Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
”București,Puccini 4 și Împrejurimi”- fragment

Despre istoricul și personalitatea cartierului Floreasca din București am avut prilejul să vorbesc pe larg în volumul,”București,Puccini 4 și Împrejurimi”.

După 1990 cartierul s-a schimbat în bine. S-au deschis sumedenie de magazine,s-au construit și îmbunătățit locuințe,etc
Între noile magazine loc de frunte are “complexul”.La capătul străzii “Puțul lui Zamfir” și a celor paralele cu ea se află o multitudine de magazine alimentare și o piață efectiv elegantă.Tot acolo sunt mai multe crâșme :un bar/café elegant,o plăcintărie,două “bombe”.
La bar/cafee există și o autoservire cu mâncare de casă gustoasă. Bar/cafee-ul este frecventat de cei cu ceva stare iar bombele de bețivi locali care consumă pe “carte”,pe datorie.Imediat lângă se află și excelentul restaurant “Silva” despre care am vorbit în volumul pomenit la început. A avut loc și o anume schimbare psihologică.

Floreasca a devenit un cartier “scump” și căutat al Bucureștiului dar nu unul “select”,și-a păstrat cumva personalitatea de “mahala”.Această realitate este încă mai evidentă datorită strictei vecinătăți cu cartierul Dorobanți-Filipescu ,care este select.Diferența dintre cele două zone este mare.

Imediat ce intri în zona Dorobanți te întâmpină cofetăria “Ana”,una dintre cele mai bune din București, câteva restaurante excelente și două cafenele efectiv splendide;cu fotolii, ziare locale și străine,cafea superbă, sucuri,etc. Prețurile sunt mari și clientele este compusă din bogații din zona, “întreținute”,tineri de bani gata. Diferența dintre zona Floreasca și Dorobanți este evidentă și în calitatea îmbrăcăminții și modului de exprimare.În fond cei din zona Floreasca îi invideaza pe cei din zona Dorobanți și caută să îi emuleze ca rude sărace.

În acest context mi-a reținut atenția un personaj,pe care l-am întâlnit câțiva ani la rând, și pe care,în lipsa de ceva mai bun, am ales să îl numesc,”betivanul din Floreasca”.
Este un bărbat care,când l-am văzut mai întâi, avea circa patruzeci de ani. Înalt,bine făcut,cu față “dură”, dar cu anume frumusețe de golan bucureștean.Era îmbrăcat sportiv,cu tricouri curate,etala o brățară lată din aur la încheietura mâinii drepte,fuma țigări PallMall albastre.Bea vodka și tonic de portocale și părea un vizitator retrogradat în café-ul din complexul Floreasca.Părea a fi un excentric care, natural te asteptai sa aparțina zonei Dorobanți. Bea mult și avea încă de atunci vocea răgușită,dogită. Cred că era un sportiv retras sau ceva antrenor,poate înotător sau jucător de polo.Între cei din café-ul Floreasca avea prestigiu,le vorbea de sus și cu autoritate.
Apoi l-am văzut an după an. Tot an după an am putut vedea declinul sau.
Hainele erau mereu aceleași (încă foarte curate),dar anume “paraphernalia” scumpe dispăreau treptat :inelele,bricheta în piele,porttigaretul ,tot legat în piele,etc.
Începea să se îngrașe,autoritatea îi scădea, începea să fie tutuit și ușor luat peste picior. Ultima dată când l-am văzut era foarte buhait,se îngrășase și cred că era la limita de a începe să frecventeze “bombele”. “Betivanul din Floreasca” pierduse cursa cu alcoolul.

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center






Alexandru Nemoianu    2/4/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian