Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Invitatie pentru weekend : “Gradina muzicii” din Toronto

“Gradina muzicii” sau “Muzica gradinii” este un parculet in centrul orasului Toronto.
Eu am emigrat an 1994 cand pe locul parculeyului era un teren viran. Nu exista nici un bloc proprietate personala, numai un siloz mare , cenusiu, prea tehnic pentru ochi ca sa fie placut de cineva, un siloz pe care scria cu litere mari CANADA MALTING CO.

Cu concursul designer-ului Julie Moir Messervy si cu ceva finante care ajung la 2.5 milioane stranse de filantropul Jim Fleck, cu sprijinul primaritei care era atunci Barbara Hall si cu o donatie de 50,000 a lui Yo Yo Ma care o primise ca premiu “Glen Gould”, o idee a prins viata si s-a conturat fizic in orasul Toronto. Glen Gould este un faimos pianist canadian care era specialist in Bach si o ruda indepartata a compozitorului Edward Grieg.

In 1999 ideea lui Yo Yo Ma a prins viata si s-a conturat in acest parc de o frumusețe deosebita. Si parcul a crescut odata cu Toronto.

Parcul urmareste muzica lui Bach. “Preludiul” este o bucata unduitoare care sugereaza un rau de aceea aleile din aceasta zona sugereaza apa raului. De o parte si de alta a raului sunt plantati Hackberry, copaci nativi din Canada care suporta seceta si caldura.

Dupa un vartej (edddy an engleza) intram intr-o alta sectiune a parcului: “Allemanda”, care este un vechi dans german, care sugereaza repetitia. Denumirea vine de la francezi si inseamna un dans “a la mande” unde dansatorii se prind de mana stanga sau dreapta si danseaza in jurul celuilalt.
Desi nu s-au pastrat dansurile germane originale din secolul 16, ci s-au transmis numai prin manuale franțuzesti de dans, totusi se poate intelege muzica baroca de atunci. Acest dans a evoluat mai tarziu in vestitul vals.

Aleile acestui parc se intorc in acelasi loc pentru a sugera repetiția din Alemanda. Intr-una din aceste alei secundare ca sa zicem asa, erau plantati mesteacani (birch in limba engleza) care purificau cu albul lor atmosfera. Aici am aflat ca exista mai multe feluri de mesteacan: argintiu, rosu, gri, mesteacan de hartie, dintre care un alt tip arata ca si cum ar pierde coaja dar este ceva normal pentru acest copac. Trebuie sa nu uitam ca indienii considerau mesteacanul ca ceva miraculos dat fiind ca coaja lui ai vindeca de febra, si era de fapt echivalentul aspirinei de azi. Indienii il mai foloseau la construirea de canoe, la pornirea focului. Suedezii al foloseau la flagelare in sauna, iar in Rusia se extrage din el un suc care este foarte hranitor si care este mult mai scump decat sucul de arțar.
De asemeni am vazut zada, copac foarte rar la noi. Eu cel puțin l-am vazut in Ceahlau unde era protejat. Este un conifer care pierde acele an timpul rece. In engleza se numeste tamarock sau larch.
Intr-o alta alee care era un dead end erau plantați Don Redwood care se credea ca erau disparuți de pe planeta pana ce un olandez indragostit de Orient l-a descoperit acolo si aducand semințe a putut sa renasca un tip de copac.

Iar in alta spirala era locul unde se citeste poezie, unde apa este un element esențial: apa–viața-spirit-poezie.

Dupa Allemanda urmeaza “Couranta”. Desi dansul este rapid si are pasi care parca sar, cu toate acestea i-a sugerat designer-ului o spirala care suie antr-un punct inalt. In acest varf se afla Maypole, stalpul care se inalța in luna mai. Dansatorii se invart in jurul stalpului si țin in mana panglici colorate pe care le rasucesc in jurul stalpului invartindu-se intr-un sens si in altul. Este un obicei englez, suedez si german. Aceasta parte a parcului este cea mai frumoasa dat fiind ca are multe flori in jur: Echinaceea, Black Eye Suzanne, chiar Usturoiul care are o floare splendida violet, Traista Ciobanului etc.

Urmeaza “Sarabanda” care este un vechi dans spaniol. Originar din America Centrala, importat in Spania desi era considerat obscen, dansul a rezistat timpurilor si a fost folosit de compozitori faimosi ca Debussy, Corelli, Monteverdi, Benjamin Britten.

“Menuetul” este un dans mai cunoscut decat toate celelalte. Este un dans francez cu pasi scurți. Un menuet a fost cuprins in opera “Don Giovanii” de Mozart si a evoluat in scherzo de mai tarziu. Dansul sugereaza suisuri si coborisuri si este foarte simetric.

Ultima bucata muzicala este “Giga”, care este de origine irlandeza, vine de la cuvantul jig si apare intotdeauna la sfirsitul unei suite. Aceasta bucata i-a sugerat designerului pasi uriasi de gigant si de aceea aici se afla trepte pline cu iarba an care lumea se aseaza confortabil pentru a asculta un concert de muzica simfonica la ora 7 seara. Am avut bucuria sa asist si eu la unul dintre ele susținut de Windemere String Quartet interpretand muzica de Schubert, Bethoven si Franz Danzi.

La concert a participat filantropul Jim Fleck si directorul muzical ale acestor minunate concerte sponsorizate, Tamara Berstein.

James Fleck este profesor emerit la Facultatea de Management din cadrul Universitații Toronto, este decan al Galeriei de Arta din Ontario, om de afaceri, profesor. A absolvit Arta la University of Western Ontario si este doctor in Business Administration la Harvard University. Daca ați vazut vreodata prizele de tip NOMA aceasta companie a fost condusa de Jim Fleck inainte.

Nu departe de acest parc se gaseste un memorial inchinat irlandezilor care au murit de foame. Se afla in spatele silozului de care im mai pomenit.
“Marea Foamete” dintre 1845-1847 a ramas atat de adanc in memoria irlandezilor incat sunt memoriale in multe locuri, dintre care unul este si in Toronto. Acest fenomen a dus la exodul a un milion de irlandezi in America si Canada. Se estimeaza ca 12 % din populație a murit de foame atunci in Irlanda lasand in urma 4.5 milioane de locuitori. Irlandezii mancau cartofi care erau cultura principala in Irlanda. Cartofii au fost afectati de o rugina care i-a distrus. Acest fapt a avut consecințe dezastruoase pentru popluație.

Faceti-va vreme sa vizitati aceasta minunata gradina muzicala, unde au loc concerte in aer liber.
Pe http://www.harbourfrontcentre.com/noflash/perfarts/musicgarden.php gasiti informatii despre concerte . Ele sunt gratuite.

Un pic mai departe se gaseste “Norway Park” care are un splendid Totem indian.

Daca aveti nevoie de liniste si de relaxare parcurile din Toronto va pot oferi mai multe informatii.











Dana Mateescu    6/28/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian