Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Poeme

AVIOANE NEBUNE

,,Imaginația nu înseamnă minciună”(Daniel Pennac)

Poți pune ceva în locul baloanelor colorate
umplute cu monștri?
Poți pune ceva iarna în locul saniei pictate pe deal?
Cireșele,merele,perele furate în visul dilatat
de mirarea trăirii în pantaloni scurți...
Avioane nebune se-nvârteau printre copaci
și bombardau câte un an din
așchiile lăsate în urmă de părinți.
Pune ceva în leagănul care scârție și acum în lung
și în lat,plin cu albine și gărgărițe
căutând locul înspre soare-răsare.
Poți pune ceva în locul dintre creion
și litere logodite-n caiet?
Pune degetele de la mâini pe albul cântului,
unește după modelul unor constelații,
apoi alunecă printre ele fluierând.


PRIN IARBĂ AU PĂȘIT ÎNGERI


Prin iarba aceasta au pășit îngeri;iarba e
culcată așa cum e suprafața a ceva ce tu
știai,dar nu ai divulgat,păstrând un
ou oferit odată de cineva,de ceva,
și ai tăcut,crezând în rostogolirea
aripilor desprinse de trup,de la îngerii albi,
de la îngerii negri.


Acum număr așa de multe păsări cu chipuri
știute,din cele amestecate cu îngeri în văile adâncite
de ciocanele minții și cuiele idei de bronz.


Prin iarba aceasta au pășit îngerii albi,îngerii negri,
iar noi încercăm mereu să înțelegem.



ROȘU DE LEAGĂN,ROȘU DE PLECARE


Un leagăn se proiectează între copacii din
livadă;și din seninul florilor și fructelor
singure crescute cu ploaie din tăieturi de ceas,
număr cu voce tare,spre a-i ordona
cu puterea dată de început,vârstele ce
mă obsedează ca decor,nu ca destrămare,
de baletat prin aer,când toți trăiesc
câte puțin în două emisfere.

Am înțeles adâncul văii,adâncul haosului
spre limita aceluia ce recită un poem
găsit într-o peșteră cu nisip de mare.
Nu,n-am uitat leagănul lin prelins pe lacrimă
de-a lungul obrazului întregului neam.

Strig un catalog și,de fiecare dată,mișcarea
repetă câte un nume:roșu de leagăn,
roșu de plecare,roșu de scris.


SINGUR STRĂLUCIND


Am aplecat crengile,spre a culege
globuri de aur și de argint,
bătute cu pietre scumpe,
dar în ochi flacăra mă forța
să renunț,și renunțam uneori.

Sunetele mă copleșeau printre ramuri,
alegeam tăcut o melodie ce-mi
înflorea în imaginație lotusul
de pe lac,în barca plutind
pe o piele de șarpe în lună.

Alegeam,căutam,muzica și fructele
plouau în jurul meu,dar păsările
le răpeau-cerul devenea pustiu
și-mi rămânea goana în mine,
fuga în sine,singur strălucind.
-4-
TREI POEME DE INIMĂ ȘI CREIER
LUI ALAIN BOSQUET
Dacă am aprins uneori focuri pe vârfuri,
cautate ca un animal însetat de înalt,
e că am dorit,mai mult ca plângerea,
neînțeles dezmierdat de iubită sau mamă
să cred într-o secundă ce mi-ar aparține
și n-aș da-o,în veci,nimănui.

**

Voi mai scrie în secunda ca un balon
ridicat de la pământ în mine,
eu fiind infinitul și piatra
fierbinte pe care am însemnat
anul lui Prometeu devorat de vultur.

***

Totul e banal în banalitatea pictată
și sculptată de cei ce vin mereu întârziați;
puțini sunt aceia ce găsesc jarul rece
ce îl ridică în căușul din inimă
aproape de creier, într-un mic
joc nebunesc de-a poemul și poetul.


INCERTITUDINE


Am construit ca marea un țărm,
am modelat ca vântul iernii vârfuri
în munții mei și pe alte planete,
construncții de melc,subterane pentru
caracatițe:în aer și apă același
balet cu oamenii-pești în acvariul
lăsat într-o ceață de început.

Și-ncet,cum gheața privirii se scurge
pe lângă mine,mă bucur de ceea ce
a rămas după,ce va rămâne după:
o punte,iar pe ea voi face exerciții
de echilibru sub colți cu venin.







Mihai Pacuraru    3/3/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian