Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cine are grijă de pacienţii fără venituri? un interviu cu Vlad şi Cristina Romanescu, medici în cadrul celor două Policlinici Sociale Regina Maria din Bucureşt

Trăieşti în România. Eşti bolnav. Nu ai venituri sau asigurare de sănătate. Deci, singurul serviciu de care poţi beneficia prin sistemul de stat este asistenţa medicală de urgenţă, unde ai ajuns de multe ori, atunci când boala s-a agravat. Eşti una din cele peste 200.000 de persoane din capitală fără asigurare de sănătate sau una din cele 6.000 de persoane fără adapost.

***
Stam de vorba cu Vlad şi Cristina Romanescu, medici în cadrul celor două Policlinici Sociale Regina Maria din Bucureşt ci, una din puţinele opţiuni pentru pacienţii fără venituri sau asigurare medicală.

S-au cunoscut în primul an de facultate şi lucrează împreună şi astăzi, 17 ani mai târziu. Dr. Vlad Romanescu este, de 7 ani, directorul medical al Policlinicilor Sociale Regina Maria, iar dr. Cristina Romanescu, medic ginecolog, este voluntar în cadrul celor două policlinici, o zi pe săptămână.

„Le oferim tratament lunar bolnavilor cronici fără posibilităţi. Astfel, încercăm să îi menţinem pe o linie de plutire ca ei să nu mai ajungă la camera de primiri urgenţe şi încercăm să îi facem să se simtă în stare să acceseze un loc de muncă. Vrem să fim pentru ei ca o mână întinsă într-o perioadă nefavorabilă din viaţa lor”, explică dr. Vlad Romanescu, director medical al Policlinicilor Sociale Regina Maria.

Povestim într-un interviu „la dublu” despre realitatea din Policlinica Socială Sala Palatului şi Policlinica Socială Baba Novac, dezvoltată în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti. Ambele, proiecte de filantropie iniţiate de doctorul Wargha Enayati şi Fundaţia Inovaţii Sociale Regina Maria.

MedicHub: Ce înseamnă „policlinică socială”?

Dr. Vlad Romanescu: Aici tratăm oameni fără venituri, fără asigurări, care sunt practic descoperiţi, nu beneficiază de servicii medicale decât în urgenţă. Dacă i se face rău pe stradă, sună la serviciul de ambulanţă, e transportat la camera de primiri urgenţe, e ţinut câteva ore, după care i se dă drumul şi ajunge din nou acasă. Îţi dai seama că o persoană fără venituri va repeta acest traseu, dacă este un bolnav cronic. Obicei care este foarte scump pentru sistemul de sănătate.

În cadrul celor două policlinici sociale, le oferim tratament lunar bolnavilor cronici şi servicii medicale de bază, stomatologie, servicii de medinică generală şi specializările coneze. Astfel, încercăm să îi menţinem pe o linie de plutire şi să nu mai fie nevoie să ajungă la camera de primiri urgenţe. Încercăm să îi facem să se simtă în stare să acceseze un loc de muncă. Vrem să fim pentru ei ca o mână întinsă într-o perioadă nefavorabilă din viaţa lor.

Pentru cei tineri, dantura este cea mai mare problemă. Dantura lor este distrusă, mai ales dacă au fost consumatori de droguri, iar zâmbetul este primul contact cu un angajator, care de multe ori îi refuză. Le întinde mână, „Mulţumesc că aţi venit la interviu. Ne auzim.” Şi nu se mai aude nimeni.

Unu la mână, ei sunt afectaţi psihic pentru că sunt refuzaţi în repetate rânduri, când vor să acceseze un loc de muncă. Şi în al doilea rând, ajung în imposibilitatea de a se întreţine singuri pentru că, sigur, vor lucra la negru, dar nu au stabilitatea zilei de mâine. Nu văd în viitor mai mult de 20-24 de ore, practic este un trai de pe o zi pe alta.

În cadrul policlinicilor, încercăm să îi reinserăm social, oferindu-le servicii medicale de bază – stomatologie, ginecologie, cardiologie, dermatologie, analize de laboator, oftalmologie, le oferim ochelari de vedere. Servicii de bază, prin care să le oferim un gram de decenţă.

În Policlinica din Baba Novac lucrăm în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială, care plăteşte utilităţile spaţiului şi persoana de la recepţie, un inspector, care este şi psiholog, şi personalul de curăţenie. În rest, de partea medicală ne ocupăm noi, Fundaţia Regina Maria. 90% din medicii de la Policlinica Baba Novac sunt medici voluntari. Iar a doua policlinica socială, cea de la Sala Palatului, a fost înfiinţată în 2015 tocmai pentru a o susţine pe prima. La Sala Palatului pot merge şi persoane cu venituri reduse, care beneficiază de preţuri preferenţiale.

Deci, tot profitul de la Policlinica Sala Palatului, unde sunt şi servicii cu taxă, vine să sprijine prima policlinică, unde avem tot felul de costuri (stomatologia e scumpă, medicamentele sunt scumpe etc.). O parte le primim din donaţii, dar o bună parte

MedicHub: Cum aţi ajuns dvs. să lucraţi în cadrul policlinicilor sociale?

Dr. Vlad Romanescu: Am fost la un interviu (râde). Dr. Enayati tocmai înfiinţase prima policlinică socială, cea din Baba Novac, şi avea nevoie de un medic de familie.

MedicHub: Deci nu îl cunoşteaţi dinainte pe dr. Wargha Enayati?

Dr. Vlad Romanescu: Nu, nu ne cunoşteam. Mi-a plăcut foarte mult proiectul şi am rămas. Mulţi se fereau de el, ziceau „eh, cum să lucrezi cu boschetari, oameni fără adăpost”. Într-adevăr, în primii ani, cel puţin înainte de a se deschide adăposturile de noapte în Bucureşti, veneau în policlinică oameni cu degerături, răni cu viermi, aveam tot felul de cazuri destul de greu de gestionat. Dar dacă totul ar fi tern şi lin, parcă nu ar mai avea nici o valoare, nici o satisfacţie profesională.

Probabil datorită acestui proiect am şi rămas în România pentru că am avut oportunitatea să plec, de câteva ori. Nu ştiu dacă a fost neapărat o idee bună, iar aici mă refer în primul rând la viitorul copiilor mei.

Dar concluzia este una clară şi simplă: atâta timp cât ajuţi oameni şi faci ceva pentru societate, atunci nu poţi decât să priveşti înainte.

MedicHub: Care sunt în momentul de faţă cele mai mari provocări pentru policlinicile sociale ?

Dr. Vlad Romanescu: Noi avem foarte mulţi oameni în spate care întreţin această ”fabrică”, fac fundraising ş.a.m.d. Este foarte greu să strângi bani din donaţii, astfel încât să susţii activitatea policlinicilor.

Mie mi-ar plăcea să ajut cât mai mulţi oameni! Imaginează-ţi că sunt zeci de mii de oameni fără adăpost sau fără asigurare de sănătate, oameni care chiar au nevoie de ajutor. Dar...deocamdată noi, policlinica, suntem doar o scânteie.

MedicHub: Vă puneţi vreodată întrebarea „De ce să îi ajut eu pe aceşti oameni, când aceasta este datoria statului”?

Dr. Vlad Romanescu: Nu! Nu, nu, nu. Pentru că am convingerea că îi ajut pe aceşti oameni. Şi, ok, dacă statul vrea să ne ajute cu vreun proiect, să dezvoltăm ceva în acest sens, bine.

Sigur, dacă te uiţi mai în amănunt şi te gândeşti că România este o ţară europeană în 2018, atunci ar trebui să fie o ţară civilizată cu un sistem social şi sanitar foarte bine pus la punct. Într-adevăr, ar putea şi statul să facă mai mult. Dar este foarte uşor să critici şi să spui „ăia nu au făcut”. Fă tu primul, fii un exemplu şi apoi poate va face şi statul. Dacă doar afirm că statul nu face nimic sau face prea puţin...nu ajută cu nimic. Câinii latră, caravana trece. Dar dacă faci ceva şi arăţi „Uite, domne, astea sunt rezultatele noastre”, poate trezeşti şi în autorităţi un sentiment de ambiţie.

Temerile mele sunt legate de medicii care au plecat din ţară şi de calitatea învăţământului tot mai scăzută. Nu trebuie să fii un gânditor ca să ajungi la concluzia că o populaţie needucată şi bolnavă, este uşor de manipulat şi clar sortită pieirii. Eu încă am avut onoarea să lucrez cu nişte profesori extraordinari, care au format mii de medici şi iată că aceşti medici pleacă la export.

„Mi-ar plăcea să deschidem încă un cabinet stomatologic în cadrul Policlinicii Sociale Baba Novac.” - Dr. Vlad Romanescu

MedicHub: Doamna dr. Romanescu, care sunt diferenţele între practica dvs. de medic ginecolog în sistemul privat de sănătate, unde lucraţi 4 zile pe săptămână, şi experienţa din cadrul policlinicilor sociale?

Dr. Cristina Romanescu: Din punct de vedere al interacţiunii cu pacientul, experienţa este sensibil egală. Dotările medicală sunt similare. Avem ecografe performante şi în policlinică, avem ecografe performante şi în mediul privat.

Diferă finalizarea terapeutică, în schimb. Cu pacienţii din policlinici, îţi rămâne un gol în suflet pentru că poţi să pui diagnosticul, ştii ce tratament trebuie urmat, dar nu îl poţi finaliza. Pentru că pacienţii noştri, majoritatea, au probleme financiare.

Au mai fost ajutaţi, sponsorizaţi, altora li s-au plătit asigurările şi au fost îndrumaţi către spitalele de stat. Eu mai ţin legătura cu colegi din spitalul de stat, unde am lucrat eu pe vremuri, şi am trimis pacienţii acolo.

Rezolvăm afecţiunile simple în cadrul policlinicilor, avem echipa şi fondurile necesare, dar afecţunile complexe nu avem cum să le tratăm. În policlinica socială oferim oamenilor doar serviciile medicale de bază.
Aceasta este singura diferenţă.

MedicHub: România are cel mai mare număr de mame minore din Uniunea Europeană. Care este realitatea cu care vă confrundaţi dvs. în cadrul policlinicilor sociale?

Dr. Cristina Romanescu: Este perfect adevărat, dar din ce am constatat în cadrul policlinicii nu mai sunt atât de multe mame minore. Campaniile de educaţie au început să aibă efecte. Sunt un pic mai responsabile tinerele, au început să se informeze una pe alta vis-a-vis de metodele contraceptive şi chiar le aplică.

În schimb, este generaţia veche cu mari probleme, femeile trecute de 40 de ani. Nu ştiu ce este acela test Papanicolau, spre exemplu. Partea de prevenţie este teribil de deficitară. „Când aţi făcut ultimul control? Când am născut.” Dar înţeleg repede şi transmit mai departe. Spun vecinei, spun cumnatei, „vezi că acolo se face test Papanicolau gratis. Se face ecografie la sân etc”.

Cel puţin din ce observ în cadrul policlinicilor, numărul de mame minore este în continuă scădere. Sunt din ce în ce mai informate, încep să îşi facă planning, nu mai au atât de mulţi copii sau sarcini nedorite. Se simte o îmbunătăţire notabilă. Eu am văzut o schimbare clară în cei 6-7 ani de când activez în cadrul policlinicii sociale.

MedicHub: Care sunt reacţiile colegilor de breaslă atunci când le spuneţi că, o zi pe săptămână, consultaţi gratuit pacienţii sociali?

Dr. Cristina Romanescu: În principiu, colegii din reţeaua privată cu care am interacţionat au spus „Uau, vrem şi noi”. Mulţi dintre ei ar vrea să vină şi să fie voluntari în cadrul policlinicilor. O prietenă neonatolog şi-a oferit ajutorul, dar a trebuit să îi spun că nu ne poate ajuta cu foarte multe pentru că nu avem această specializare în cadrul policlinicii. Am încercat, totuşi, să vedem cu ce ne poate ajuta pe partea de pediatrie.

Mulţi sunt deschişi, vor să ne ajute, dar din păcate sunt multe inconvenienţe. Este greu cu timpul, cu programul încărcat etc. Dar voluntariatul începe să sune bine. Mulţi au zis că vor să încerce. Îi aşteptăm.

„Când a început să îmi povestească toate aceste lucruri, m-am simţit ca ultimul om.” - Dr. Cristina Romanescu

MedicHub: S-a întâmplat să vă emoţioneze povestea unui pacient până la lacrimi?

Dr. Cristina Romanescu: Da, de foarte multe ori, dar părerea mea este că trebuie să te autocontrolezi şi să îţi revii repede.

MedicHub: Ne puteţi da exemplu de un astfel de moment?

Dr. Cristina Romanescu: Am avut un caz recent, genul pacientului dificil. Trecuseră foarte mulţi ani de când doamna îşi făcuse un control de rutină, ne-a şi reproşat că a aşteptat câteva minute pentru consult. Avea o atitudine defensivă.

Şi începtul cu început, vorbind cu ea, mi-am dat seama de ce nu venise la consult atât de multă vreme: îşi pierduse copilaşul în urmă cu câteva luni de zile, ea însăşi se luptase în paralel cu o patologie de col uterin; nu mai voia să îşi facă nici un tratament, nici un consult.

Era clar afectată emoţional, copilul îi murise tot de o patologie neoplazică. Şi când a început să îmi povestească toate aceste lucruri, m-am simţit ca ultimul om. Cum am putut să o judec eu că nu îşi făcuse controalele?

Am învăţat din nou ce înseamnă o primă impresie şi ce poveste se ascunde în spate, de fapt. Şi care este motivaţia reală din spatele unei atitudini, a unei vorbe. Atunci s-au legat toate rotiţele în capul meu şi m-am simţit absolut oribil. Sunt şi eu mamă şi uitându-mă la această femeie mi s-a părut incredibil că a reuşit să se mobilizeze, să îşi revină, să se ancoreze.

M-a impresionat profund. Ca medic, trebuie să ai răbdare, să nu te grăbeşti, să nu pui etichete, să nu judeci pacientul, să nu îi răspunzi dacă te abordează cu supărare. Trebuie să îl iei uşor şi să vezi că, de fapt, acolo se ascunde o poveste.

MedicHub: Mai sunt proiecte pe care vreţi să le realizaţi, astfel încât, ajunşi la 70-80 de ani, să vă consideraţi oameni împliniţi?

Dr. Cristina Romanescu: Cred că tot timpul vor fi idei şi proiecte noi. Vezi cum s-a făcut în altă parte, iei ideea şi o adaptezi în cabinetul tău. Da, mereu vrei să faci alte şi alte proiecte. Nu te laşi. Dacă eşuezi, vrei să vezi unde ai greşit şi o iei de la capăt, pe alt drum, ca să obţii ceea ce îţi doreşti.

Tu, ca om, ar trebui să îţi doreşti să dai tot ce poţi, mai mult decât ai dat ieri. Atunci, dacă tragi o linie la final, oricare ar fi acela şi oricând ar veni, cred că ai să fii mulţumit de ceea ce ai realizat. Cred că este suficient să pui o cărămidă mică-mică în fiecare zi şi la final o să fii mulţumit per ansamblu.

Dr. Vlad Romanescu: M-aş consider un om împlinit, dacă cei mici, copiii mei, vor vedea lucrurile în perspectivă aşa cum le văd eu, vor ştii că nu sunt singuri pe pământul acesta. În jurul lor sunt oameni cu care trebuie să empatizeze şi pe care trebuie să îi ajute.

Proiectele materiale sunt trecătoare. Ce rămâne în sufletul omului este acel gest de ajutor pe care îl faci pentru el.

Ce mai am în plan? Orice proiect care poate ajuta oameni. Mi-ar plăcea să fac un spital social, spre exemplu. Astfel am putea să închidem cercul, să tratăm şi afecţiunile serioase ale oamenilor care vin în policlinică. Pentru că în momentul de faţă ceea ce putem face pentru bolnavii noştri cu afecţiuni mai grave este că le plătim asigurările de sănătate şi să îi trimitem în sistemul naţional. Dacă ar exista acest spital social, s-ar închide cercul.

Şi, pe termen mediu, mi-ar plăcea să deschidem încă un cabinet stomatologic în cadrul policlinicii Baba Novac pentru că serviciie stomatologice sunt cele mai solicitate şi au cel mai mare impact în viaţa pacienţilor noştri sociali.



http://fundatiareginamaria.ro/policlinica-pacientilor-fara-venituri/





MedicHub.    1/17/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian