Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
casa mea

gândul că te iubesc e un bondar sinucigaș
bâzâie pe sub frunte
în timp ce stau cu bulgărul inimii-n brațe
să blochez toate intrările
îmi spui
casa mea nu are uși nici ferestre
doar ochi
câte unul pentru fiecare bărbat de care m-am îndrăgostit
are lasere
scoate umbra din om și o plantează-n parcuri
nu mai îndrăznește nimeni să calce iarba
de teamă că acolo s-ar afla umbra celor iubiți
casa mea își dă cu vopsea lavabilă
măcar o dată pe an
împarte tencuiala roșie a zidurilor bombardate
celor fără adăpost și fără noroc
la sărbători
casa mea e înmiresmată cu vin bisericesc
după ce-l bei
vezi că lumea e frumoasă iar viața scurtă
casa mea are claxoane și un program de liniște
pentru toți morții săi
nu are uși
nici ferestre
doar un acoperiș din sticlă
pe care alunecă îngerii
când se plictisesc să mai fie îngeri
și coboară printre noi deghizați în poeți

acum că pe toate le știi
lasă bulgărul acela jos
dar fii atent să nu-l strivești
casa mea are pleoapele moi
trebuie să se sprijine


ca niște copii fugiți de-acasă

aerul pare greu/ ca o palmă de pământ sub maree
o retortă / din care
se strecoară
cât trebuie să înghițim până la deplina confuzie cu nisipul

peste mânerul privirii noastre
un lup flămând dă ocol altui lup
mai flămând
din tâmpla zilei urletul sapă galerii
la capătul cărora nu are cine să ne aștepte

suntem copii fugiți de-acasă

gândurile / lilieci prinși de pereții memoriei
flutură astăzi penaje gri
furia vâslește în apele liniștii
uite bolizii
trec peste kilometric noștri de poezie
de viață
hai să ne pierdem urma
căci le-am permis altora să ne trăiască
dragostea
câtă nevoie aveam eu de tine
câtă înfricoșată așteptare am tras pe roată
mureau secundele-șoareci în rumegușul hârtiilor
ți se pare puțin
nu cauți în vertebre mișcarea nu în culcușul cărnii
durerea
nici în paloarea mortului / iadul

suntem copii fugiți de-acasă
rămâi în pastișa acestei tinereți
o rană dinainte vindecată

mâine
va fi o toamnă plină de rod
ne vor agăța pe ramuri tigvele-felinare

vom lumina universul vom pietrui Calea Lactee
fără să cerem nimic în schimb

altă zi...și n-am șters praful de pe cea de ieri

(din jurnalul unei fete bătrâne)

să învăț cum se sărută o absență: întâi sfios
pe urmă
tot mai zgomotos și temerar
cum un recrut își mângâie prima mitralieră adevărată
să mă eliberez de john ( pe care-l port în minte)
cuiul pus piedică inimii

never: sugiucurile din prăvălia cu amintiri
număratul oilor negre pe pajiștea insomniilor
tvr-ul cultural cu același Trois couleurs

bărbații ce cred despre mine că sunt o bibliotecă/ de sex
infirmitate previzibilă
dar bănuiesc măcar
câmpul minat al războaielor cu ușa închisă/ cu perdelele trase
eu/ palpându-mi sânii/ coapsele
limba – moluscă în jurul degetului arătător

paradigma oricărei crime încape
în plonjonul singurătății
cade trupul
ca un perete de beton din cârligul unei macarale
sufletul îl caută o vreme printre dărâmături

dragostea
e glob de cristal: te vezi pe fragmente până scapă pe jos

mă gândesc mereu că nu am cui să-i fac un copil ori să-i spun
noaptebunăpui!


Ecoul treptelor de lut

Jefuit e cuibul, puii mi-s străini,
Cântă doina-n pieptul mumei de-mprumut;
Fusul nopţii toarce luna prin arini,
Paşii vând ecoul treptelor de lut.


Am căzut din mine cu securi sub zări,
Trec în transhumanţe greierii prohod,
Gurile de toamnă îşi nechează vămi,
Printre colţii brumei, sufletul zălog.


În tingiri de frig, soarele se-alungă,
Iese din bandaje vaierul de râu,
Creşte peste punţi: candelă şi rugă;
Herghelia morţii ne-a scăpat din frâu.


Confesiuni
Din fiecare pleacă apusuri înspre lume,
Agonizând în raze obrazul zilei; Jar!
Cum apa curge veșnic, eliberată-n spume,
Viesparul gustă mierea și-nțeapă temerar.
La padina stupinei, călcâiul unui roi,
În camuflaj de flori, adună mustul dulce.
Cu franjurile orei ne-am spânzurat și noi,
Am alăptat tăcerea, știind că nu se mulge
Ostrovul de noroi.
Și iată-ne acuma doi inși maturizați,
Cu nordul scris pe perne, cu sudul la export,
Ne perforează pieptul insigna de soldați,
Ce luptă să mai trecem în ultimul raport?
Adăpostiți de urma statuii lui Hristos,
Singurătatea, frica le-am strâns în cazemate.
Întoarcem greu mantaua cu buzunaru-n jos;
Se-mpurpurează trupul de zorii lui departe,
Ne intră raza-n os.
Suntem aprinși deja, dar nu pe-același cer,
Configurăm stelar un nimb al nimănui,
Din umbra lui ce-am fost. Și tot acest mister
Încape sub o tâmplă, unde-am bătut un cui,
Altar nimicului.






de Gela Enea    4/20/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian