Cuvinte respirând înduioşate gânduri…
Steagurile de veghe fâlfâind, sus, în vânt, Parada militară ce se-nşiră-n rânduri, Sunt semne că se-nalţă ``ţara`` pe-acest pământ. Prin labirintul dulce al graiului străbun Bat inimile noastre înmiresmând serbarea, Argintul zilei, de iarnă, sclipeşte acum Reverberând istoria şi neuitarea. Memoria istoriei impune respect! Rezemată pe trecutul răvăşit mereu De nelinişti provocate de vecini direct, Ți-ai păstrat portul şi graiul deşi, ţi-a fost greu… Pe-un ecran magnific, ca-ntr-o flacără moale, Privim în urma noastră, la străbuni, cu fală! O,… câtă fericire prin sferele tale E-n această sărbătoare naţională… Cu lacrimi de dor ne gândim -la tine- ţară Şi-ţi cântăm imnul ce-a prins adevăr absolut! Vecinii ce ţi-au luat copiii să piară Şi să se întoarcă acasă ţinutul pierdut. Îngenunchem!.. Pământu,-n care dorm strămoşii, Soarbe mereu durerea şi tristeţea noastră Să jucăm o sârbă : copii, tineri cu moşii Mulţumind, mult, Domnului, în noaptea albastră. Întâi Decembrie cântă ``Unirea Albă`` Şi ca-ntr-un miracol îmbracă, tandru, ia… …………………………………………………………… Curg, peste suflete, artificii în salbă Şi printre fulgi strigăm : Trăiască România!
|
Lia Ruse / Montreal 11/30/2017 |
Contact: |
|