Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Tradiții - Sf. Prooroc Ilie

La finele celei de-a doua decade a lunii lui Cuptor, pe 20 iulie în fiecare an creştinii îl cinstesc pe Sfântul Prooroc Ilie, oamenii satului tradițional românesc numind acest eveniment Sântilia. În mitologia românească el reprezintă o divinitate a Focului, provocând în toiul verii ploi torenţiale cu tunete şi fulgere.

Miezul verii pastorale

Sfântul Ilie a fost cinstit încă dn vechime de către creştini, deoarece prin rugile sale a adus ploaia, salvând de la oarte poporul lui Israel ce suferise trei ani şi jumătate de o secetă cumplită.
Sântilia marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la munte. Cu această ocazie, oierii tineri sau chiar cei maturi aduceau pe vremuri în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
Pe 20 iulie se organizau cu decenii în urmă în mai toate aşezări rurale de deal și munte aşa-numitele nedei. Unele s-au mai păstrat, altele nu, reprezentând nişte petreceri populare aşteptate cu mare nerăbdare de toată lumea. Aveau loc târguri şi iarmaroace, serbări câmpeneşti, cea mai vestită din judeţul Covasna fiind Nedeia de la Voineşti.
În cadrul acestor manifestări folclorice, oamenii se întâlneau bucuroşi, schimbau opinii, făceau şi negoţ, se cinsteau, petrecând cu cântec şi joc până seara târziu.

Zeul al…focului

Cercetările au arătat că acest interesant peersonaj biblic era identificat în credinţa geto-dacilor cu Gebeleizis - Zeul Focului, în mitologia greacă numindu-se Helios. Ca divinitate populară a Soarelui şi Focului, Sfântul Prooroc Ilie este evocat cu teamă şi respect în jurul datei de 20 a lunii lui Cuptor. Mai ales în mediul păstoresc, unde viaţa e grea, iar condiţiile atmosferice neprielnice pot avea efecte neprevăzute asupra oamenilor şi animalelor, protecţia unui asemenea personaj cu puteri magice era binevenită, fiind mereu invocată. În multe aşezări din Arcul Intracarpatic, precum Breţcu, Voineşti, Păpăuţi, Barcani, Valea Mare am întâlnit săteni care cunoşteau şi respectau datini legate de acest moment al anului.
Ca atare, şi noi ca păstrători ai tradiţiilor străbune evocăm în aceste zile capricioase de vară, care parcă îi aduc un ”omagiu” lui Sf.Ilie, organizîndu-se sărbători populare. Cum a fost duminica trecută Sântilia de la Zăbala, urmată de Nedeia Mocănească din Valea Zânelor.

Imagine simbolică

Proorocul Sf. Ilie apare în icoane şi fresce bisericeşti ca un personaj impozant cu barba sură, aflat într-o trăsură cu roţi de foc, trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi. În perioada sa pământeană se spune că Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului. Păcate pe care le-a ispăşit ulterior în moduri diferite. În cele din urmă Dumnezeu l-a iertat şi l-a urcat la Cer într-o caleaşcă aparte trasă de bidivii înaripaţi.
Lumea satului credea pe vremuri că Sfântul Ilie cutreiera mai ales de ziua lui norii, fulgerând şi trăsnind dracii cu biciul său de foc, spre a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit în tinereţe. Şi, întrucât încornoraţii înspăimântaţi se ascundeau uneori pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turle şi chiar în trupul unor animale şi fiinţe umane, Ilie (în postura de justiţiar) îi fulgera cu mânie, pentru a face dreptate.
Badea Ionică Hosu, din zona Buzăului Ardelean, ne spuna, de pildă, că pe timpuri în ajunul acestei zile, unele fete se duceau noaptea pe cânepişti, pentru a-şi visa mai târziu ursitul. Se dezbrăcau şi se tăvăleau printre plante, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă tânăra visa cânepă verde era semn că se va mărita în curând cu un flăcău chipeş. În schimb, dacă îi apărea în vis cânepă uscată măritişul avea să mai dureze, iar pretendentul urma a fi un bărbat mai în vârstă.

Moşii de Sântilie

Ca şi cu prilejul altor sărbători creştine, şi de Sf. Ilie românii îşi amintesc de persoanele dragi trecute în lumea umbrelor, mai cu seamă de copiii decedaţi, cu toţii fiind pomeniţi. La biserică sunt duse bucate în amintirea celor duşi (Moşii de Sântilie), iar la casele gospodarilor ce poartă acest prenume se organizează zile onomastice.
S-a păstrat tradiţia ca femeile să pună busuioc la icoane. În unele comunităţi rurale după slujbele de pomenire se împărţeau sărmanilor lapte şi vin, precum şi porumb fiert. De asemenea, se ofereu cadou farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară, precum şi căni cu vin, ce trebuiau legate de toartă cu lână roşie, ca să aducă noroc.
Înaintea acestei Sărbatori în caz de secetă mare se încheiau ritualurile arhaice de invocare a ploii, dintre care era vestit Dansul paparudelor.

Mulţi sărbătoriți

Din evidenţele oficiale rezultă că în România trăiesc în jur de 153.000 de semeni care îşi aniversează onomastica de Sf. Ilie, dintre aceştia 113.355 fiind bărbaţi. Un număr de 107.000 dintre ei se numesc Ilie, iar restul Iliuţă, Eliade, Ilieş, Iliuş. Din rândul femeilor aproape 15.000 poartă numele Ilinca, alte derivate sunt Liana, Lia, Lica
Publicația ”Observatorul” le adresează în spațiul virtual celor ce poartă acest nume sfânt “La Mulţi Ani”, multă sănătate şi fericire, alături de cei dragi!

Ierburile de leac sunt la mare căutare

În această perioadă a anului se culeg plantele medicinale, fiind puse apoi la uscat.Cel mai căutat este busuiocul, pe care atât preoţii, dar şi gospodinele îl folosesc în diferite împrejurări. Am aflat că unele femei, mai cu seamă, în etate duc în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit.
Odinioară unele ierburi de leac erau folosite conform medicii populare nu doar pentru tratarea anumitor afecţiuni şi ameliorarea unor suferinţe, ci şi în practica descântecelor pe care babele satului le utilizau pe ascuns.
O altă datină străbună se referă la ritualul recoltării mierii, îndeletnicire care trebuie făcută doar de bărbaţi curaţi la suflet şi trup, ajutaţi eventual de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. Apoi avea loc o mica festivitate, cei ai casei împreună cu rudele, prietenii şi vecinii fiind pofitiţi să guste din mierea nouă.

“Fructele lui Sf. Ilie”

Tradiţia populară românească nu îngăduia să se consume mere (aşa-numitele “Fructe ale lui Sf. Ilie”) până pe 20 iulie. Un alt obicei ciudat se ferea la faptul că merele nu trebuiau lovite unul de altul, pentru a nu aduce… grindina! Poamele se duceau la biserică pentru a fi sfinţite, existând prejudecata că numai în acest mod ele vor deveni… “de aur” pe lumea cealaltă.
În dimineaţa acestei zile se culeg plante medicinale, în special, busuioc. Este pus la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se adună şi alte flori şi buruieni de leac, sezonul lor ajungând în această perioadă la apogeu.
Încă se mai păstrează datina în anumite locuri, cum ar fi în Ţara Bârsei, de pildă, ca femeile să ducă busuioc la biserică pentru a fi sfinţit. Odinioară, se obişnuia ca anumite ierburi să fie utilizate la descântece şi farmece, anumite babe din sat fiind meştere în asemenea practici obscurantiste.
Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil. Datina spune că femeile nu au voie să intre în stupină. Apoi cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere, mai aes dacă printre ei se afla şi cineva cu numele de Ilie.
Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de mană.
Anul acesta Sărbătoarea de Sf. Ilie cade într-o vineri, iar conform unui obicei din bătrâni nu este îngăduit să se lucrează la câmp ori în grădină. Mai cu seamă dacă sunt nori negri de furtună, stă să plouă în orice moment, de teama trăsnetelor şi fulgerelor. Se crede că mai ales necredincioşii vor fi pedepsiţi. Este bine ca pe timp de furtună ferestrele şi uşile caselor să fie închise.
Daca tună vor fi merele şi alunele viermănoase, iar dacă va fi o zi cu precipitaţii, timp de 20 de zile va tot ploua. Oare așa va fi?







Horia C. Deliu     7/21/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian