Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Victor Crăciun (Chişinău, 16 iulie 1934-30 august 2018, Bucureşti).

Copil fiind, credeam că unele persoane – părinţii, bunicii, învăţătorul şi preotul satului ş.a. – n-ar trebui să moară niciodată. Erau modelele mele de viaţă din edenul copilăriei. Înaintând în vârstă şi în universul cunoaşterii, cunoscând şi alte modele, credeam fantasmagoric că şi alte personalităţi marcante pe care le-am cunoscut şi m-au onorat cu preţuirea sau cu prietenia lor n-ar trebui să moară sau să treacă la cele veşnice decât la o vârstă matusolemică: Leonida Lari, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, I. Ungureanu, Gr. Vieru, mitropoliţii Nestor Vornicescu şi Bartolomeu Anania, patriarhul Teoctist, M. Ungheanu, Fănuş Neagu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Viorel Cosma, D, Vatamaniuc, Ştefan Andrei, Florin Constantiniu etc., etc. Sunt goluri în cultura română, neumplute încă. Poate doar în domeniul istoricilor, când acad. Ioan Aurel Pop suplineşte cu asupra de măsură dispariţia lui Dinu C. Giurescu sau a lui Florin Constantiniu.

Mi-au venit aceste gânduri aflând despre părăsirea (previzibilă) a lui Victor Crăciun (Chişinău, 16 iulie 1934-30 august 2018, Bucureşti). Şi aceeaşi obsedantă întrebare: de ce tocmai acum, de ce atâta grabă, nu putea să mai aştepte să sărbătorim împreună Centenarul Marii Uniri? El care, înfiinţând, la Crăciunul însângeros al anului de răscruce 1989, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, a avut drept ţintă valorificarea plenară şi aducerea în actualitate a marilor evenimente care au marcat destinul românilor, între care unirile românilor ocupau un loc central. Dar şi alte mari evenimente istorice cruciale au fost omagiate de urmaşul lui N. Iorga la conducerea Ligii Culturale, de inepuizabilul Victor Crăciun: prima sărbătorire comună a Unirii Basarabiei cu Ţara (24-27 martie 1990), primul Pod de Flori de la Prut (6 mai 1990), urmat de Podul de Conştiinţă Mihai Eminescu (15 iunie 1990) şi Podul de Verb Românesc (de Ziua Limbii române, Chişinău, 28-31 august, 1990), comemorărilor marilor personalităţi româneşti: Eminescu (prin organizarea de simpozioane ştiinţifice, tipărituri, busturi sau plăci memoriale la Cernăuţi, Chişinău, Slobozia Mare şi Durleşti din Basarabia, Budapesta, Viena, Costei şi Uzdin (Serbia), Odesa, Tirana etc.), Alexei Mateevici (la Zaim-Basarabia), Monumentul Lupoaica, Romulus şi Remus (Chişinău), Ştefan cel Mare (Cobâlea-Basarabia), G. Coşbuc (Voivodinţi, Serbia), Troiţa eroilor români căzuţi la Smârdan (Bulgaria), Petru Movilă (Kiev), M. Sadoveanu, Nichita Stănescu, L. Blaga, M. Kogălniceanu, O. Goga, G. Coşbuc, Marin Preda (pe Aleea Clasicilor din Chişinău), C. Brâncuşi (Chişinău), 1900 de ani de la războiul daco-roman (la Beneventto, Roma şi Ancona din Italia, Chişinău, Vidin, şi în alte localităţi din ţară) etc.

A mers aproape în toate comunităţile româneşti din jurul României sau din diaspora, donându-le cărţi, plăci memoriale, tablouri, medalii şi ordine, încurajându-i în toate manifestările lor proromâneşti; unele vizite au fost de documentare cum au fost cele pe urmele lui Eminescu la Viena şi Berlin, Tighina-Tiraspol-Odessa-Kuialnic, din care au reieşit numeroase cărţi, reale contribuţii la istoria culturii naţionale. La Istanbul, l-a omagiat pe domnitorul martir C. Brâncoveanu, chiar în biserica ctitorită de acesta, omagiere la care a participat, pe lângă românii din Turcia, şi patriarhul ecumen al Constantinopolului. În Franţa, la Dieuse, i-a omagiat pe românii care-şi dorm aici somnul de veci, ca prizonieri ai Primului Război Mondial. Şi în toate aceste vizite confraterne, pregătite cu minuţiozitate, Victor Crăciun a invitat şi autorităţile locale (administrative, civile sau bisericeşti) din aceste ţări să se alăture manifestărilor româneşti.

O iniţiativă apreciată la modul excelent a fost organizarea pelerinajului Pohta ce-am pohtit din august 2001, de comemorare a uciderii mişeleşti a lui Mihai Viteazul, dar şi de reînviere a idealului unităţii naţionale. Cu o raclă cenotaf în care a fost depus pământ din toate provinciile româneşti (inclusiv din Basarabia şi Bucovina), într-un atelaj festiv, onorat de o gardă de onoare, pelerinajul a străbătut 30 de judeţe din ţară racla, fiind depusă apoi la Mănăstirea Dealu, unde se află capul viteazului domnitor.

Atunci când cota lui C. Brâncuşi căzuse pe plan mondial, datorită unor profitori români care ar fi „descoperit” circa 300 de piese brâncuşiene din ceramică, Victor Crăciun a organizat nu numai simpozioane ştiinţifice sau a editat cărţi şi albume brâncuşiene, dar a adus în ţară pe directorul executiv al Casei americane de licitaţie Cristie’s, al Casei de licitaţie Van Ham (din Luxemburg (condusă de contesa Marina von Kamarawsky, născută în Bucureşti), spre a constata la faţa locului (Craiova, Hobiţa şi Tg. Jiu), valoarea intrisecă a sculptorului român, iar rezultatul a fost vizibil, inclusiv din punct de vedere financiar.

Prin Liga Culturală, Victor Crăciun a organizat anual Congresul Spiritualităţii Româneşti, primele ediţii la Băile Herculane (8-10 octombrie 1993), continuate la Alba Iulia, capitala Marii Uniri. Congresele, conduse de Adrian Păunescu în timpul vieţii şi apoi de Victor Crăciun, a reunit români, cu problematica lor, din peste 50 de ţări, devenind un adevărat „ambasador al românimii” (N. Dabija).

Autor a peste 150 de cărţi de autor (proză, teatru, scenarii cinematografice, monografii, albume, ediţii, antologii etc.). Victor Crăciun a primit numeroase premii, medalii şi alte însemne ale preţuirii sale ( cetăţean de onoare al Băilor Herculane şi Craiova), încununarea supremă fiind alegerea sa ca membru al Academiei de Ştiinţe din oraşul său natal, Chişinău.
Am avut o relaţie privilegiată atât cu Victor Crăciun, cât şi cu distinsa sa soţie, Cristiana Crăciun, o relaţie sinceră, de prietenie, fără nicio urmă de ipocrizie. Am participat la cărţile iniţiate de el („Doina” lui Eminescu. 125; de ani, Albumul Adrian Păunescu), am fost inclus în antologiile elaborate de el, mi-a prefaţat sau postfaţat unele din cărţile mele (Eminescu; Eminescu şi cugetarea sacră), am participat aproape la toate Congresele Spiritualităţii Româneşti sau a fost aproape de mine când am organizat la Craiova Simpozionul Internaţional Latinitate şi românitate în U.E., Zilele Basarabiei şi Bucovinei, Zilele „Marin Sorescu” etc. Eram fraţi întru românism şi umanitate, astfel încât îmi este foarte greu să vorbesc la trecut despre inegalabilul (sub multe aspecte) Victor Crăciun.

Victor Crăciun va trăi veşnic prin opera sa scrisă sau înfăptuită, prin caracterul şi energia benefică, prin nobleţea comportamentului său. Victor Crăciun, un nume biblic, se naşte în Cer, de unde ne veghează. Odihnă veşnică, Victor!






Tudor Nedelcea    9/2/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian