Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
A Five Leglefant sau impulsul pentru aceste rânduri

Anul 2017 se apropie de sfârșit și trebuie să recunosc că o retrospectivă îmi încețoșează gândurile.
A fost un an bun? A fost un an rău? Ce mă va determina să-i pun amprenta? Are un sens să-l ștampilez? Undeva, poate sus de tot... dar poate altundeva... de exemplu, ascuns în mine, stă cineva și așteaptă să mă hotaresc, să aleg adjectivul potrivit. Nu pot însă răspunde întrebării. Să mă orientez doar după evenimentele vieții mele minuscule sau să includ mersul haotic al lumii politice de pretutindeni? Pot fi fericită în timp ce citesc ziarele? În mod sigur însă, în pauzele dintre știri, lectura presei, în timpul exercițiilor de autosugestie, în timpul escapadelor pe tărâmul fanteziei.

Astăzi este prima mea zi de vacanță. Vacanță de Crăciun se numește aici, ceea ce poate altundeva se mai numește vacanță de iarnă. Crăiasa Zăpezii a lui Christian Andersen are o inima de ghiață. Un sloi... Toți cei care o admiră își pierd căldura, se trezesc cu un țurțure în piept. Cred că uneori îi împunge adânc în carne, doar în gând nu le mai pătrunde.

Prietenia, dragostea, deschide calea spre fericire, ne sugerează basmul... dar basmele sunt povești... ceea ce povestim sunt vorbe...
Ce se întâmplă dacă nu mai credem în ele?

Uneori, tocmai în momentul în care încep să fiu sigură că 2+2=4, mă vizitează elefantul cu cinci picioare. Mi l-a dăruit un băiețaș timid, ai cărui ochi caută stelele și în timpul orei de matematică.
„Ai observat? A dispărut turnul pe care-l vedeam zilnic din fereastră...“, îmi spune visător în timp ce încerc să-i arăt că cifrele scrise corespund unei realități palpabile. Îl înțeleg... Dispariția lucrurilor într-o altă dimensiune îmi este cunoscută. Le caut mereu și dacă am noroc, le și găsesc. În dezordinea mea există o ordine de o mare acribie. Apropos, ți-am povestit de prelegerea Fluch der Akribik care parafrazează titlul german al filmului Pirates of the Caribbean? Fluch der Karibik? Uneori ajunge să arunci în aer literele și să le lași apoi să cadă pe tabla mesei de scris... Nu? Ce bine... Înseamnă că mai avem ce să ne spunem...
Se pare că negura m-a luat cu ea în această ultimă oră a anului. Nu am remarcat desenul făcut cu cretă albă pe tablă. Elefantul cu cinci picioare și doar cu o ureche, mă privea zâmbind. „Nu trebuie să auzi tot“, mi-a șoptit. „Doar lucrurile bune. Să vezi ceea ce nu se comunica. Să-ți descoperi și tu al cincilea picior cu care vei reuși să treci peste toate greutățile ivite în cale“.

Iată ce-ți doresc și eu în Noul An care vine...





Julia Henriette Kakucs    1/1/2018


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian