Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Sonete duble

1.

Când unii c-un toiag despică ape
și-n fulgere îmbracă tot pământul,
eu cu silaba calc îndeaproape
din cioburi sparte întregind cuvântul

De m-ar afla atâta doar – el, vântul
cel pus de-arheologi adânc să sape
și-ar fi de-ajuns ca-n trestii să mă-ngroape
cum în iubire se îngroapă cântul

Dar calc așa, rănit ca într-o luptă
din care mă întorc între ai mei;
în locul lor, de veghe ne-ntreruptă,
nu-i nicio ușă – doar greoaie chei

nepotrivite foarte de demult.
A frunzei tremurare o ascult
cum stânci ascultă marea în Corint,
precum zeițe-mi picură absint.

Orfeu însingurat lângă ruine,
tresar la fiecare fir de iarbă,
dar lacrima mi se înnoadă-n barbă

fiindcă lung e drumul pân’la tine.
Bătătorit cu bulzi albiți de sare
el, drumul, mi se urcă în spinare

prin curcubeie și grăbite ploi,
cu toate ce s-au dus la rădăcină
și pentru care sunt și eu de vină

că nu-s ecou al vremii de apoi.
În timp ce mă închin la câte-un nor
de sete-mi crapă ultimul urcior…

2.

Ca pasărea în cuibu-i jefuită
zvâcnesc din aripi pe sub cerul gol
și doar un țipăt a rămas din stol
o, toamna mea de-acum fie primită

cum orbului bănuțul de aramă!
Prognozele și ele mă trădează –
aduc a viscol, nu a vreme brează
cu care soarele de mult nu mă mai cheamă

În lc de arbori, de grădini, de ape,
doar stânci de calcar sfâșie lumina,
un duh al rocii-mi aburește cina,
aceea când Iisus mi-era aproape

și eu aproape îi eram doar Lui.
Minciunii nu i-am închinat pocalul plin,
la o adică am turnat venin
să-și afle cuiul cum îl scoate cui

Culege vânt cine-a brăzdat furtună.
Prea multă pulbere pe sus, pe creste
și prea subțire lama care este

în carnea mea deja înfiptă toată.
Îmi fac bandaj din cețurile sure,
gata să-mi pun și tâmpla sub secure

(ia-ți, suflete, cu totul ziua-bună).
Când dau să-ntreb, aud pe loc: înoată
(ca-n vechiul rit născut la frontieră)!

Și-n mine cineva anume speră.
Iar pasărea-n bătaia puștii joase
mai poartă-n aripi vreo doi pumni de oase!...

Poeme în licanta veche

1.

Doi lipintori-nepereche
se-nțărc în licanta veche:
- Colivia colivește
și coliva ce mai dește?

Desc de-o vreme crucifix
de paingen luat la fix
și-ncă alte tarantule
tefelind la carambule

Am băgat atunci în ac
și de clipă, și de veac
să lumânăresc și eu,
să mă-ncolăcesc mereu

Șerpui-m-aș șerpui
cât e să conjug a fi
și când jugul crapă-n două
m-oi roi în bob de rouă

Ca să mă orbesc ierbește
de lumina ta din dește
și de farurile tele
când mă fluturam cu ele

Pe genunche și în cot
până mă uscai de tot
- Da’ și eu când colivește
e ceva ce mă izbește

Viile de aguridă
ce vuiesc prin pălămidă,
doi lipintori-nepereche
se-nțărc în licanta veche.

2.

Dintr-un ciot de întâmplare
dintr-un lemn fără suflare
dintr-o creangă de cireși
cât m-am rogovit să ieși

Te văzui de-argint călare
în bătaia lunii clare
lunămind și înstelând
ce am scrinuit în gând

Și-a zârit în patru zare
cocoloș de miere-n sare
și cum zdrână glosaceea
mi-a fost dat să-nhap femeia

Înhăpată, înzdărită
peste zarea rumenită
har-lumină nor de nor
și feștel la subțiori

Uite de-aia nu mă-ndes
să mă vând pe un eres
și-ncodând o funie
leg pe mai de iunie

De-a anapoda, de-a șleaua
mă îmbuc și eu cu steaua
țuguindu-ți sânii, ochii
cum preasimt de-a joaca jochii.

Bahică

Doi bețivi treceau călare;
tii, ce cai și ce mai șei!...
Se cutremura pământul
cum treceau călare ei

”Nu sunt cai, sunt numai norii!” –
am strigat la ei, cumva;
ei au râs și-au tras un chiot:
”Du-te, frate, și mai bea!”

Amețit eram de-o cană
cu vin roșu – cam puțin
să mă-nchipui Don Quijote
călărind un mandarin

Am nășit câte-o fantasmă,
am tăiat câte-un buric,
vinul de viață lungă
m-a și dus câte un pic

Până când să-ncalec calul,
până când să urc în șa,
cerul s-a făcut de ploaie,
ploaia s-a făcut de nea

Ierni trecură, veri și toamne
Curcubeie ca păunul
Doi bețivi când trec călare,
acum știu: nu-s doi, e unul!...

Viața după

Mort am fost pe lumea ceea,
m-au plimbat în sus și-n jos,
mi-au lipit de trup femeia,
dar ca orbul m-au și scos

Nu mă-mpotrivii la vreme,
am dăr’mat și am clădit
N-am avut de ce mă teme
când și eu fusei zidit

Am țipat ca dintr-o nucă,
am urlat ca pentru lupi,
Scapă cine mai apucă!
Chiar și eu! De nu m-astupi

c-un covor de iarbă deasă,
c-o pădure și mai și,
îns’afară și în casă
e doar noapte, cirip-ci

Trec pe întuneric râul,
câtă șansă – și prăpăd.
Pleoapa mea își roade frâul,
Deschid ochii și te văd!...







Virgil Dumitrescu    5/28/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian