Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Mostenire ce trebuie păstrată

Am cântărit foarte mult până să purced a scrie aceste rânduri, motive ar fi multe, numai dacă l-as mentiona pe cel ”ete, ce se mai găsi si ăsta să se ia de noi”, si ar fi de ajuns, Dar cum mâncărimea buricelor destelor nu mă lasă în pace, musai să mă scarpin între ele. Al doilea ar fi, si mult mai important decât „destele” din dotare, încercarea de a se da un nume stâlcirii limbii române, de a inmatricula graba românilor de a schimba două vorbe între două schele si cinci cărămizi în brate, si a „limpieselor”ce dau buzna să intre si să iasă de la metro si tren spre casele”seniorelor”unde lucrează, nu înainte de a-si povesti câtă „fiantă” au plătit la camera proaspăt închiriată, si câte „papeluri” au lipit pe stâlpi până să găsească un loc de muncă. Să-mi fie iertată această scurtă incursiune în a folosi câteva cuvinte spaniole uzate mai des de românii din Spania, dar era necesar pentru a creiona „materialul” de unde au plecat câteva minti luminate de au ajuns la concluzia că este necesar să numească acest amestec de română cu spaniolă...romaniol!

La început nu am dat atentie acetui „demers”, am crezut că este un teribilism al unor tineri cărora le pasă de felul cum se vorbeste pe aici.După ceva vreme, am aflat cu stupoare că chiar un porfesor s-a aplecat spre această idee si a incercat să o dezvolte, dorind săsi aleagă ca temă de doctorat...romaniolul, dar cum nu existau profesori care să noteze.... a căzut ideea. Puteam trece si peste acest lucru, desi mă îngrozesc până unde poate să meargă limitarea conceptului de identitate natională.
Nu mă declar eu, aici, cel mai înfocat patriot.desi nu ne costă nimic să fim atunci când este vorba despre ceea ce ne reprezintă si avem ca mostenire de la cei de dinaintea noastră. Mă întreb, asa, ca prostul, cei care au avut această idee, nu l-au visat pe Constantin Brâncoveanu, care mai bine si-a văzut familia decapitată decât să renunte credintă? Stiu, se vorbeste amestecat între românii din Spania, asta din grabă, dar si din lejeritatea pronuntării unor cuvinte spaniole, dar de aici si până a încerca să indexezi acest lucru , pe care ei l-au denumit fenomen, si să denumesti ROMANIOL discutiile din stradă, mi se pare că este vorba despre altceva, mă si tem să numesc asta negatiede identitate.
Mă întreb din nou, românii din Canada, Chicago, sau ori de altundeva, care sunt plecati de generatii întregi, unele familii chiar de la începutul secolului XX, comunităti de români traditionale, lor de ce nu le-o fi venit ideea să dea un nume babilonului de limbi vorbite . Oare cum s-ar fi numit amestecul dintre română si engleza americană, ...romacană? Să fim seriosi si să ne ocupăm de lucruri mai importante, dacă avem harul scrisului ,să-l folosim în slujba celor care ne citersc, doar pentru ei scriem ,nu pentru noi, să ne demonstram că suntem plini de desteptăciune precum ursul de miere ...în tufisul cu zmeură! Pe spanioli nu-i interesează acest fenomen, cum a fost denumit de initiatori, asa cum nu interesează nici pe omul de rând care tremură azi pentru instabilitatea zilei de muncă de mâine.Români sunt peste tot, mai multi sau mai putini, dar ei au alte preocupări nu să indexeze limba română.
Până si vlahii din Serbia, desi stiu sârbeste, clar, vorbesc tot româneste, au luptat să-si întemeieze scoli, biserici, si sunmt acolo de două sute de ani, de când ne „încuscrirăm” cu sârbii prin căsătoria unei principese românce cu printul Obrenovici care a primit ca „dotă” sate si comune întregi populate cu români. Desi au fost amestecati de politica vremii, ei si-au păstrat limba. Am întânit bătrâni care nici nu stiau sârbeste. Nu as lăsa acest subiect asa usor din plaivaz, dacă la orizont nu ar fi apărut la începutul acestui an, o altă gogomănie scrisă. Îmi pare foarte rău că trebuie să fac acest lucru, cineva ar zice să-mi văd de ale mele, asa cum spuneam la început, si să las lumea să scrie ce vrea. Să scrie frate, este loc pentru toti, si nu comentez cum se scrie, bine sau rău, nu este treaba mea, dar să nu se facă afirmatii mai mult decât înjositoare despre poporul român, si asa trecut prin ciur si dârmon de asazisa Europă unită.

Am citit nu demult, o afirmatie, cum că poporul român este unul migrator! Fratilor, scrieti ce avesi de scris, despre ce vreti voi, dar nu vă dă nimeni dreptul să vă erijati în criticii unui popor întreg, criticati politica, politicienii, ei, oricum, sunt trecători, dar poporul român trebuie să rămână asa cum îl stim, avem obligatia asta. Până să ne arunce cineva cu noroi în ochi, o facem noi, gratuiit, de dragul unui teribilism nejustificat. Poporul român nu este o gazetă de perete unde să ne lipim toate răutătile si frustrările noastre si limba română o pioneză pe care s-o schimbi în functie de mărimea degetului care o apasă. Să nu confundăm poporul cu persoanele aflate ,vremelnic, la conducere, poporul este ceva sfânt, intangibil, este tot ce poate fi mai întreg în constiinta unui individ.

Nu vreau să devin patetic desi ar trebui, poporul nu ni-l alegem noi, asa cum nu noi ne alegem părintii, el este dat de Dumnezeu, este , dacă vreti, camera noatra de la drum,în care păstrăm tot ce avem mai frumos dar în care nu poti alerga după un taur. Revenind la termenul de popor migrator, este mult mai grav decât încercarea cu romaniolul. Oare numai noi am plecat aiurea prin lume să ne căutăm un rost mai bun?. Dacă se spunea că trăim într-o vreme în care lumea migrează, iar romanii detin ponderea cea mai mare, era altceva, dar nu sa fim scosi din context.

Istoria noatră, atât cât am reusit s-o înteleg, nu a consemnat nicio destelenire din spatiul carpato-dunăreano- pontic si asezarea în locuri cu iarbă mai grasă, ca apoi să se întoarcă, ori, ce se întâmplă acum este cu totul altceva. Într-adevăr, sunt compatrioti de ai nostri care nu sunt tocmai „de pus la rană”, dar, asa cum zic si spaniolii, acestia există peste tot. Să criticăm ce este antisocial, ce iese din tiparele bunei convietuiri într-o societate, dar să nu generalizăm un popor. Se înghite foarte greu, cade la stomac mai rău decât carnea de porc. Destul că suntem luati în bâză de toate cancelariile Europei si suntem socotiti niste rude sărace la masa bătrânului continent, dar să le mai ascutim si noi săbiile, mi se pare aiurea.


Spania








Marin Trască    7/4/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian