Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002









 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Delicii Epigram(at)ice

Omul de alături

Omul: treci cu el o mare,
Trăiești ani anoști…
Să mănânci și-un pud de sare,
Și tot nu-l cunoști.

Meseria și hoția

Unui saltimbanc din piață
I-a ieșit un sfânt din gură:
Meseria nu se-nvață,
Ea … se fură.

Nerecunoștință

Lângă floarea-Paștilor
Leul – pe-o bovidă:
„Uite-o, mama proștilor,
E mereu gravidă”.

Bărbia și pandalia

Un budist cu barba pară,
Ca un dascăl, ne învață:
„Mânia de decusară
Să o lași pe dimineață”.

Grădina și bovina

Junca între două toamne,
Descifrând lejer batardul:
„Mare Ți-i grădina, Doamne,
Dar, când poarta Ți-e deschisă,
Proștii, totuși, îți sar gardul”.

Egolatrie

Spune-i tu lui Cutărescu
C-ar urca spre Eminescu.
El – la tine, ofuscat:
„Eminescu?! Perimat”.

Cine pe cine?

Fuge-o minciunea prin curte,
Tu – leit o lespede.
Are ea picioare scurte,
Dar te prinde repede.

Minte de împrumut

Mintea-i merge-atât de prost
Ca, la deal, o gloabă,
Parcă ea ar mai fi fost
La un fes de babă.

Îndârjeala și pândeala

Multe-am tras
Și nu m-am ras.
Vie riscul de oriunde,
Nici acuma nu m-oi tunde.

De-a surdu’- mutu’

Mutu tace,
Dar le face.
Surdu-i jude
Și conclude.

Arhimediană

O piatră – pasăre măiastră – cădea spre-un vultur de pe stâncă.
Se repezi s-o prindă-n clește. Văzu de-odată stele verzi
Și,-nțelegând că într-o clipă e rost chiar viața să ți-o pierzi,
Țipă ca grecul gol din cadă: „Nu tot ce zboară se mănâncă”.

Când ți-o faci cu mâna ta

Greu când nu-i știi glumei rostul
Ori când sari peste lampas.
O făcea cam des pe prostul
Și așa a și rămas.

Simulare?

Ba-și lua în șuturi postul,
Ba colegii și-i bârfea.
Chipurile,-o făcea pe prostul,
Când, de fapt, el și era.

Aterizare

Cât era nobeleabil,
Nasul lui – prin cer truvabil.
Iar de când cu plagiatul
N-are nas să-l vadă satul.

Gusturile nu se discută

Divorțează-o ciocârlie
Pentru-o potcă de botgros:
„Nu-i frumos ce e frumos,
Da-i frumos ce-mi place mie”.

Când nu-i minte

A ajuns a hoinări
Toată ziua teleleuca.
Dar, oricât te-ai strădui,
Nu-i mai bagi minte cu leuca.

Pomul și omul

Cam de ce-ar râma ei vatra
Sau de ce la soclu-ar roade?
Doar în pomul plin de roade
Oamenii arunc’ cu piatra.

Eternitate

Dăinui-vom cât Preasfântul
Ne sfințește fața pâinii,
Simțul, cugetul, cuvântul.
Nu mor caii când vor câinii.

Poale da, dar unde-i fusta?

Masa-ntinsă. Balabusta:
-Plăcinte cu poale-n brâu.
Soțul, haplea, cam lălâu:
-Poale văd, dar unde-i fusta?

Groapa și căleapa

Toți se-ndoapă până crapă:
Ochii văd, inima cere.
Unul, c-un picior în groapă:
-E mai rău când nu-i putere.

Blajinătatea și răutatea

Omul blând ca apa lină
Îl contempli – te-nlumină.
Omul rău e-un ars cărbune:
Nu te arde - te-ntăciune.

Nu te-ntinde mai mult decât te ține plapuma

Deschis liber la luat,
S-a întins până-a crăpat.
Așa-i omul fără minte:
Cât îl lași, atât se-ntinde.

Instruire continuă

Omul, cât trăiește,-nvață,
Nu-i ajunge-ntreaga-i viață.
Moare când - și-atunci anume -,
Doar că pentru altă lume.

Coțofana, hoața, și boroboața

Îl suiau pe soclu,-n viață,
Când, din pom, o caragață:
-Omul, cât trăiește,-nvață
Și moare tot nătăfleață.

Gloaba și podoaba

Geaba calci împărătește
Și te dai mare podoabă.
Pondul când îl vlăguiește,
Orice cal ajunge gloabă.

Expediate la 22.01.2018.





Nicoalae Mătcas    1/22/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian