Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romānii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinć
Note de carierć
Condeie din diasporć
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouć
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrć
Traditii
Limba noastrć
Lumea īn care trćim
Pagini despre stiintć si tehnicć
Gānduri pentru Romānia
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivć 2018
Articole Arhivć 2017
Articole Arhivć 2016
Articole Arhivć 2015
Articole Arhivć 2014
Articole Arhivć 2013
Articole Arhivć 2012
Articole Arhivć 2011
Articole Arhivć 2010
Articole Arhivć 2009
Articole Arhivć 2008
Articole Arhivć 2007
Articole Arhivć 2006
Articole Arhivć 2005
Articole Arhivć 2004
Articole Arhivć 2003
Articole Arhivć 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Īntālniri īn spațiul virtual - Cristian Pătrăşconiu

Cristian Pătrăşconiu s-a născut pe 3 decembrie 1976 la Drobeta-Turnu Severin. Este licenţiat īn ştiinţe politice al Facultăţii de Filozofie de la Universitatea Vest din Timişoara şi cursant al unui masterat de literatură comparată şi intertextualitate la aceeaşi universitate. A fost cursant şi bursier al Colegiului „A Treia Europ㓠din Timişoara şi, īn două rānduri, bursier al Universităţii Jagelloniene din Cracovia. Are o experienţă de peste zece ani īn mass-media. A fost senior editor la ziarul Cotidianul şi senior editor la Realitatea TV. A fost director-adjunct al Institutului de Studii Populare (ISP). Este editor al publicației electronice LaPunkt. Colaborează, īn mod constant, cu mai multe prestigioase publicații culturale din Romānia. Apublicat un volum de versuri – Spectralia (Prier, 1997) și șase volume de dialoguri: ”Repere intelectuale ale dreptei romānești” (Humanitas, 2010), ”Noua școală de gīndire a dreptei” (Humanitas, 2011), ”Cartea președinților” (Humanitas, 2013), ”Trāntind ușa” (Humanitas, 2016), ”Īntrebări puse La Punkt” (Editura Universității de Vest, 2017) și ”America la răscruce” (Humanitas, 2017).

Interviu

Veronica Pavel Lerner: Īntālnirea mea cu dv s-a petrecut īn virtual, prin lecturile pe care le-am făcut pe platforma digitală "LaPunkt". Materialele semnate de dv m-au entuziasmat. Scrieţi cu aceeaşi uşurinţă cronică de carte, comentariu politic sau sportiv şi, mai ales, excelaţi īn interviuri. Care din aceste genuri vă atrage īn mod special?

Cristian Pătrăşconiu: Vă mulțumesc pentru gīndurile bune pe care le numesc și pentru cele pe care le implică īntrebarea dumneavoastră. Răspunsul scurt e că toate mă atrag – foarte tare. Răspunsul mai lung trebuie neapărat să arate cīte ceva din istoria mea personală. Și cărțile, și dimensiunea publicisticii social-politice (mai ales politice), și sportul (īntr-un mod foarte personal), și interviurile (īn sens editorial, ca portofoliu editorial – dar nu numai) sunt importante pentru mine, īn diferite etape ale vieții.
Să zic așa, pe scurt: mi-a plăcut foarte mult sportul, am făcut ceva sport, īn ultimii ani (buni) nu prea m-am mai īntīlnit cu el īn mod direct (decīt rarrisim) - dar a rămas ceva īn mine, ceva īntr-o zonă profundă. Această foarte bună rămășiță nu exclude ideea de competitivitate, dar nu se reduce la ea. E ceva, nu știu cum să spun mai exact, despre mișcare, despre a fi īn mișcare. Despre a sta deschis, de fapt; despre a fi atent, cīt pot de atent la ce e īn jur și la ce e īn mine. Aceasta, despre sport, on the one hand - cum spun americanii. On the other hand, de cīnd mă știu citesc ziare de sport, cărți despre sport, almanahuri. Și nu e vorba doar de citit – ci și ascult multe știri sportive, privesc relativ mult la sport. Sau, mă rog, priveam – pīnă cīnd, exasperat de spectacolul adesea jos pe care īl văd la TV (și nu īn primul rīnd la sporturi), am renunțat, de vreo 5 ani la televizor. Și bine am făcut – căci am citit, convertind un timp petrecut la TV īn alt timp, mult mai mult.
Și, astfel, ajung la cărți. Pentru mine, și știu de mult timp, sunt puține plăceri așa de rotunde, atīt de pline, atīt de mari comparabile cu aceasta, a lecturii. Cīnd citești aplicat, mai īntīi faci adnotări – și apoi, vine la un moment dat și impulsul de a scrie. Primele texte scrise și publicate de mine sunt – și aceasta este valabil pentru mai mulți ani – despre cărți, īn studenție. O studenție pe care am făcut-o la Timișoara, un oraș cu o sensibilitate civică și politică aparte. Un oraș care, avīnd un trecut recent īn care s-a forjat această sensibilitate civică și politică aparte, poate inspira o atitudine politică, īn sens general (īn acela īn care, de fapt, cam tot ce se īntāmplă īntre oamenii care trăiesc īn comunități este "politic" – pentru că mai tot ține de amenajarea polisului). Ce vreau să spun e că, fără să fie sursa unică, Timișoara e importantă pentru conștiința mea politic㠖 și pentru ceea ce am făcut și, mult mai rar acum, mai fac īn această privință, a publicisticii politice.
Cīt despre interviuri – īncă o dată, mulțumesc pentru aprecieri – ele sunt cumva la mijloc. De cărți, de oameni, de polis. Ele implică, desigur, și un soi de mișcare subtil㠖 căci eu vin spre cel cu care am dialog, iar el vine către mine și aceastea se īntīmplă adesea īntr-un fel privilegiat, īntr-un timp al dialogului adīnc privilegiat.
Toate așadar sunt importante pentru mine – și pe toate le fac sau īncerc să le fac, de fiecare dată cīnd aleg una sau alta, cu mare plăcere și cu seriozitate.

VPL: Īn tinereţe, dacă se poate spune aşa despre dv, īncă foarte tīnăr, aţi scris poezie. Se pare că aţi avut succes cu ea. De ce aţi părăsit-o?

CP: Da…Nu mergea rău cu acele versuri pe vremuri. Mai apoi, după singurul meu volum de poeme, pe de o parte, am simțit că, pentru gestul de a publica texte poetice, sīnt aproape gol(it). Și că, prin urmare, nu are nici un rost să forțez ceva īn direcția aceasta, să insist să public texte de acest gen. Pe de altă parte, și aceasta am descoperit-o nu imediat, ci privind lucrurile īn consecuția lor, īn perspectiva pe care o pune trecerea timpului, mi-am dat seama că, pentru mine, e mai important să trăiesc cīt de intim, dacă e posibil exclusiv intim, stări de acest gen. Nu știu, așadar, dacă am părăsit poezia; ceea ce știu e că, atīta cītă a rămas īn mine, ea se consumă īntr-un registru intim. Și mă simt bine așa, īmpăcat.

VPL: Sunt o fidelă cititoare a interviurilor pe care le-aţi luat de-alungul anilor cu personalităţi din toate domeniile şi de toate vīrstele. De unde va "găsiţi" interlocutorii?

CP: Ei sunt deja. Interlocutorii – din toate domeniile și de toate vīrstele – sunt deja. Și vor fi. Nu vreau să sune ca un loc comun această afirmație – o fac īn ideea următoare: există foarte mulți oameni – și vor fi – care duc cu sine povești. Multe: despre cărți, despre idei, despre ei īnșiși, despre iubire, despre disperare, despre boală, despre renaștere, despre speranță, despre foarte multe.
Și există, desigur, multe "surse de inspirație" – iar o mulțime dintre acestea sunt deschise. Dar, pentru ca acești interlocutori posibili să stea īntr-un interviu, nu este suficient ca ei să existe deja. Important e ca ei să fi văzuți – și priviți cu atenție! Auziți – și ascultați cu atenție! Aici, mai ales īn această privinț㠖 a ascultării – fac eu diferența, ca să mă exprim așa. Reformulat: dacă știu īn sinea mea că pot face un exercițiu de ascultare cu un interlocutor, atunci sīnt premise bune pentru un dialog de substanță. Nu spun "memorabil" – fiindcă această notă e ambiguă. Poți fi "memorabil" īn multe feluri și eu nu īmi doresc ca dialogurile mele să fie īn primul rīnd așa. Eu vreau că ele să fie adevărate, să fie autentice, să pună pe masa eventualului cititor ceva consistent.
Și mai e ceva, pentru mine foarte important: cred că pentru un interviu reușit, de fiecare dată este vital ca omul care e subiectul acelui interviu să fie cea mai importantă ființă din acea relație pe care o construiește un dialog, un interviu. Cel care īmi răspunde mereu și niciodată eu – cel care īntreb. E, cum să spun, ca și cum i-ai pune unui om o masă bogată. Masa aceea e pentru el, e pentru ca el să fie acolo, cīt mai autentic. Eu, cel care īntrebă, așez lucrurile pe mas㠖 cīt mai tăcut, cīt mai atent, cīt mai deschis.

VPL: Excelenta carte de convorbiri cu Tia Şerbănescu, nume cunoscut īn presa romānească, se citește cu răsuflarea tăiată. Īmi puteţi descrie experienţa de a īntīlni şi schimba păreri - ca de la egal la egal- cu o doamnă dintr-o altă generaţie decīt a dv?

CP: Īntr-o frază, despre Tia: totul e adevărat, totul e firesc și plin cīnd stai līngă ea, cīnd o asculți, cīnd vorbești cu ea. Nu e o formulă calpă de politețe: e realmente un privilegiu să o fi cunoscut. Mai īntīi indirect – din textele pe care īn liceu i le citeam pe sub bancă, la orele de la școală, mai precis neuitata tabletă "bref". Apoi, direct – am avut vreme de aproape doi ani principala emisiune de analiză politică d ela Televiziunea Publică, o emisiune pe care am făcut-o īn duet și care a avut un succes destul de mare, poate prea mare īn țara aceasta īn care a avea succes curat este, adesea, ceva de neiertat. Mai apoi, din zecile mute de ore – unele dintre ele fiind și bază pentru cartea invocată cu atīta căldură de dumneavoastră și la care țin foarte mult.
Da, e realmente o mare bucurie și o sărbătoare a sufletului să stai līngă ea. Īn cazul meu: să stau līnga draga mea de Tia 

VPL: Ca şi d-na Tia Şerbănescu, am trăit epoca anilor 50-70, descrisă īn prima parte a cărţii. Dv n-aţi apucat acea perioadă şi m-ar interesa īn ce măsură puteţi retrăi, datoită mărturiilor existente, tragedia acelor vremuri?

CP: Direct, da, nu am cum să știu acea epocă. Dar cred că știu suficient de multe despre acea perioad㠖 și, mai ales, īntru adevăr despre ea! Prin apropiați, prin rude, prin relatările unor oameni pe care am avut privilegiul să īi cunosc, din cărți – mai ales, aș pune aici o nuanță, din cărțile bune, din acele cărți care nu vor să relativizeze sau să ascundă un rău imens. Știu, bunăoară, īntre altele, că marea majoritate a ceea ce a fost firesc, normal, bine atunci a fost īn contra directivelor oficiale, īn contra regimului. Știu că au fost, cum bine le spuneți, vremuri teribile. Și mai știu – și asta īmi cam dă frisoane uneori – că acele vremuri nu au fost prea departe de mine, de cei de vīrsta mea. Au fost la distanța vīrstei dintre noi și părinții noștri.
Aș mai spune ceva: cred că există, simt că există acum un curent tot mai puternic īn rīndul celor de vīrsta mea sau a celor mai tineri decīt mine. Un curent care vrea relativizarea răului acelei epoci, care vrea cosmetizarea comunismului, a marxismului și a altor "isme" deopotrivă mizerabile și, la propriu chiar, criminale. Sper că "la sfīrșitul zilei" nu cei care promovează persespectiva menționată īn fraza anterioară să fie cīștigători. Ci mai degrabă oameni ca mine – care pledează cauza unei "etici a neuitării".

VPL: Nici epoca modernă nu e lipsită de provocări. Ce părere aveţi de proliferarea -prin auto-publicare- a volumelor de poezie şi proză? Cum vedeţi trierea valorilor? Credeţi că numai timpul e cel care-şi va spune cuvāntul?

CP: Īn această privință, răspunsul cel mai onest pesemne pe care īl pot da ține de plasamentul meu, cum să īi zic, de principiu: eu sīnt un "optimist moderat". Una dintre formulele care subīntind aceasta sintagmă este următoarea (și precizez că ea nu īmi aparține, e a unui gīnditor francez, Luc Ferry): un fel de a fi īn lume īn īndoială, fără ca atașamentul față de lume să ruineze īndoiala și fără ca īndoiala să ruineze atașamentul față de lume. Punctual – despre ce face timpul și cu volumele care sīnt publicate ca să țină, īn cīrje atīt de fragile, vanități mai mari sau mai mărunte și, adesea, ca să distrugă bieții copaci, dar și ce face același timp cu operele realmente valoroase se pot face, desigur, multe proiecții. Ce va fi, nu știu și cred că nu știm, nu avem de unde să știm. Da, sunt de acord: cred că trăim un timp de bulversare a valorilor, dacă nu chiar de răsturnare a lor. Da, sunt de acord: avem tot mai multe și tot mai evidente semnale despre o criză a spiritului. Dar, pentru că "viitorul este deschis" (cum spunea unul dintre marii mei favoriți, K.R. Popper), insist să rămīn un optimist. Neapărat, cum ziceam, unul moderat.

VPL: Īn afară de scris şi citit, ce altceva vă atrage? Aveţi vreun hobby? Există un timp liber al dv, sau tot ce faceţi intră īn categoria "lucru"?

CP:Sunt un om foarte curios, fără să fiu (sper) enervant cu această cuzioritate a mea, fără să fiu (sper) băgăcios, cum se spune pe romīnește. Īmi fac timp liber, mi-l construiesc. Īmi fac, pentru că am nevoie de el, timp de calitate. Īmi fac, pentru că am nevoie mare de el, timp lent – acel timp īn care pot reflecta, īn care pot bea o cafea fiartă lent la ibric (opusul fiind un expresso, desigur...).
Am īnceput discuția noastr㠖 foarte agreabil㠖 vorbind puțin despre politică și despre publicistica politică. Să spun puțin despre mine și din alt unghi, care dă și un răspuns parțial, dar semnificativ și acestei īntrebări: cīnd scriam mult mai mult decīt o fac acum despre politică, despre ce e (ce nu e bine că e, ce e absurd că e, ce ar trebui să fie) la noi, īn spațiul nostrul public, eu īnsumi aveam o expunere publică destul de mare. E un tip de statut – unul dintre multe. Și nu īl reneg și nici nu īl regret. Pentru că, dincolo de provocările punctuale īn sine, iarăși privind lucrurile īn temporalitatea lor mai mare, aceasta a fost și o perioadă de īnvățare pentru mine. Bref (cum ar zice Tia): acum, de cīțiva ani de fapt, mă simt mult mai bine, mult mai confortabil să fiu tot mai puțin persoană publică și tot mai mult un ins privat. Care are multe plăceri (de pildă, gătesc des – și e foarte creativ, inclusiv intelectual, pentru mine așa ceva) – unele uitate, altele noi. Cīnd pot și am unde, īnot cu plăcere. Și multe altele, de fapt.
Ca să īnchei bucla acestui răspuns: mă atrage tot mai mult ceea ce trece dincolo de o simplă imagine. Ceea ce, fie și sub forma unor așa numite bucurii simple (deși nu sīnt chiar simple...), vine ca substanță, ca adaos important pentru – folosesc acest cuvīnt care pică la multe examene logico-analitice, dar care īmi place tot mai mult -, da, pentru sufletul meu.

VPL: Ca și d-na Tia Şerbănescu, cu care sunt colegă de generație, aș sta "la taclale" cu dv cīt de o carte, dar acum mă voi opri aici, mulțumindu-vă pentru sinceritatea și suculența răspunsurilor dv.

20 septembrie 2017




Interviu apărut ȋn "Vatra veche" nr 10, 2017













Veronica Pavel Lerner    12/19/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian