Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Meditație

Când zorii se revarsă zâmbitori
Și roua sclipește pe chipuri de flori,
Alergăm fără răgaz, căutători,
Făpturi de lut, atât de trecători.

De drumul crezi că-i spre sfârșit,
Deschizi un cufăr de vremuri prăfuit
Și simți crescându-ți aripi spre infinit,
Ținând în palme-averi, ce nu le-ai prețuit.

Nu te-ai aninat de cucubee să-ți faci punți,
Flori de colț n-ai dăruit iubitei din vârfuri de munți,
N-ai stat sub ploaia de-argint a mestecenilor cărunți,
Glasul pământului n-ai vrut s-asculți.

Oprește-te din mers în auriu amurg,
Ascultă izvoarele ce-n lină pace curg,
Umple-ți răsuflarea de bucurii ne-atinse,
Flăcări înalță din jarurile stinse.

Întinde brațele spre-mbrățișare,
Nu clădi tăcând, uitare
Și când mai ai ceva de spus,
Nu aștepta tristul apus.

Pentru tine

Țesute raze prelinse din slăvi,
Plăpânde fire de mătase,
Sfioase, se-mprăștie-n zări,
Deschizând ferestre luminoase.

Covorul vioriu de toporași,
În zorii dimineții s-a întins,
Năzbâtioasă, iarna, cu palizi obraji,
Pe frunte, cu fulgi i-a atins.

Un roi de ghiocei se clatină suavi,
Înveșmântați în alb neprihănit,
Sub zidul de vremuri măcinat,
Cu chipul trist și-atât de ostenit.

În depărtare se ridică boarea,
Mestecenii își argintează ramul,
Surâsul soarelui învinge neguri,
Pe frigul iernii pune hamul.

Se-nclină salcia pletoasă,
Pieptănându-se în spice luminoase,
Somnoroase murmure de apă,
Picură lacrimi sticloase.

Mierlele se-ntrec în concerte,
Șuvoi de cântece regale,
Cu triluri sopranice, măiestre,
Trimit spre ceruri osanale.

Vârtejuri diafane de petale,
Înmiresmează blând văzduhul,
Încununată, măreață armonie,
Atinge-a îngerilor duhul.

Toate-s numai pentru tine,
,,Chip de lut”, cu-n strop dumnezeiesc.
Umple-ți sufletul de bucurie!
Trepte spre cer, sub pași-ți se zidesc.

Crucea devenirii prin împreună trăire

Stăteai drept, înalt,
coloană fără de sfârșit,
la marginea orizontului ce-mi despărțea viața,
de adevătata viață,
făcându-te cruce de dragul meu.
Nu a fost hazard, a fost o întâlnire.
Mi-ai întins mâinile a dăruire.
Am înțeles neprețuitul dar,
abandonându-mă îmbrățișării.
Mi-ai deschis larg porțile,
să respir din visul tău,
luându-mi povara netrăitelor dorințe.
Ascultăm împreună șoaptele universului,
împărtășindu-ne din simplitatea esențelor viețuirii.
Am fost cândva, un spectator pierdut prin galaxii.
Obscurul haosului înțelegerii,
se pierde ușor, ca o ceață care se ridică,
sub licărul întrevăzut prin privire,
în adâncimi de suflet.
Închiși unul în altul cu voie,
cu peceți de lumină,
vedem frumosul vieții,
unul prin celălat.
Sorbim cu nesaț din izvorul Urd,
trecând prin încercări, cu truda luptătorului,
asemeni sinfoniei în crescendo.
Cernem mereu și cântărim, în vii trăiri,
cu simțuri doritoare de trezvie.
Trecători ca un adagio spre devenire,
simțim măreția,
bogăția sensurilor ascunse în miez,
în sânul înaltelor profunzimi,
culegând flori de colț.
Mâna mea, în mâna ta,
înalță rugile inimii spre crugul cerului.
Sărmani înviețuiți întru-mpreună simțire,
ne lăsăm îmbrățişării necuprinsului UNU


Femeia

Tu, cea luată din coasta întâiului Om
și plăsmuită pentru ca El,
bărbatul,
să nu cunoască gustul amar al singurătății,
ai fost numită Femeie.
Fost-ai binecuvântată să porți
chipul bărbatului drag în pântec de lumină,
oglindindu-se în chipul tău.
Să-i porți cântecul vieții, zămislind.
În ziua sorocului, să-i întinzi
Copilul, copia lui fidelă,
să-i spui:,,-Iată, ești tu și eu, suntem noi!”.
Ce bucurie mai mare poate fi,
decât aceea de a sorbi din frumoasa uimire,
iubirea din privirea omului pereche,
hărăzit ție?
Puiul de Om poartă în el stropul de iubire,
ce împlinește minunea vieții.
Câtă dorință de ocrotire din miracol de iubire!
Ce taină minunată de împreună zidire!
,,Cântarea Cântărilor” nu s-a terminat,
se scrie încă…
Lacrima iubirii picură mereu,
mai crescând o mlădiță în pomul vieții.

Un pescăruș

Amurgul arde-n limbile de flăcări
Și marea-și numără arginții-n larg,
Urme de pași pierduți pe țărmuri,
Valuri, de stânci albe, se sparg.

Un pescăruș își cântă tristețile,
Cu țipătul lui sfâșietor,
Frânte îi sunt sărmane aripile,
Răvășite în ultimu-i zbor.

De pe catarg ar vrea să se-avânte,
Aripile grele, nu-i mai fac undă,
De largul mării își aduce-aminte,
Cu privirea tristă, în apa mări se scufundă.

Marea

Văzduhu-și cheamă valurile-n larg,
Cu palme blânde de lumină.
Spumegând, de stânci se sparg
Și soarelui, sclipind, se-nchină.

Se clatină bănuții argintați,
În luciul mării liniștite,
Cu ochii blânzi și-nrourați,
Un chip se creionează din vremile pierite.

Tăcută, briza mării îi mângâie obrajii
În sidefiul blând al înserării,
Ce roșii sunt în visuri fragii!
Și parcă simt pe buze gustul mării.

Se clatină bărcile

Se clatină bărcile pe valuri,
Siaje se sting în uleioase sclipiri,
Amintirile-și caută urmele pe maluri,
În arome diafane, de roșii trandafiri.

Pe străzi de vremuri adormite,
Luminează felinare la ferești,
Cu ziduri de vânturi știrbite,
Pescărușii, pe-aripi albe, aduc vești.

Parcă te văd cu fruntea-n palme,
Gândind la versul alb, nescris
Și parc-o lacrimă adoarme,
Pe vechiul, prăfuitul, manuscris.





Adriana Tomoni    1/9/2019


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian