Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
“Dear Canada” - Jurnalul lui Hariett ( 7 )

Hariett și fratele ei sunt doar doi din sutele de mii de copii orfani trimiși de Anglia în Canada, între 1867 și 1967, “for a good home”

Vineri, Iulie 12, 1912

Când doamna Baines m-a trimis sus, intenționat nu mi-am schimbat șorțul ud. Dacă doamna Hawthorn m-a numit hoț, dacă a întors toată lumea împotriva mea, nu merită niciun respect din partea mea.
Am bătut la ușă și am intrat. M-a întrebat dacă am ceva să-i spun. Am dat din cap că “nu”. Nu eram în stare să scot un cuvânt.
-Deci asta este decizia ta? Eu zic că ar fi mai bine să spui adevărul decăt să ajungi la închisoare.
Atunci, cuvintele mele au ieșit singure. Așa că le-am lăsat să mă apere.
-Eu sunt o fată săracă, dar în viața mea nu am luat nimic de la nimeni. Jur că nu m-am atins de niciun șirag de mărgele.
Atunci doamna Hawthorn a ridicat bastonul spre mine și s-a ridicat cu așa o viteză, încât perna, pe care stătuse rezemată, a alunecat . S-a întors să o dea deoparte, iar eu am văzut șiragul de perle strălucind pe fotoliu. Pentru o secundă doamna Hawthorn nu a spus nimic. Apoi a îngăimat ceva că s-ar putea ca închietoarea să se fi desfăcut singură. M-a lăsat să plec poruncindu--mi să mă întorc la munca mea. Eu, în schimb, m-am dus în camera mea și am plâns, tânjind după Thomas să vină să mă salveze. Doar îmi promisese.

Sâmbătă, Iulie, 13, 1912

Dragă Jurnalule, nu mi-am închipuit că am să scriu vreodată asemenea lucruri. Nimic nu mai e azi cum a fost ieri.
Doamna Hawthorn a plecat să-și viziteze prietenele, la Lindsay. Sper să nu mai trebuiască să o mai văd din nou, cu ochii ei suspicioși și cu falsele ei acuzații. Eram gata să vorbesc cu domnișoara Tabitha despre decizia mea de a pleca, când ea deja trimisese dupa mine.
Aproape că nu-mi vine a crede că domnișoara Tabitha n-a menționat nimic despre șiragul de perle. Din contra mi-a spus că doamna Charles o întrebase pe doamna Hawthorn dacă mă poate lăsa să o ajut cu Lizzie și noul născut. Ea crede că am o inclinație deosebită pentru copii.
I-am mulțumit și m-am întors la bucătărie, neîndrăznind să cred că soarta ține cu mine.
Doamna Baines și cu mine eram la o ceașcă de ceai, când deodată cineva a bătut la ușă. Doamna Baines a deschis.
-Nu vă supărați, doamnă, am venit să-mi văd sora, s-a auzit vocea.
-Thomas!
-Harry!
Doamana Baines s-a prăbușit în scaun, făcându-și vânt cu prosopul de bucătărie.
-Gemeni! Ca două picături de apă! a exclamat ea.
Tom mi-a spus că trebuie să se întoarcă la piată – nu avea decat o oră la dispozitie ca să mă vadă. I-am cerut permisiunea doamnei Baines să-l conduc pe fratele meu, iar ea mi-a pus coșul pe braț și niște bani în palmă, spunându-mi că are nevoie de ouă, deși eu știam exact că erau deja șase ouă în cămară. Mai că îmi venea să o îmbrățișez și pe ea. “Deci și-a ținut promisiunea”. Îmi venea să cânt și să dansez de bucurie. “Acesta e fratele meu!”
În drum spre piață, i-am povestit despre doamna Hawthorn și cât de fericită sunt că voi merge la noua familie.
El mi-a spus că locuiește nu departe de Peterborough și că îi place munca de fermă și tot ce este legat de ea.: să dea de mâncare păsărilor, să mulgă vacile… dar mai ales să meargă în piață, în fiecare sâmbătă. Fermierul Hughes și soția lui îl tratează mai mult ca pe un fiu decât ca pe un om angajat.
- Aceasta este sora mea, Harriet, doamna Hughes, a spus Tom, prezentându-mă.
A dat mâna cu mine și mi-a zâmbit, spunându-mi că se bucură că ne-am găsit unii pe alții, iar dacă se întâmplă să mai trec sâmbetele pe la piață, Tom va fi liber să mă vadă. A încheiat trecând cu mana prin părul lui Tom.
Mai aveam așa de multe să ne spunem!


Marți, Iulie, 16, 1912

Deja am sentimentul că aparțin unei familii. Doamna Charles vrea să vină și ea la piață ca să-l întâlnească pe Tom.
Voi avea un dolar la dispoziție ca să-l cheltui, iar prima mea cumpărătură va fi un timbru de un penny, ca să-i scriu o scrisoare lui Angus. Am să-i spus că eu și Tom ne-am găsit câte un cămin bun, am să-i spun că mi-e dor de el și că sper ca, într-o zi, și el să poapă veni în Canada…”for a good home”.


traducere Adriana Gheorghiu / Toronto





Adriana Gheorghiu    10/26/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian