Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Colorist si desenator – Jean Al. Steriadi

Jean Al. Seriadi poate fi considerat unul din marii coloristi ai picturii românesti, ce a interpretat lumina în cadre compozitionale bine gândite. Format în trei centre universitare – Bucuresti, Munchen si Paris, preluând de la fiecare învătăturile de bază, limpezindu-le si purificându-le prin propriile posibilităti. În fiecare pânză a sa strecoară câte o lectie dobândită de –a lungul timpului.

Pictura sa radiază prospetime, dar si foarte multă cunoastere. plăsmuieste compozitii de o mare fortă expresivă. ,,Ca să întelegem pictura lui Steriadi, trebuie să nu uităm că el a fost în epoca sa de formatie contemporan cu succesul impresionistilor si că acestia i-au dat mult de gândit. Si alegerea subiectelor – adesea - si atitudinea lui fată de aceste subiecte si coloritul lui, n-ar fi fost poate ceea ce sunt dacă el n-ar fi admirat acel grup de artisti tocmai când îti desăvârsea educatia.”
Sunt rare marile întâlniri de suflet, dar se pare că în ceea ce îl priveste pe artist a avut parte de astfel de momente.

Deschid micul meu excurs oprindu-mă la o lucrare intitulată ,,Peisaj” (ulei/pânză, 39/49,5 cm). Toată compozitia este structurată pe o gamă cromatică redusă, plină de muzicalitate, unde în tuse blânde de griuri, transpune câteva case asezate pe o stradă, usor ascendentă. Umbre discrete conferă ritmicitate.
Interesantă este modalitatea de percepe a momentului zilei în care pictorul a surprins peisajul. Prin acest joc între lumină si umbră între ritmul constructiilor, îndrumă privitorul asupra senzatiei de lumină ce inundă spatiu. Plină de muzicalitate, lucrarea nu iese totusi din tiparele traditiei picturii românesti. Verzurile foarte grizate ale vegetatiei sunt echilibrate cromatic prin luminile rosiatice ale acoperisurilor clădirilor. Întâlniri de linii de constructii, între vertical si orizontal, sporesc tempo-ul lucrării. Foarte sugestive sunt si tusele rapide asezate pe cerul foarte deschis, integrat armonios în compozitie.
O altă lucrare este ,,Casa Moruzzi” (ulei/pânză, 53,5/75,5). ,,Casa Moruzzi devine în 1929 muzeu municipal. A mai dăinuit pe Calea Victoriei nr. 117, până la cutremurul din 1940, când în urma avariilor suferite, nemaiputând fi restaurată a fost demolată. Data la care o pictează Steriadi se înscrie spre sfârsitul existentei ei. Pânza, unul din cele mai reusite peisaje ale sale, reflectă o trăsătură esentială a creatiei lui Steriadi: sensibilitatea si duiosia cu care evocă colturile Bucurestiului de odinioară.”
Această lucrare este o mărturie clară a talentului său si a modalitătii sale de a percepe culoarea. O casă veche – simplu pretext pentru a ne captiva prin calitatea atmosferei degajată prin gama compusă de culori complementare (rosu – verde, galben - violet). Respectând arhitectura constructiei care ocupă un loc destul de mult din suprafata pânzei, conferă plasticitate prin ondularea trunchiurilor si crengilor copacilor. situati în curtea casei.
Relatia constructie – creatia omului si vegetatie – creatie divină, este foarte echilibrată si pusă bine în valoare.
În partea superioară a lucrării, artistul proiecteză câteva petece de cer, plecând de la albastru ceruleum pe care îl topeste în tonuri de alb. Tonurilor de galben ale casei li se opun rafinate griuri violacee. Elementul frapant ce captează atentia privitorului situat aproape în centrul compozitiei este umbra colorată ,,aruncată” de vegetatie, pe una din fatadele clădirii. Pictată în pensulatii lejere, în tonuri deschise, dar reci, tonuri verzi – albăstrui, ilustrează impresia puternică lăsată, pentru o clipă, în sufletul artistului.

Dacă privim cu atentie umbrele din tablourile sale, descoperim o mare bogătie cromatică integrată armonios în compozitii.
,,O dorintă arzătoare de a cunoalte cît mai mult, îl îndemna să lucreze continuu si să alerge după ceea ce impresiona puternic ochiul si sufletul său, după ceea ce îi producea o plăcere intensă. si prin intermediul creionului, al penitei sau al paletei bogate în culori, reda expresiv o emotie artistică, un caracter omenesc sau o scenă din viată.”
Trebuie amintit faptul că în lucrările sale, portretele au reprezentat o adevărată sursă de inspiratie. Fără a idealiza, atent la proportii, conferă naturalete prin combinatiile de tonuri, atribuindu-le veridicitate.

Un portret sugestiv este cel reprezentat în lucrarea ,,Hamalul Osman” (ulei/pânză, 99/69). Modalitatea de compunere si de creatie a atmosferei, denotă dorinta pictorului de localizare spaio- temporală a personajului, dar si faptul că, prin mijloace destul de reduse, a redat personalitatea acestui bărbat. Respectându-i tinuta destul de grizată dar cu accente la brâu si fes, constrânge privitorul, să cerceteze cu mare atentie fizionomia acestuia. Figura degajă prin intermediul privirii, dar si a surâsului, o viclenie oarecum mascată de îndeletnicirea sa. Hamalul poartă chiar pânza si trusa de pictură ce probabil, îi apartineau artistului. Personajul se detasează pe un fundal al unei mări linistite si al unui cer însorit de vară.

Impresionantă este si lucrarea ,,Pescar turc” (ulei/carton, 99/70 cm). ,,Steriadi ne evocă cu căldură figura modestă a pescarului. Penelul său suplu, străin de migala sau uscăciunea naturalistă, tălmăceste sugestiv firea blândă si zâmbitoare, curioasă si iscoditoare a personajului.”
Modalitatea de compunere a spatiului, juxtapunerea culorilor calde si reci, viziunea inedită, demonstrează profunda cunoastere a artistului. Subiectul uman este studiat cu atentie si foarte bine integrat în peisaj. Relatia între portret si mâinile pescarului, este plină de fortă si expresivitate. Figura bonomă seduce privitorul. În fundal, marea linistită, pare a ilustra starea interioară a pescarului. În partea superioară a lucrării, o fâsie de pământ redată prin tonuri de brun cu inflexiuni de violet, întâlneste cerul.

Pe lângă portret si peisaj, o ultimă lucrare selectată în acest periplu prin creatia lui Steriadi, este si compozitia ,,Hamali în portul Brăila”. ,,Compozitia ,,Hamali în portul Brăila” o capodoperă a lui Steriadi, si una din cele mai valoroase lucrări cu un continut social din pictura românească se distinge printr-o amplă viziune artistică, printr-o înaltă măiestrie a executiei si o mare fortă plastică si emotională.”
Subiecte umane, sunt incluse într-un spatiu ,,scenic” plin de atmosferă. Structura compozitională este complexă. Pe trei mari planuri de adâncime, se întâlnesc, figura umană, marea, constructii arhitectonice. Tabloul este o mărturie a unui moment trăit de artist, plin de veridicitate. Totul este în miscare, iar dacă ritmurile create de artist ar fi atent studiate de un compozitor, ar crea o operă muzicală plină de vivacitate. Ideea unei încrucisări, chiar în mijlocul compozitiei, între trei personaje care se îndreaptă spre partea dreaptă a lucrării si celelalte două care se îndreaptă spre partea stângă este foarte impresionantă. Primul personaj din grupul celor trei este un tăran român, celelalte, fiind ale unor hamali turci. Grija redării expresivitătii figurilor, a vestimentatiei, evocă finul spirit de observatie al pictorului. Gama cromatică este bazată pe tonuri de griuri ce se detasează pe nuantele calde din fundal.
Pe lângă această pasiune pentru culoare, în grafica sa, ne lasă să descoperim talentul său de desenator complex. Prin câteva trăsături în tus sau în creion, ne aduce în prim – plan nu numai portretul celui studiat, ci ne evocă starea interioară a acestuia.

Desenul a reprezentat un alt mijloc de exprimare al artistului, nu întâmplător la prima sa expozitie personală a expus pe lângă lucrările pictate în ulei desene, gravuri si acuarele. Simtind nevoia de a promova gravura pe plan national, înfiintează în 1916 împreună cu doi prieteni Societatea ,,Grafica”.
Desenul, gravura si litografia au fost ,,tentatiile” ce l-au sedus în demersul său artistic.
Două fire nevăzute unesc desenul si pictura lui Steriadi : unul este cel al curentului impresionist, ce i-a influentat opera si cel de-al doilea este subiectul, inspirat din viata profesională si din trăirile personale.
Ca orice artist al acestei perioade avea un carnet de schite în care îsi nota impresiile. Aceste crochiuri demonstrează forta lui Steriadi de a sintetiza un anumit subiect, esentializând mesajul său. Spre exemplu există mai multe portrete făcute lui Theodor Pallady, artistul apelând la diferite tehnici (penită, tus, litografie) ce stau la limita dintre caricatură si desenul umoristic. ,,O savoare unică au desnele sale; linia incisivă, plină de nerv e pusă în slujba unui umorist si a unui moralist remarcabil. Desenele tintesc deopotrivă propria conditie (Steriadi în perspectivă, Steriadi dirijor, Steriadi ciclist, etc.) ca si o seamă de personalităti ale epocii (Pallady, G. Oprescu, dr. Ion Cantacuzino, Isser, etc.), în comentarii de o scânteietoare ironie, cu un rar dar al sarjei amicale, al portretului caricatural.” Aceste schite – portret sunt mărturii ale spiritului destul de pătrunzător al pictorului. Remarcabil observator, Steriadi, a încercat printr-un desen expresiv să îsi descrie prietenul, oferindu-le desenelor o undă de umor.

În litografia ,,Stefan Luchian” artistul tratează figura pictorului, fiind atent la jocul de lumini si umbre. Luchian este surprins în ultima sa perioadă a vietii, suferinta fiindu-i întipărită pe chip si redată cu acuratete. Subiectul, surprins asezat într-un fotoliu, moment de odihnă. Trupul obosit evocat prin atitudine, contrastează cu forta expresivă a privirii, traversată de o undă de sperată. Ce fortă lăuntrică l-a sustinut pe Steriadi în surprinderea acestei clipe din existenta marelui artist, nu vom sti niciodată. Fire sensibilă, Steriadi se pare că a fost profund impresionat de drama marelui colorist Luchian, prin modularea liniilor, prin vibrarea acestora, prin hasurile folosite, a încercat să transpună pulsatia vietii.
O altă litografie traversată de o umbră de tristete, este ,,Portret de femeie”. Trăsăturile figurii, încărcată de tristete si melancolie, sunt accentuate de umbrele chipului, dar si de cele două pete de negru (părul si haina), ce îl înconjoară. Cu o atitudine de resemnare îsi odihneste mâinile în poala fustei. Ca un fin barometru al stărilor interioare ale femeii, fundalul vibrează si el prin hasura verticală, de diferite intensităti ale griului.

Suferinta, tristetea, resemnarea sunt stări interioare ce se oglindesc pe chipurile celor două modele mentionate mai sus, în mod diferit.
Intensitatea trăirii femeii este dublată si chiar accentuată de petele cenusii.
Dovada clară a talentului se reflectă în portretul lui Zambaccian (,, K.H.Zambaccian ”). Personalitate marcantă, conferă o aură solemnă si pretiozitate întregii compozitii, pentru că Steriadi, a găsit o solutie artistică deosebită, întregului ansamblu compozitional. A integrat figura într-un spatiu interior si a reflectat-o pe un tablou. Nu întâmplător, deoarece se cunoaste dragostea lui Zambaccian pentru pictură, în special pentru lucrările de artă. Chipul puternic răspândeste energie, dar si sensibilitate, mascată printr-un zâmbet usor.

,,Galeria portretelor sale este nesfârsită, si cât a trăit, îi adaugă exemplare noi asa încât să poată avea completă toată gama slăbiciunilor omenesti proprii celor din lumea în care trăia, ceea ce asa-zisei <>; personaje oficiale, colegi, prieteni, ori străini întâlniti întâmplător. Într-unele din acele portrete ne izbeste vanitatea modelului, prostia înfumurată în altele, ori răutatea ori suficienta, totul exprimat fără răutate, fără dorinta de a răni sângeros, dar mergând drept la tintă.”
Creatia sa stă sub semnul evocării. A trăit intens, desenând cu precizie si pictând cu delicatete, captând atentia privitorilor pe care îi invită la o ,,plimbare” vizuală prin universul culorilor sale.
,,Oricine ar încerca să determine contributia românească la arta secolului al XX-lea n-ar putea să o facă fără a acorda o largă parte a acestui eminent artist, pretuit si în străinătate ori de câte ori a expus, si care aducea în mijlocul artistilor dintre cele două războaie un element superior de creatie, în care intrau imaginatie, sensibilitate, spontaneitate, un optimism sănătos si persistent, un rar spirit de observatie, pătrunzând, în desen mai ales, dincolo de aparente, interes pentru omul muncitor, umor si o pregătire profesională de mare clasă.”










Cristina Oprea     12/3/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian