Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Primăvara imaginatiei

Iubita mea din nopțile târzii, cu soare
Când doar imaginația, îl poate aduce
Mai ști? Ț-am dăruit atunci o floare,
Un bulgăre de viață nestinsă, și o cruce.

Era-n Februarie și nopțile pictate cu stele
Ne luminau cărările, speranței și iubirii.
În taină, împleteam, nespuse clipe grele,
Cu gândul doar la timpul primăverii.

În Martie când florile, răsări-vor iară
Așteptând o rază caldă, de la soare,
Noi, aerul dospit, în zi de primăvară
Îl vom respira cu aceeași tremurare.

Aprilie ne va întâmpina în toți zorii zilei,
Cu aceeași păcăleală neschimbată.
Tu vei rămâne aceeași, cu aerul copilei
De-a primăverii vrajă tulburată.


VIS DE PRIMĂVARĂ


Peste împărăția nopții, tu apari ca o lumină
Și te așezi tăcută alături, pe așternutul cald și moale.
Mintea mea te întruchipează, cu visul nopții împreună,
Îl sfârșim în zorii zilei, pășind mereu pe aceeași cale.

Stelele-n adâncul lor, pleacă una câte una,
Peste îmbrățișarea noastră, cad grei zorii dimineții.
Sus în depărtări albastre, abia se mai zărește luna
Văd în ochi-ți verzi cum joacă, galeș razele vieții.

Pe alei se pierd tăcute, umbre care merg la muncă
Printre plopii înalți se aude, ciripit primăvăratic
Buzele iubite-n noapte, simt cum mai dogoresc încă
Soarele a apărut pe munți, ca un bulgăr de jăratic.

Mă trezesc, îmi șterg sudoarea, de pe fruntea grea și rece
Închid ochii să mai dorm, doar o clipă să mai pot,
Să te aduc iar lângă mine, dar visul ca visul trece
O fărâmă cât de mică, din el Doamne să mai scot.

Acum nu mai suntem singuri, flori în jur râd și dansează
Razele de soare iată!... au înecat visele toate
De sărutul nostru tainic, două flori se rușinează
Alte două râd în soare și vorbesc ceva în șoapte.

Dar de odată ai dispărut, zburând în cer cu visul meu
Casa-mi pare tristă, goală, totul pare un mormânt.
Mă trezesc strigând la tine, știe numai Dumnezeu,
Cât mai poți fugi de mine, până unde? Până când?

Început spre miezul nopții, astfel visul se sfârșește,
O atingere discretă, un salut grăbit, un răspuns cu frică,
Ascunși de umbra dimineții, care poate ne pândește
-Ce greu e Doamne să trăiești, într-o lume atât de mică.

Primăvară, primăvară, cât de mult noi te-am dorit
Gând furat din umbra lunii sau din visele de noapte
Dragoste străină scrisă, pe un drum ne împlinit
Ascuns în taina unei nopți, descântat cu sfinte șoapte.


TIMPUL


TIMPUL...timpul ce îngroapă, a trecutului lungi clipe
În ceața uitării mută, ce-ți destramă visurile
Și te aleargă în zborul lui, cu alte clipe înainte
Cu speranțe, în calea nouă, limpezindu-ți gândurile.

Stăpânul nostru ce ne aduce și ne poartă în spinare
El ce nu face popasuri și nu are gând să se odihnească
El...cel veșnic, ce ne ține...viața noastră trecătoare
TIMPUL...ce vine și pleacă, din vrere Dumnezeiască.

Slăvit fi TU...cel ce ne cauți și niciodată nu ne uiți,
Ce pentru ale noastre bucurii, atâtea rele tu înfrunți.
Stăpânitor al vremii noastre, celor ce au fost și o să vină,
Un Moș Crăciun ce dă la toți și tot are desaga plină.

Se așază clipele trecute, pe ai noștri umeri obosiți
Prezentele își fac culcușuri, prin părul tâmplelor albit.
Zburând pe aripile speranței, pe viitoare le găsiți,
În chip de salbă de mărgele, înotând spre infinit.

Când crezi că s-a oprit în loc, de zici că:-Acum totul e gata!
Atunci EL...mai grabnic zorește, niciodată nu ne minte,
Urmărindu-ți în de aproape, fără să ști, drumul soarta,
Ca să-i înțelegi menirea sacră, de a te supune celor sfinte.

M-am învățat să văd adesea cum trece umbra ta prin casă
Cum clipele lovesc în geam, ca stropii cristalini de ploaie
M-am învățat să ascult în taină, vorba ta dulce, duioasă
Și acum sunt doar cu timpul ce mă apasă, în sălbatica odaie.

Iubita mea sunt atâția ani de când cu dragoste te ascult.
Cu ochii închiși gândesc la tine, visând la chipul tău de fată
Și acum în mine uite! TIMPUL,... Timpul,... iată! A tăcut,
Iar tu ai dispărut iubito, din viața mea ca niciodată.

TIMPUL... Timpul, stăpân al vieții noastre pământene,
Cum am putea face oare, să-l oprim din drumul său?
Sau poate clipele grăbite, să le îndemnăm să meargă alene,
Dar dacă Doamne, vom fi veșnici? Va fi mai bine sau mai rău?



Toronto






Achim Bucutea    4/2/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian