Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Interpretări : Copiii și viitorul

“Cine n-are bătrâni să-și cumpere” spune proverbul, cu referire la experienţa, înţelepciunea, răbdarea etc. acestora, care pot fi de mare folos celor tineri. Până acum nu s-a auzit ca cineva să cumpere vreun bătrân. De vândut, da, se găsesc copii care ar vrea să scape de bătrânii lor parinţi, cu condiţia să le rămână lor, copiilor, pensia..

Dar copiii, până ajung maturi, pe picioarele lor? Aici, comerţul se practică din cele mai vechi timpuri ,până în zilele noastre, și începe de îndată ce pruncul a văzut lumina zilei. Copiii oferiţi de părinţi spre vânzare, copiii furaţi, copiii abandonaţi, copiii rămași orfani etc. formează “ stocul” de marfă ( ce urât sună!) care asigură un comerţ profitabil, mai ales pentru intermediari. Prin unele părţi de lume se mai practică un comerţ direct, ca la piaţă, “ ia copilul și dă banii!”. Pe vânzător nu-l mai interesează ce va face cumpărătorul cu acel copil.

In lumea “civilizată”, în care ne aflăm și noi, nu există așa ceva, infiorător! Aici există adopţii, reglementate prin lege. Sunt cupluri care , din motive biologice , neputând avea copii, recurg la adopţii, implicându-se din tot cugetul lor, și din tot sufletul lor, și din toată inima lor în creșterea și educarea copiilor adoptaţi.
Între instituţiile care au copii de adoptat și viitorii părinţi adoptivi, se interpun intermediarii. Mai potrivit ar fi samsarii ( samsar- fig.Persoană care face din orice lucru obiect de negoț).Samsarii fie se pricep la legi, fie au relaţii , naţionale și internaţionale, prin care depistează parinţi doritori de copii și intermediază, parţial sau complet, adopţia. Cele mai avantajoase financiar pentru samsar sunt adopţiile internaţionale. O cunoștinţă, mai aproape de dedesubturile justiţiei noastre, spunea că nu și-l poate imagina pe un fost ministru de justiţie decât cu traista de copii în spate…Există și cupluri care, fie nu pot (n-au putut), fie nu vor (n-au vrut) să aibă copii, s-au implicat, totuși, în intermedierea de adopţii, dar ( o altă culme a ipocriziei!) fără să adopte vreun copil. Aici este un ecou al unei ziceri diabolice cu privire la copii: “ Cine are să-i traiasca, cine nu, să nu-și dorească!”
În lumea “ civilizată” trendul este tot mai puţini copii…Studiile, cariera, trăirismul ( adică trăirea vieţii fără obligaţii...). Tinerii și tinerele vor să “ copilarească”, dacă se poate, până ies la pensie. Din cauza “ copilăriei” avansate, cei/cele care caută perechea responsabilă, o găsesc cu greu , la vârste la care nu vor mai putea fi parinţi, nici biologic, nici prin adopţie, nemaiavând puterea să o facă. Părinţii copiilor care “ copilăresc” riscă să părăsească lumea, fără să fi gustat din minunata stare de bunici.

Paradoxal sau nu, tocmai în lumea “ civilizată” se fac cercetări, studii multidisciplinare cu privire la copii, atât pentru cei care urmează o evoluţie normală, în starea de fetus și după naștere, cât și pentru cei cu devieri de la normal (anomalii trupești, psihice etc.). Cele mai interesante, mai captivante sunt știinţele cognitive care au ca obiect de studiu copiii în relaţia cu mediul, cu lumea, încă din primele luni de viaţă și până la limita celor “ șapte ani de acasă” care, din păcate, nu mai există datorită fenomenului de … naţionalizare a copiilor de către stat, naţionalizare favorizată și de slăbirea ( și chiar dispariţia) coeziunii dintre generaţii.

Studenţii și doctoranzii care se pregătesc în acest domeniu, au nevoie de… material didactic viu, copii aduși de părinţi în laboratoarele universităţilor pentru diferite teste. Pentru o lucrare de masterat sau de doctorat trebuie testate zeci ,chiar sute de copii…Chiar și cadrele didactice au nevoie la cursuri și seminarii de acest delicat material didactic…Până să vină vreo mămică în ajutorul procesului de învăţământ cu propriul copil ( puţin probabil), tinerii și tinerele cadre didactice au început să se căsătorească și să-și creeze propriul material didactic, copii, dând un exemplu de urmat...Cunosc doi asemenea copii care, la vârsta biberonului, participând la teste pe post de cobai, la cursuri în calitate de … asistenţi, s-au obișnuit cu auditoriul, se comportă frumos, chiar impresionează…Cand vor crește mari vor urma calea părinţilor sau vor deveni actori sau, poate, politicieni, căci orice politician trebuie să aibă un auditoriu, pe care să-l impresioneze, în faţa căruia să se comporte civilizat și promiţător, măcar în campaniile electorale…

Copiii sunt studiaţi cu același zel , cu aceeași seriozitate, cu care sunt studiate și ţinute sub observaţie speciile pe cale de dispariţie în viitor. Ar trebui precizat , nu numai pentru lumea academică, ci pentru toată lumea că , întradevăr, copiii sunt o specie aparte în cadrul speciei umane, a carei permanentă împrospătare preîntâmpină dispariţia viitorului.


Norwich/Anglia





Nicuşor Gliga    11/11/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian