Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Călător în timp și spațiu

Pe malul mării, în jocul lin al razelor lunii
Când noaptea-și revarsă tainele pe pământ
Simt cum sunt Doamne, în calea luminii
Un praf de nisip, un grăunte de gând!.

Aflat în zbor, între albastru și imensitate
Uimit, nu știi ce să alegi de ești întrebat
Marea ca o certitudine, ce-ți e aproape
Ori cerul plin de taine, misterios, îndepărtat.

Ah! cum te gândesc și cum te trăiesc
Doamne cu mintea ațipită și inima trează!
Doar Tu puteai să învecinezi împărătesc
Val pieritor de mare și munte ce durează!

O vreme, pe muntele înmiresmat, Olimp
sălășuit-au zeișori mulți, cu stăpânul lor, Zeu
Dar s-a primit un sfânt measaj după un timp
Și lumea a înțeles că Tu Ești Unic Dumnezeu1

Și ți-a zidit piatră cu piatră lăcaș sfânt
În Țara norilor, loc de închinare și slavă
Meteora, să n-o întreacă alta pe Pământ
În neprihănire, rugă și vrednicie bravă.

Aici mi-am îndoit eu cu credință și smerenie
Genunchii, iar fruntea spre cer am înălțat
Azi spre amurg, la slăvitoarea vecernie
Vibrând, în arome de mirt și de cuget curat.

Soră cu Marea Lavră din Athos, cu Sihăstria
Lăcașuri sfinte în care rugile nu contenesc
Ca în strămoșeștile mânăstiri din România
Am simțit că mă hrănesc cu duh, dumnezeiesc.

Poate ruga fierbinte pe loc mi-a deschis
Spre înțelesuri profunde, o nouă cale
Și accesul meu de grație, spre necuprins
E cadoul fabulos, e darul măriei Tale!


Rugă de mulțumire

Mulțumire! Celui ce ai știut să poruncești
Pământului înmiresmat și sferelor cerești
Să-mi surâdă tandru și șoptească mereu
Ecoul cel dintâi al Sfânt glasului Tău!

Mulțumire! Celui ce cu dragoste ai gândit
Și cu migală în Măreția Ta, ai potrivit
Să se ivească dantelăriile din nevăzut
Pentru binecuvântatul nostru dar văzut.

Grație!
Pentru cântecul unic al mării, necontenit
Pentru simțirea noastă radiind spre infinit
Pentru îmbrățișarea-n răsfăț a razelor ce curg
Peste pacea și armonia revărsate spre amurg!

Mulțumire!
Pentru îngădiunța și răbdarea de a fi răsădit
În miezul meu cel mai ascuns, un dor venit
Din depărtarea de unde genunile Tale râd
Și vise tot rostogolesc spre mine oricând!

Grație Ție!
Pentru Puterea de a te sfâșia, cu care ai rupt
Din Tine un grăunte- și Universul l-ai umplut
Cu rodul Te cântă și slăvește întreg Pământul
Eu din acest rod și cântec îmi culeg cuvăntul!

Preamăresc creația ca un copil, și să mă bucur
Asemeni pomului cel înflorit, până mă scutur
Până ce focul arzător al dragostei, al împlinirii
Îmi va topi încătușarea, în legea efemeră a firii.

Căci sunt de Tine-n viață pământeană ferecată
În astă trecere fecundă, misterioasă și bogată
Plină de taine, de întunecimi și de lumine
Drum de întoarcere printre sălbăticii spre Tine!


Nu plânge!

Aud de ceruri, de alinare
Aud de apele de sus
De apele de Jos,
în risipire, în destrămare!

Tăișul sabiei nevăzute
Fără mâner, câteodată străpunge
Ce este de străpuns
Și de multiplicat!

De aceea, nu plânge
Pentru că tu nu știi
Ce vei deveni
Când Domnul frânge și desface
Trupul
În părțile ce l-au alcătuit și face
Să țâșnească seva-n floare
Ce pe mormânt răsare și înfloare.

Nu vezi câtă matematică (El) știe!
(nemaivorbind de fizică, de chimie)
Nu –L simți cum are Inteligență și Tărie?
Ia te uită doar când plouă,
Cum stropii potriviți, ca cei de rouă,
Nestrivitori, udă
Plantele mici, firave, fără trudă!.

Ce s-ar întâmpla de-ar porunci să cadă
Tot norul greu, deodată pe livadă?


Sufletul,

de–a străbătut văzduhuri clare
Nu știe să-și găsească, a cuibului cărare?

Ai încredere!
Doar Domnul ne-a zidit și ne-a hrănit
Sabia morții care crezi că te străpunge
Te înnoiește!
Nu mai plânge!


Mesajul Tău

Iisuse, mesajul Tău dumnezeiesc, de pace și iubire
In vremuri de demult ajuns-a la (stră) buni
Ei, stăruind în credință, au împlinit cu dăruire
Porunca Ta, sa fie tot mai blânzi, mai buni!

Ca porumbeii în amor si șerpii în înțelepciune
Să ne purtăm și să trăim în sfântă armonie
Să ne extaziem la tot ce e frumos pe lume
Să rezonam cu sunete cerești în simfonie!

Asemenea unui copil încă neîmpătimit
Ne vrei pe fiecare, în jurul Tău, pe Cale
In dansul vieții binecuvantat, îngăduit
De legile divine, rotit, sub semnele regale.

Destul fără de milă s-au omorât unii pe alții
Cu ferocitatea unui sălbatic animal înfometat
Să ne iubim cum se iubesc surorile ori frații
Acum, aici în acest loc ales, de venerat!

E zi de sărbătoare, în palatal aurit, strălucitor
Răsună magnific a slava și celestă cântare
Adusă Ție, veșnic veghetor, Protector, Salvator
Al omului, în veacurile întunecate de neîndurare!

Pe pieptul meu, în dreptul inimii smerite
E asezata pentru totdeauna o minunată cruce
E semnul sacru al vibrației Tale de iubire, Mărite,
Semn de legătura tainică, ce lăngă Tine mă duce!


Plin de candoare, mă întrebi scumpe copile:
- Mamă! ce înseamna acest cuvânt: martir?
Din ochii mei cad lacrimi calde peste file
Șoptesc un nume: Bâncoveanu Constantin!

Urmează apoi tăcere grea, Prea Sfinte!
Copilul rămâne nedumerit, nu înțelege
Ce înseamnă să fii un bun și iubitor părinte
Și totodată să nu ieși din creștineasca lege.

Ce înseamnă miracolul nemaivăzut –credința?
Să te jertfești fără regrete pentru un nobil țel
Să-ți dai chiar viața, să ai cucernică vointa
De-a rezista să vezi sub ochii tăi măcel!

- Ce-i mai de folos omului, să-și piardă trupul,
Viața pământeană care i-a fost încredințată
Ori sufletul cel veșnic? Îl mistuise gândul
Pe Vodă, mult credinciosul și iubitorul tată!

Ce-nseamnă să-ți vezi toți băieții decapitați
Sub ochi tăi, și să rămâi în rugă, în stăruință,
-Doamne! Fie voia Ta! Binecuvântă pe acei tați
Ce și-au pierdut flăcăii-n lupte, apărând credința!


Să vezi copiii tăi înjunghiați ca mieii, nevinovați
Intocmai cum Iisus văzuse când era copil
Il cuprinsese mila, în locul lor - morții destinați,
S-a dat pe Sine jertfă într-un sfânt april!

Supliciul său, fie învațătură pentru omenire
Că trupul acesta , trecător poate Invia
Și-s mai de preț: a Domnului Slăvire,
Și-o moarte în credință, decât o viață rea!

Toate aceste gânduri sfinte se-mpleteau
Cu rugăciunea preacurată în sufletul ostaș
Cu lacrimi, creștinii pe Domnu -L rugau
Să-l întărească pe micuț, pe Mateiaș!

Dintr-o lovitură de călău, fără căință
Primul ucis fu Ianachita, ginerele său iubit
Apoi: Constantin, Stefan, Radu, Matei, fără umilință
Ultimul fu însuși Vodă, dar martiriul n-a sfârșit!

Capul lui Vodă Brâncoveanu Constantin
N-a căzut încă! Mâna călăului a tremurat,
S-a agitat mulțimea, știind că e creștin,
Aveau și ei acasă copii, dar n-au strigat :

- Opriti crima! Cruțați copiii! Opriți teroarea!
Cu sânge omenesc nu ne mai murdăriți!
Au asistat precum cândva evreii răstignirea
Mântuitorului nevinovat între bandiți!

Abia a doua lovitură avea să împlinească
Desprinderea de trup a capului voievodal
Și scrierile vremii aveau să povestească
Urmașilor, adică nouă, nedreptul act final!

O moarte sfântă, eroică, spre îndreptarea
Poporului întreg pe Calea Adevarului și faptă
E moartea Brancovenilor, o sfântă chemare
Spre cerul năzuinței, Dumnezeiescului Tată!

Într-un târziu, când timpul parcă se oprise
Strângând la piept copilul, cu duioșie i-am șoptit:
- Când vei fi tată și vei privi copilul tău iubit!
Ai să-nțelegi ce-nseamnă martiri: făclii aprinse

Pe Calea mântuirii, drum de fiecare Om râvnit!


Rugă pentru suferinzi

La Medjugorje, Lourd, Seuca, Fatima
Maica Sfântă cere să lepădăm viciul, patima
Să plinim cu sârguință poruncile Tatălui
Luminate de râvna milostivă a Fiului.

Intinde Doamne bratul Tău apărător
Peste întreg pământul, peste acest popor
Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează
Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează!

Sunt oameni buni căzuți în necredință
Singuri și-au deschis porțile spre suferință
Fii pentru înrăiți și păcătoși – speranță
Tu iubire veșniă, trezește-i și pe ei la viață!

Avut-au străbuni cu credință, luptători cu drag
Din viță de martiri și de eroi poate se trag
Adă-ți aminte Doamne! Aspru nu îi judeca
Îndreaptă-le căile, mărește Oastea Ta!


Maica Sfânta ne veghează

Vremurile-s grele, ispite mari cu greu ne apasă
Iubirea de arginți, lăcomia, în noi sunt la ele acasă
În mintea multora, nu mai este loc de cugetare
Alearg㠖 fără să le pese de săraci - fără -ncetare!

Maica Sfântă, Împărăteasa cerului, îngrijorată se arată
Copiilor nevinovați, cu fața plânsă ori luminată.
În multe locuri, unde oamenii sunt martori la minune
Ne -ndeamnă la milă și dragoste, la post si rugăciune!

Ajută-ne Doamne să ne curățăm de păcatele grele
Întărește-ne cugetul, dă-ne din nou voință și putere
Să -mplinim cu toții, cu smerenie poruncile Tatălui
Ce-au ajuns la noi, prin jertfa milostivă a Fiului!

Ajută-ne Doamne! Fă să crească in noi dragostea
Să ne putem bucura, inima aproapelui să stea
Cum ne-a îndemnat Cristos, lângă inimă creștină
Hranită zilnic cu Iubire din tainica-Ți lumină.


Îndreaptă Doamne

Îndreaptă Doamne, cu iubire pașii mei
Pentru că iar m-am rătacit pe cale!
Dar, cu Puterea Înțelepciunii Tale
Salvatorule, Tu poți să făptuiești ce vrei!

Mergeam fără oprire pe drumul cunoscut
Deodată m-am trezit ca dintr-o transă
Nu mai pot înainta, am doar o șansă:
Să Te invoc să-mi fii Tu: călăuză și scut!

În cale-i o stavilă, un duh distrugător
Ce se opune înaintării spre Lumină
Mă simt chemată, vreau să ies senină
Din norul acesta negru, înfricoșător.

Strig îngerul meu păzitor să se arate
În zori de zi ori noaptea mă închin
Să mă ferească de blesteme și venin
Să mă pot apropia de Tine, Împărate!

Eu știu, cu puterea Înțelepciunii Tale
Tu poți Slăvite, să făptuiești ce vrei!
Orânduiește Doamne cu iubire pașii mei
Pentru că, fără să vreau m-am rătacit pe cale!


Psalm

Asemenea unui copil zburdalnic și cuminte
m-aș cuibări în poala Ta, Preasfinte!
Cum pajiște îmi deveneai știi bine, odinioară
Mintea mea iarăși din creier, în inimă coboară!

E locul sigur mai retras aici, mai larg
Cât vezi cu ochii marea de sus de pe catarg
Mai liniștit și totodată legănat, adormitor
Sălaș râvnit spre mântuire de orice muritor!

O! cum mai aleargă iezii neprihănirii iar
Parcă treziți din somn să sară peste jar
Să pască din râvnita, sacra Ta înțelepciune
Să poată apoi s㠖nalțe spre cer o rugăciune!

Îți mulțumesc O! Doamne , Ție care m-ai făcut
Cu urzeala miraculoasă a chipului Tău nevăzut
Sunt a Ta! Ajutor! Nu lăsa Răul să mă scufunde
Ori mările halucinante ale iluziei să mă inunde!





Elena Armenescu    4/11/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian