Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cuvântul bine temperat - Vorba dulce mult aduce

Toată lumea știe proverbul, dar recent am descoperit că domeniul lui de aplicabilitate poate fi extins dacă trăiești în Canada. Zilele trecute am fost cam prost dispusă (afară erau 40 de grade) și, ca să mă consolez, am recurs la strategia binecunoscută a femeilor, aceea de a cumpăra câteva țoale. Asta ridică moralul, iar cheltuiala făcută e proporțională cu gradul de deprimare. La o mică tristețe, ceva ieftin aranjează lucrurile, dar la una mai substanțială trebuie neapărat o cumpărătură serioasă!

În ziua respectivă aveam, aș spune, o deprimare oarecum avansată, drept care am decis vizita la mall-ul despre care am mai scris, când am criticat înlocuirea hărților informative cu panouri digitale. Hotărâtă să-mi lecuiesc starea depresivă, ajunsă la un asemenea panou, am dactilografiat vînjos pe claviatura digitală numele unui magazin de confecții femei. Harta mi-a arătat drumul, nu l-am nimerit exact, dar, cum asemenea panouri sunt la fiecare 20 de metri, am repetat operația și până la urmă am ajuns unde trebuia. Am rezistat plimbării prelungite, aerul condiționat din mall dădea o temperatură tocmai bună.

Odată intrată ȋn magazin, o mulțime de bluze, fuste, pantaloni și tot felul de confecții s-au arătat gata să ajute în vindecarea rapidă a oricărei stări de deprimare, cât de intensă ar fi fost. N-am dat atenție faptului că, fie din modelul care-mi plăcea lipsea cel pe măsura mea, fie invers, ce-mi era pe măsură nu era pe gustul meu. Cotrobăiala însăși îmi făcea bine.

La un moment s-a apropiat de mine o doamnă scundă, rotunjoară, veselă, de vârstă mijlocie, care s-a oferit să mă ajute. Am acceptat, dându-i cîteva bluze și fuste să le ducă la sala de probă. Știam din experiență că, uneori, numai probând mai multe modele, o parte din deprimare se vindecă. Doamna respectivă a luat umerașele și m-a întrebat cum mă numesc. Așa e în Canada, ca semn de curtoazie, vânzătorul ți se adresează pe numele mic. Ei, aici a fost momentul cheie: când a repetat numele meu, Veronica, mi s-a părut că detectez un "rrrr" francez în pronunția ei. Dacă numele meu n-ar fi conținut litera "r", nu mi-aș fi dat seama, dar așa am întrebat-o direct: "Parlez- vous Français?" În acel moment fața ei rotunjoară a devenit lună plină și a confirmat cu o nestăvilită bucurie că da, vorbește franceză.

În Canada sunt două limbi oficiale, dar ca să găsești în Toronto pe cineva care vorbește franceză e un lucru rar, nu ca la Montreal, oraș din regiunea francofonă a Canadei, unde toți vorbesc franceza. Iar canadienii francezi - oriunde ar fi ei- sunt foarte sensibili la limba franceză. Așa am scăpat eu de o amendă la Montreal acum câțiva ani când, venită cu serviciul de la Toronto, am făcut o infracțiune cu mașina închiriată și, când m-a auzit polițista că, deși venită din Toronto, îi vorbesc în franceză, m-a iertat de toate păcatele.
A urmat apoi tot ritualul: probarea tuturor bluzelor care-mi plăceau, a fustelor, vânzătoarea venea, pleca, îmi aducea altă măsură, era un om fericit. Când a aflat că țara mea de origină e România și că românii sunt francofili, iarăși a scos niște exclamații de bucurie.
În cele din urmă am ales o bluză și o fustă. Aveau un preț cam piperat, dar m-am gândit că, la asemenea preț, deprimarea mea va fi cu siguranță învinsă!
Vânzătoarea mea francofonă s-a dus la casierie cu marfa, a șușotit ceva cu o tinerică și au schimbat nu știu ce sub tejghea. Mi-am dat seama că rotunjica mea francofonă era șefa. Tinerica mi-a calculat suma de plată. Am întins cartea de credit evitând să mă uit la preț, ca nu cumva să mă deprim iar după ce abea începusem să mă bucur și, cu superbul ambalaj în mână, am fost însoțită de urări în franceză până la ușa magazinului.

Când am ajuns acasă și am vrut să desprind etichetele cu prețuri de pe bluză și fustă, ce să vezi? Prețul de pe etichete fusese șters cu un pix și, cu același pix, era scris un preț pe jumătate. M-am uitat pe bon, așa era, prețul total era 50% din cel pe care-l văzusem eu.
Vorba dulce mult aduce, mi-am spus, dar iată că, în Canada, contează și limba în care rostești acea vorbă!






Veronica Pavel Lerner     8/19/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian