Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
In casa cu vesnicia

Omul de la sat are ceea ce oraseanul atat de preocupat de ziua de maine, de finante, de situatie, de realizari, lipit cu sufletul de calculator, telefon modern si televizor nu mai prea are—timp. Are timp sa stea si sa se gandeasca, timp sa observe si sa taca, timp sa se mire si sa se intoarca cu gandul mai des la pamant, la stramosi, la obiceiuri, la Dumnezeu. Nu elogiez taranul betiv si hotul, trandavul si batausul care in atmosfera marunta a satului sunt tot atat de nelipsiti acum asa cum erau si altadata, ci acel taran pe care l-am cunoscut destul de bine si care inainte de a se socoti drept inaintea celuilalt statea sa se socoteasca daca e demn macar de costumul lui national.

“Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat”, spune Lucian Blaga simplu in poezia Sufletul satului, si tot el continua: “Aici orice gand e mai incet,/ si inima-ti zvacneste mai rar,/ ca si cum nu ti-ar bate in piept,/ ci adanc in pamant undeva”. Legatura omului cu pamantul e legatura omului cu vesnicia si implicit cu Creatorul sau, o legatura inlesnita de puterea gandului: darul lui Dumnezeu pentru om ca sa-si aduca aminte de El. Simplitatea afirmatiei ne ancoreaza intr-un spatiu transcendental cu o perspectiva infinita: vesnicia. Mediul prielnic asa cum il vede poetul e satul, adica acel loc mic si neinsemnat, astazi saracit tot mai mult de migratia dupa perspective educationale si materiale a omului atras de foloase.

Umblatul dupa privilegii nu e un obicei de ieri, de azi. Este tot atat de vechi pe cat e si neputinta omului de a sta intr-un loc, insa parca nicicand micile comunitati nu au avut mai mult de suferit de pe urma lipsei oamenilor decat acum. Daca nu e parasit, satul e modificat sa ingaduie confortul nu comunitatea, personalul nu comuniunea. Materialismul isi pune amprenta pe pamant si pe oameni, si din aceasta indepartare a omului de esential rezulta un handicap al cunoasterii si al apropierii de restul creatiei si de Creator.

“Ne place sa umblam/ ca intruparile fumului,/ sa incalcim matasea pamantului/ cu tintele drumului”, spune tot Lucian Blaga intr-un alt poem, Drumetie. Fara doar si poate, daca destinatia ultima ar fi una strict empirica, omul ar renunta in cele din urma in a-si mai face probleme de constiinta. Insa ea este una primordial spirituala si implicit legata de absolut, si prin urmare necesita un efort de aducere aminte macar din cand in cand.

Preocuparile oamenilor de astazi, atat de felurite in ansamblul lor, sunt rezultatul indepartarii voite de Dumnezeu. Lipsa unui gand inaltator pustieste sufletul de identitate si satul de oameni.

Emillia Alba

Articol postat pe http://thewhitecatliterary.blogspot.com/

Poppies

The road that winds down the hill,
I took it many times until
I packed my bags and looked ahead,
The fields dotted with poppies still.

A red sea waving in the breeze,
They looked like cherries in the trees—
I never thought how much I’d miss
Gathering poppies as I please.

Now far away I know for real
No other fields have more appeal
Than those I knew down the hill
With poppies filled when days revealed.

As years pass, as years grind,
This distance is a bit unkind;
Perhaps I should pack my bags
To see those poppies left behind.


Din colectia de poezie in limba engleza—Number 9


Dacia—o carte pentru copii in limba engleza
de Emilia Alba

Ce cauti si ce gasesti…

Pisica alba spera sa isi gaseasca familia atunci cand, prin forta imprejurarilor, ramane singura si se vede nevoita sa plece in cautarea lor, insa pe cine intalneste si ce are de facut constituie crema intregii povesti.
Lupul Alb ii apare pisicii albe in cale ca un personaj tot la fel de ciudat pe cat este si ea in ochii celorlati. El este cel ce ii schimba numele din Fulg-Alb in Dacia si o calauzeste prin padurile si pe povarnisurile Muntelui Fagaras. Zana Sanzaienelor ii spune Daciei secretul ei: inelul ei se afla in interiorul muntelui si numai ea, pisica alba, poate sa il scoata de acolo.
Astfel, Dacia se imbarca intr-o alta misiune de cautare, neasteptata si dificila, supravietuind incercarilor cu ajutorul Lupului Alb care vegheaza asupra ei chiar si atunci cand nu se afla langa ea.

https://www.amazon.com/Number-9-Poems-Emilia-Alba/dp/1717803709/ref=sr_1_18?ie=UTF8&qid=1532357726&sr=8-18&keywords=number+9

https://www.amazon.com/Dacia-Emilia-Alba/dp/198315525X/ref=sr_1_1_twi_pap_1?ie=UTF8&qid=1532360825&sr=8-1&keywords=dacia+emilia+alba&dpID=51zhVXsWZqL&preST=_SY291_BO1,204,203,200_QL40_&dpSrc=srch







Emillia Alba    8/24/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian