Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Liberul-cugetător

„Cuget, deci exist.”. (Rene Descartes).
„Gândirea constituie măreția omului”. (Blaise Pascal).

Rezumat. Un „liber-cugetător față de religie” este „un om care nu este atașat nici-uneia dintre cele circa 2.400 de religii existente în lume, dar care poate fi, sau este, convins de existența unei Forțe Divine, unică și indivizibilă, eternă și infinită”. Un asemenea om este „un credincios fără de religie”. În mod greșit se consideră c㠄un om liber-cugetător” este un „adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică”, că este un „ateu”. Un om liber cugetător este „un om care gândește ceea ce vrea”, fără ca altcineva să-i cunoască gândurile și fără să i le poată îngrădi, limita.
Cuvinte cheie: liber-cugetător; gândire; religie; credință; Forța Divină;

A cugeta înseamnă a gândi, a medita, a chibzui, a cumpăni, a reflecta (la ceva).
Noțiunea de „cuget” înseamn㠄ceea ce gândește cineva”, capacitatea de a gândi, gândire, conștiință, spirit, suflet, și se asociază cu intelectul, cu mintea, cu rațiunea, cu judecata.
„Ceea ce gândește cineva” nu poate fi cunoscut de altcineva, și cu atât mai mult nu poate fi îngrădit.
Ca urmare „cugetul” (procesul de gândire) nu pate fi decât liber, fapt pentru care ar fi suficient să spunem numai „cugetător”, făr㠄liber-cugetător”.
„Liber cugetător. Ar fi de ajuns cugetător.”. (Jules Renard).
Totuși, pentru a da o mai puternică forță de exprimare adevărului c㠄omul este liber să gândească ceea ce vrea” se folosește sintagma de „liber-cugetător”.
Un „liber-cugetător” este „un om care gândește ceea ce vrea”, fără ca altcineva să poată să-i cunoască gândurile, și fără să i le poată îngrădi, limita.
Un „liber-cugetător față de religie” este un om care nu este atașat nici-uneia dintre cele circa 2.400 de religii existente în lume, dar care poate fi, sau este, convins de existența unei Forțe Divine, unică și indivizibilă, eternă și infinită.
Un asemenea om, așa cum sunt și eu, este „un credincios fără de religie”.
În mod greșit se consideră c㠄un om liber-cugetător” este un „adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică”, că este un „ateu”.
Un om liber cugetător este un om care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici-unei constrângeri și / sau limitări.
Liberul-arbitru exprimă capacitatea unei persoane de a se detașa de orice constrângere interioară și de a alege un curs al acțiunii din mai multe variante posibile.
Acțiunile întreprinse prin liberul-arbitru sunt acelea care nu sunt supuse unei restricții cu caracter arbitrar.
Liberul-cugetător este o persoană care promovează o atitudine independentă față de orice tradiție și autoritate, cu deosebire religioasă.
Religiile sunt cu miile, de circa 2.400 în întreaga lume, dar Forța Divină este una singură, indivizibilă, eternă și infinită.
Așa cum Forța Divină este una singură în tot Universul, așa și credința și religia ar trebui să fie una singură pe întreaga planetă Pământ, atașată numai acestei Forțe Divine Unice, cea pe care o caut și eu ca liber-cugetător, și la care aș adera necondiționat.
Ca liber-cugetător mă preocupă adevărata credință, cea în Forța Divină Unică în tot Universul, diferită de cele circa 2.400 de religii atât de deosebite prin divinitățile lor, dintre care cele mai multe, prin fanatismul și prin dogmele lor, au generat numeroase și mari nenorociri omenirii.
Rațiune nu trebuie privită ca fiind incompatibilă cu religia.
Albert Einstein, care a fost un „liber-cugetător credincios”, „un credincios fără de religie”, a afirmat c㠄Știința fără religie e incompletă, religia fără știință e oarbă.”.
Un „liber-cugetător credincios” are credință în Forța Divină Unică în tot Universul, dar nu crede în niciuna dintre cele circa 2.400 de religii atât de diferite prin divinitățile lor teritoriale, temporale, cele mai multe fabricate pentru interesul personal al unora dintre cei mai mari conducători ai lumii (regi, împărați etc.).
Edificator în acest sens este Biserica Anglicană creată prin ruptura (deliberată, bine calculată a) regelui Henric al VIII-lea (rege al Angliei între 1509 – 1547) de Papa de la Roma. Motivul despărțirii de papalitate își are originea în hotărârea regelui de a divorța de Ecaterina de Aragon și de a se recăsători cu Ana Boleyn, o doamnă de la curte, și pe care o va decapita (și pe aceasta) mai târziu. Papa Clement VII refuză să declare nulă căsătoria lui Henric cu Ecaterina, aceasta fiind cauza pentru care regele a rupt legătura cu Roma și și-a creat propria biserică, care îi permitea atât oricâte căsătorii dorea, cât și decapitarea soțiilor.
Și acesta este numai un singur exemplu, dintre numeroase alte, de „religii fabricate”, care ne arată din ce interese (cele mai multe meschine) s-au născut numeroase dintre cele mai mari religii ale lumii.
Democrația și libertatea religioasă trebuie să acorde dreptul fiecărei persoane de a crede c㠄Dumnezeu există dacă crezi în El, și nu există dacă nu crezi în El”. (Maxim Gorki).
Dar fanaticii și fundamentaliștii religioși nu acceptă acest lucru, ceea ce dăunează grav bisericii, religiei și credinței.
Problema a fost dintotdeauna, este, și va fi cât va exista omenirea, foarte complicată în ceea ce privește dovezile cu privire la faptul dacă Dumnezeu există, sau că nu există.
În concluzie, liber-cugetătorul este omul care, în actele sale de gândire și de cunoaștere de orice fel, nu se supune nici unor norme prestabilite de vreo autoritate, nici unor concepții și cutume, el fiind deschis către universalitate, către libertatea de gândire rațională, inclusiv către admiterea Forței Divine Unice (dacă este convins că aceasta există), nu către dogmatism și condiționare.






N. Grigorie Lăcrița    5/17/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian