churchill a vândut România rușilor, expusă public prima dată”, informația astfel senzaționalizată are însă la bază un fapt real: înțelegerea, dintre premierul britanic și Iosif Stalin, încheiată acum 76 de ani, în seara de 9 octombrie 1944, la Kremlin. Este vorba despre împrejurarea în care, la un pahar de votcă, cei doi lideri au împărțit Europa postbelică în sfere de influență, Churchill oferindu-i lui Stalin, în schimbul Greciei, România și țările est europene (inclusiv Polonia, pentru salvarea căreia Marea Britanie și Franța au început în 1939 cel de-a doilea război mondial). Interesul, deși tardiv, al românilor, pentru această mișelie diplomaticească datorată, așa cum spune Ivor Porter, ”spiritului pirateresc al lui Churchill,” este absolut justificat. Într-adevăr, ca urmare a “acordului procentajelor” România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei cu Ținutul Herței și Insula Șerpilor împreună cu jumătate din zonele costiere de la Marea Neagră, iar cetățenii români au devenit pentru aproape o jumătate de secol sclavii sovietelor. Ceea ce a fost și mai grav, în procesul de înrobire, floarea intelectualității românești și cei mai valoroși fii ai neamului, excepție făcând doar o minoritate neînsemnată refugiată în străinătate, au fost exterminați, pradă unui sistem penitenciar de o barbarie primitivă inimaginabilă. Concomitent câteva generații, inclusiv a mea, au fost irosite prin izolare și prin promovarea pe considerente politice a unei elite proletcultiste înjghebată din oportuniști și semidocți.

În vreme ce faptele sunt reale, prezentarea lor, așa cum circulă în versiunea românească din web, este însă eronată. Mai întâi Churchill nu a vândut nimic lui Stalin. Procedând precum autocrații medievali, el i-a dăruit ceea ce de fapt, spre deosebire de potentații arhaici, nu îi aparținea.
El a propus procentele din prietenie pentru “unchiul Joe,” cum îl poreclea pe Stalin în corespndența sa cu Roosevelt, sub influența alcoolului și stimulat de euforia momentului, fără să fi consultat cabinetul ori parlamentul britanic.
Hârtia cu procentele a apărut apoi public cu mulți ani înainte de luna aprilie 2019, fiind publicată prima dată în 1953 chiar deWinston Churchill, în opera sa justificativă The Second World War (Volumul 6 - Triumph and Tragedy, capitolul 15, paginile 226-228, ediția Houghton Mifflin Co., Boston). Firește că lucrarea lui nu ne-a fost accesibilă la vremea aceea în România comunistă. În 1982, când ne-am stabilit la Vancouver, cartea era deja de mult depășită și anticariatele erau pline cu felurite ediții, unele vânzându-se cu câțiva zeci de cenți volumul.
Între timp, revista germană Der Spiegel și ziarul de limbă română Stindardul din München publicaseră atât fragmente din relatarea lui Churchill cât și infamul document. Datorăm unui remarcabil refugiat român, avocatul Nicolae Baciu, supraviețuitor a zece închisori comuniste din România și Jugoslavia, re-publicarea comentată a documentului.

După ce și-a refăcut viața în USA, avocatul Baciu a cheltuit timp și banii proprii, răscolind arhivele occidentale ca să scoată la iveală fapte necunoscute publicului. În 1984 a prezentat rezultatul cercetărilor sale împreună cu nota lui Churchill despre procentaje, în cadrul unei analize largi și pătrunzătoare întitulată Sell-out to Stalin, tradusă mai târziu și în românește.
Una din concluziile lui Nicolae Baciu este că Europa de Est a fost cedată voluntar lui Stalin de către Churchill și Roosevelt, aceștia fiind adevărații autori ai cortinei de fier. Teza este susținută și de mărturia lui Ivor Porter, parașutat la 21 decembrie 1943 împreună cu alți doi agenți britanici în România, atunci încă aliată cu Germania. Porter și-a povestit aventurile în volumul Operation Autonomous (1989) tradus în românește în 1991. Arestați imediat după aterizare, cei trei englezi au fost deținuți într-o detenție deosebit de blândă, sub directa protecție a Mareșalului Ion Antonescu, până la 23 august 1944. Eliberați din ordinul regelui, ei au participat la toate evenimentele istorice ale vremii, până în 1948, când Ivor Porter a fost transferat la Londra. Relatarea sa dezminte minciunile fabricate și difuzate de comuniști despre rolul partidului lor în lovitura de stat regală. Totodată el prezintă nu numai nota cu procentele, dar și instrucțiunile lui Churchill, trimise reprezentanților britanici de la București ca să faciliteze, să încurajeze și, în ciuda progromurilor ideologice, să favorizeze preluarea puterii de către comuniști, conform înțelegerii sale cu Stalin.
De-a lungul vremii, unii au invocat discursul lui Winston Churchill la Fulton, Missouri în 1946 ca un exemplu al adevăratei sale poziții față de cortina de fier. Dar acela a fost doar un exercițiu academic ce i-a atras o ripostă publică distrugătoare din partea lui Stalin, “unchiul Joe” sfătuindu-l în Pravda s㠓nu-și bage râtul său de porc în grădina noastră socialistă.”

Eu însumi, considerând întâlnirea fatidică dintre” cei doi mari” drept sursa nenorocirilor noastre, am folosit-o în prologul primului volum al trilogiei mele Without Rancour or Partiality, întitulat Soft Tales from a Refugee Camp (2010).
Așa cum am mai scris cândva “amintirea acestui nefast eveniment este una dintre acelea, care după tradițiile noastre se lasă moștenire urmașilor cu blestem ca să nu uite, iar Românii de oriunde ar trebui să-l comemoreze anual printr-o zi de doliu precum procedează unele națiuni mult mai mari cu catastrofe incomparabil mai mici.


Gabriel Watermiller / Penticton B.C.
Oct 2020





Gabriel Watermiller    10/21/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian