Strigături si Epigrame
Rău faci, rău găsești
Nu produce nevoință,
Nici durere altuia.
Cine seamănă răință
Răutăți va secera.
Când e rău și când e bine?
Adevăruri genuine
Pe-un fronton de făgădău:
Este rău când nu e bine
Și e bine când nu-i rău.
Nu e rău fără de bine
I-au sustras din cui pelcica,
Dar s-a pricopsit c-un câine.
La necaz, oftând, bunica:
În tot răul e și-un bine.
Noaptea sfântului Andrei
Nu i-a dat cu dohot poarta,
I-a luat, tâlharul, fata.
Omul rău – ca un cărbune –
Nu te arde, te-ntăciune.
Tempou
Tare de vârtute,
Răul vine iute.
Binele, cochet,
Vine mai încet.
Rău util
Ne ia mințile de-odată,
Ni le-nvoalbe hăt coleá,
Dar și răul câteodată
Prinde bine la ceva.
Când e mai greu greul?
Greul nu-i atât de greu
Dacă-l duc doi pe traseu.
Rău la deal și rău la vale,
Când e pe spatele tale.
Disproporție
Cine seamană culege –
Asta-i de când lumea lege.
Dacă rău vei semăna,
Mult mai rău vei secera.
Bârzoi
Un fricos fricii pendinte
Își face coada bârzoi:
La plăcinte – înainte,
La război – fuga-napoi.
Curaj de iepure
Nu-i timp de iscoadă,
Pregătește-ți puntea:
La război – la coadă
Și la fugă – fruntea.
Lege marțială
Legea cruntului război
Bine-ar fi s-o știm și noi:
Nu-ntreba câți vrăjmași sunt,
Ci întreabă unde sunt.
Cu urechile-nfundate
N-a urmat învățul meu.
Astăzi e în copârșeu.
Cine nu primește sfat
Nu e nici de ajutat.
Domnitorul nostru sfânt
Mic la stat,
Mare la sfat.
Și mai mare
La-ncleștare.
Chibzuială
Chiar când nu-i vreo bănuială,
Sfatul dă-l cu chibzuială.
Nu da sfatul la tot natul,
Cuvântul – la tot bolândul.
Omul și soarele
Cât îi soarele de soare,
Tot nu-mpacă toată lumea,
D’apoi omul! Și-așa-l doare
Că ajunge ca nelumea.
Fața omului și tina
Tina, mată, luce, hoața,
Dacă soarele-o orbește,
Dară omul. Nu doar fața,
Lui și inima-i zâmbește.
Soarele și luna
Soarele cu-a sa lucoare
Pune luna pe cărbune.
El mai cald e când răsare,
Ea – mai caldă când apune.
Mens sana in corpore sano
Tare-i bine și frumos
Când e omul sănătos.
Cel mai bine, ia aminte,
Să fii sănătos la minte.
Banii și sănătatea
Sănătatea face banii,
Dar și banii sănătatea,
Drept care, socot samsarii,
Banii - și-apoi sănătatea.
Cântec de cuc
Vai, sărmanul omul șui,
Cântă cucu-n punga lui
De cu zori și până-n seară
C-a dat sărăcia-n țară.
Vecina
Nu-nceta să dai din coate,
Cum că ai avea de toate.
Cu bucătăria plină
Sărăcia e vecină.
Meserie exotică
Dăscălița sărăcie
Te învață meserie.
Neșcoliți, dar pricepuți,
S-au decis să crească struți.
Dolce farniente
Dacă n-ai,
Din umeri dai,
De-or fugi și cioarele,
Până-ntinzi picioarele.
Păpușa și sărăcia
Vrând să pară preafrumoasă,
S-a gătit fata păpușă.
Fudulia intră-n casă,
Sărăcia-i după ușă.
Amurgul
Peste fundul sacului
Trist, amurgu-ncet se lasă.
La ușa săracului
Niciun câine nu se-ndeasă.
Prețul integrității
Din afaceri necurate -
Coșcogemite palate.
Mai bine sărac cinstit
Decât bogat huiduit.
Desagii și nădragii
N-are pe sine nădragi
Și își cumpără desagi.
Nădragii se rup și rod,
Cu desagii-și umple-un pod.
Eterna luptă de clasă
Lume-ntr-un etern război:
Lucră unul, fură doi.
Unul pân’ nu sărăcește,
Altul nu se-mbogățește.
Taina
Bogatul tainele toate
Le ține sub trei lăcate.
Săracul n-are nici haină,
Nici la inimă vreo taină.
Când nevoia nu-i cusur
Săracul n-are nici soare,
Nici zile de sărbătoare.
Toată viața se căznește,
Cu puțin se mulțumește.
Avantajul săracului
Toată viața în picaj,
Bucle mici și bucle mari.
Are-un singur avantaj:
Nu se teme de tâlhari.
La școala sărăciei
Sărăcia e cusur
Pentru cine-i în huzur,
Căci ea l-învață pe om
Cum să fie econom.
Vai și-amar de steaua lui
Vai de omul cel sărac,
Nici la jug boii nu-i trag,
Nici lemnele-n foc nu-i ard,
Nici habar n-are de card.
De sânge-albastru
Chip c-ai fi de sânge-albastru,
Ai făcut din joc dezastru.
Ce folos că-i tat-to domn,
Dacă tu nu poți fi om!
Profesorul tuturor
Nu există, răbdător,
Alt, mai bun, învățător.
Timpu-nvață, cu migală,
Și pe-aceia ce n-au școală.
Numai timpul
Totul trece, totul piere,
Că-i război, că-i timp de pace,
La corvoadă sau putere,
Timpul face și desface.
Pierdere irecuperabilă
Poți să-ți schimbi culoarea, genul,
Amintirile să-ți torci,
Numai timpul e ca trenul:
A plecat – nu-l mai întorci.
Tălmăcire
Bine-ar fi ca tinereții
Să-i murseci povara vieții:
Adună la tinerețe,
Ca să ai la bătrânețe.
Înțelegere tardivă
Grea povară orișicui
S-o simtă pe pielea lui:
Nu înveți la tinerețe,
Vei plânge la bătrânețe.
Bătrânețe, haine grele
Omul e, la tinerețe,
Precum calul fără frâu,
Dar, ajuns la bătrânețe,
Nu-l mai scap’ nici frâu, nici grâu.
Simetrie
Tânăr slab ca sfânta Vineri
Și bătrân tare-n țâțâni.
Este tânăr între tineri
Și bătrân între bătrâni.
În contrarii e savoarea
Multe ciudățenii-n timpi,
Vin-pelin într-un potir.
Trandafirul scoate ghimpi
Și ghimpele – trandafiri.
Înțeleptul și trandafirul
Trandafiru-și dă odoarea,
Nu se-nchide-ntre confinii.
Înțeleptul ulmă floarea,
Nu palpează, nostim, spinii.
Durata frumosului
Frumoasă și suavă ca un crin,
S-a stins subit cum cade-un albatros.
Un trandafir, cu cât e mai frumos,
Cu-atât plăcerii ține mai puțin.
Și frumosul mai înțeapă
Nu s-a văzut om frumos
Să nu fie și țepos.
Cine-adoră trandafirii
Cată s-accepte și spinii.
Încercare grea
Greu chiar unui palatin,
Fie el și uns cu mir,
Să dreagă c-un trandafir
Ce-a stricat cu zeci de spini.
Tăcerea e de aur?
Cum încep în verb să sap,
Cum mi-aprind și paie-n cap.
Dacă tac și le dau pace,
Șapte sate n-au ce-mi face.
Adevărurile dor
Nu mi-am menajat părerea
Și-am ajuns ca popa, tunsul.
O, de câte ori tăcerea-i
Mai dihai decât răspunsul!
Când tăcerea-i mai eficientă
Cu-adevăru-i
Faci ghimpi părul.
Cu tăcerea-i
Rupi și pielea.
Aurul și argintul
Mâna-i meșter-faur,
Gura-i labirint.
Tăcerea-i de aur,
Vorba – de argint.
Când tăcerea e răspuns
Nu c-aș sta cumva ascunsu
Ori n-aș mai avea cărbuni,
Dar tăcerea e răspunsul
La-nțelepți către nebuni.
Cine joacă de nevoie
Moș Martin, făcând pe gromul,
Ne distra cu dansul lui.
Astăzi mai adesea omul
Joacă-n fața ursului.
Loatra
Că le zici, semeț, plevușcă,
Tot te prinde-n laț o loatră.
Mai mulți câini pe urs îl latră,
Dar se-alege care-l mușcă.
Prăsilele regale
Nici n-a dat regele-n pârg,
Că râvnesc la sinecure.
Ursu-i încă în pădure
Și deja-i vând pielea-n târg.
De iarnă transilvană
Te-adorm prunele-n povarnă,
Râd gutuie la ferești.
De cu vară pentru iarnă
De cojoc să te-ngrijești.
Vara – sanie, iarna – car
Pune-ți caii la hulubă,
Hrană strânge-ți cât cuprinde.
Vara la drum să-ți iei șubă,
Iarna să îți iei merinde.
Alternanță
Leneșul trece prin vad
Vara-n rai și iarna-n iad:
Vara-ntors la umbră doarme
Și iarna moare de foame.
Vecinul
Că-l iubești sau nu-l iubești,
E fatal să te sfădești.
Poți cu mahalaua toată,
Cu vecinul – nici o dată.
Laudă și autolaudă
Cine are vecini buni
Lumea-l țese cu minciuni.
Cine are vecini răi
Se laudă el cu ei.
Vecinul bun
Vecin bun ai nimerit,
Mare bine-ai dobândit.
El ți-e mai, dar și ilău,
Și la bine, și la rău.
Fragilitate
Frunza pomului – un pui,
Vine toamna-uliu - nu-i.
Viața omului, fragil,
Ou în mână de copil.
Vulnerabilitate
Castru vulnerabil, viața,
N-o poți apăra cu trupe.
Viața omulu-i ca ața:
Dai s-o-ntinzi și ea se rupe.
Întârziere fatală
Ce târziu se dumerește
Mintea omului, opacă:
Viața-i cea care urăște,
Moartea-i cea care împacă!
Martirii neamului
Au învins moartea, semeață,
Căci aveau un crez în viață:
Decât să trăiești murind,
Mai bine să mori trăind.
Eternitate
Omul grijile-nnodate
Cum nu știe-a le discerne!
Zilele-i sunt numărate,
Numai faptele-s eterne.
Zilele și florile
Vai, zilele omului
Sunt ca floarea câmpului:
Albe, roșii, aurite,
Însorite sau cernite.
Promisiuni deșarte
Bacalâm de pișicher,
S-o-mplini la sfântu-așteaptă.
De la vorbă pân’ la faptă
Ca de la pământ la cer.
Limba n-are oase
A promis, treaptă cu treaptă,
Satul din nevoi să-l scoată.
De la zisă pân’ la faptă
Tot mai este o bucată.
Numai eu și satul meu
Am vorbit numai în doi
Și-acum curge-n sat puhoi.
Vorbele cele ferite
În piață sunt auzite.
Nu culegi decât ce semeni
Ai spus și te-ai răsuflatu
Și te miri că tună satul?
Nu te-ascunde după duzi:
Vorbe spui, vorbe auzi.
Vorbe spuse-n vânt
Mare cât faimoasa-ți burtă
Iscă tâlcuiri aici.
Dacă mintea ți-i cam scurtă,
Vorbă mare să nu zici.
Vorbe multe – basne multe
Nu-i din lumi oculte
Și nici nu-i insultă:
Unde-i vorbă multă,
Și minciuni sunt multe.
Atotputernicia vorbei
Vorba dulce
Oase frânge,
Spinii – minimi –
Distrug inimi.
Expediate pe 18.08.2018.
|
Nicolae Mătcas 8/18/2018 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.