Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Sensul giratoriu al vietii - o carte de Elena Buică

Moto: „ I am here, or there, or elsewhere. In my beginning...” ( T. S. ELIOT)

„ ... Scrisul înseamnă pentru mine căutarea de sine, liniştea şi împăcarea cu lumea, cu mine însămi, că e o eliberare de angoase, o posibilitate de a construi poduri spre libertatea mea interioară şi spre împlinire, căci sinele nostru, acel duh al spiritului sădit de Domnul în noi, nu cunoaşte nici timp, nici spaţiu...”
Iată o splendidă profesiune de credinţă care ne întâmpină în „ Cuvânt înainte” din recenta carte, „ Sensul giratoriu al vieţii”, apărută la Editura „ Armonii Culturale”, Adjud, 2017, sub semnătura „ ambasadoarei sufletului românesc”, Elena Buică, aşa cum frumos o numeşte Cezarina Adamescu.
Titlul cărţii, incitant şi metaforic, este dat de unul dintre cele mai reuşite eseuri ale autoarei, mesajul fiind acela că, în căutarea sensului existenţei sale, omul parcurge un traseu nu tocmai comod, ajungând mereu la un derutant „ sens giratoriu”, din care nu se va ieşi decât spre Veşnicie... Cartea beneficiază de o solidă şi obiectivă „ Prefaţă”, semnată de poetul şi editorul, Gheorghe A. Stroia, şi de o „ Dedicaţie” de suflet: „ Nepoatei mele, Mara-Elena, prin care am retrăit, ca într-un sens giratoriu, anii de început ai vieţii...”
Fire ordonată şi meticuloasă, scriitoarea Elena Buică nu lasă nimic la voia întâmplării şi îşi organizează materialul cărţii pe capitole omogene tematic. Preocuparea de a aduna între coperte de cărţi aproape tot ce a scris şi s-a scris despre opera Domniei Sale, de a nu lăsa nimic să se risipească, este demnă de toată lauda. Şi nu face acest lucru pentru propria imagine, cât mai ales pentru a demonstra preţuirea pe care o acordă cuvântului scris, conştientă fiind că scrisul presupune o muncă teribilă, cu multe sacrificii, şi că nu este la îndemâna oricui să se încumete la a purta în spate o astfel de povară. Am asemănat această grijă cu aceea a ţăranului român care nu lasă să se irosească nici un singur bob de grâu, gest făcut nu din zgârcenie, ci din conştientizarea preţului corect pe care îl pune pe truda sa şi a familiei sale, pentru a-l obţine şi apoi a se bucura de el.
În partea I ( şi cea mai amplă) a cărţii, vom întâlni câteva eseuri fascinante despre existenţa umană şi trecerea ireversibilă a timpului, despre seninătatea în faţa vicisitudinilor vieţii şi înfruntarea acestora cu detaşarea omului superior, despre puterea gândului şi efectele sale asupra diverselor tipologii de oameni, despre locurile copilăriei învăluite în lumină divină şi despre acei oameni care vor să treacă prin viaţă, lăsând ceva durabil în urma lor... Jurnalul de călătorie se întregeşte cu câteva relatări de la reîntâlnirea cu Insulele Hawaii şi cu cascada Niagara, iar eseurile de introspecţie filosofică scot la lumină laturi noi ale puternicei personalităţi a doamnei Elena Buică, pentru care scrisul are putere tămăduitoare: ” Pun mare preţ pe forţa vindecătoare a literaturii, pe lumina ei neînserată”, unde „ Cuvântul se face litanie şi respiră pietate”.
Este de apreciat strădania scriitoarei de a insera la începutul multora dintre scrierile sale câte un motto edificator, sau de a-şi orna conţinuturile cu citate adecvate, luate din marile spirite ale umanităţii. Aforismele conferă ţinută academică textelor şi ilustrează orizontul vast şi solid de cultură al autoarei. Citatul din Friedrich Nietzsche, „ Sensul vieţii rezultă din eterna reîntoarcere a identicului”, ataşat eseului care dă şi titlul cărţii, este în perfectă armonie cu mesajul textului literar. „ Eterna reîntoarcere” este o idee misterioasă cu care Nietzsche, la vremea sa, i-a pus în încurcătură pe mulţi filosofi: a gândi că, într-o bună zi, toate se vor repeta, aşa cum le-am trăit, că până şi această repetare se va repeta la infinit... „ Eterna reîntoarcere” poate fi un „ sens giratoriu al vieţii”? Indiferent de răspuns, ideea eternei reveniri este cea mai grea povară...
Multe sunt caracteristicile scrisului doamnei Elena Buică, dar optimismul este calitatea recunoscută de toţi cei care i-au citit şi recenzat cărţile. „ Putem lua optimismul său, ca pe o veritabilă şi înţeleaptă lecţie de viaţă”, ne încredinţează scriitorul Gh. A. Stroia, care, cucerit de stilul autoarei, de nobleţea sa sufletească, o numeşte cu dragoste şi deferenţă „ doamna scrisului”.
Există în această primă parte a „ Sensului giratoriu” câteva pagini de o încărcătură emoţională extraordinară, când scriitoarea, trăitoare de mai bine de două decenii în Canada, evocă „matricea spirituală” numită Ţigăneşti. „ În fiecare an, îndată ce ajung acasă, simt că m-au adus tălpile la locul lor, simt un miros al anotimpului copilăriei, simt puritatea inocenţei pe care o păstrăm în adâncul fiinţei noastre”.
Înclin să cred că printre poeţii de suflet ai profesoarei de limba şi literatura română, Elena Buică, Octavian Goga se află pe unul din primele locuri, dacă nu chiar pe primul, urmat de Lucian Blaga, Ion Pillat, George Coşbuc, Vasile Alecsandri, acei autori canonici care au pus temelia poeziei de inspiraţie rurală. Afirm acest lucru, având în vedere că, revenită acasă, după ce a văzut atâtea minunăţii ale lumii, scriitoarea retrăieşte momente de fericire deplină, de visare cu ochii deschişi şi cu gândul la vremurile de altădată, când încă nu ştia ce înseamnă grijile vieţii. Putem vorbi aici de o veritabilă proză poetică: „ Vin spre mine amintiri cu miros de pâine coaptă în ţest, de busuioc sau de gutui coapte în târziul toamnei, toate cuprinzând în ele veşnicia. Cuiburile de barză, rămase pustii, la începutul toamnei, îmi trimit şi acum veşti despre repetabila rânduială a lumii. Negreşit, berzele, rândunelele...vor brăzda iarăşi văzduhul nostru, căci, nu-i aşa, viaţa are sens giratoriu, se vor întoarce şi ne vor însenina viaţa...”
„ Permanenta întoarcere” a lui Nietzsche, nu ? Sau, parafrazând, cum zice Ecleziastul: ce a fost va mai fi, ce este a mai fost... Nimic nou sub soare!
Eseuri precum: „ Puterea magică a gândului”, „ Cum aş dori să rămân pentru posteritate”, „ Dualitatea fiinţei umane”, „ Opriţi timpul!”... fascinează prin puterea de analiză psihologică, prin varietatea ideatică, prin gama largă de concepte sistematizate cu competenţă, slujindu-se de cunoştinţe de sociologie, pedagogie, psihologie, filosofie, teologie... Toţi ne lamentăm de trecerea timpului care aduce schimbări morfofizionomice în fiinţa noastră şi care ne pustieşte. Autoarea ne atenţionează răspicat: „ Zicem noi că trece timpul prin viaţa noastră, dar, de fapt, nu timpul trece, el este etern, noi trecem prin el...”
În partea a II-a a cărţii, intitulată sugestiv, „ Prietenii mei, scriitorii”, doamna Elena Buică supune atenţiei cititorilor numele unor scriitori contemporani şi operele lor, prin exegeze în care omul şi creatorul sunt puşi în lumină. Şi nu întâmplător spun „ puşi în lumină”; criticul vede partea strălucitoare, luminoasă a creaţiei, partea frumoasă a lumii, despre care apoi mărturiseşte. Prin faţa ochilor, la braţ cu cărţile lor, se perindă personalităţi culturale ( literare, muzicale...) precum: Virginia Vini Popescu, Paul Polidor, Gheorghe A. Stroia, Al Francisc şi Manuela Cerasela Jerlăianu, Marin Traşcă, Herman Victorov şi Mihaela Victoria Ignat, Francisc Pall...
Parte a III-a a lucrării cuprinde comentarii critice, note de lectură, la cărţile editate de autoare în vara anului 2016: „ Pe cărările vieţii” şi „ Elena Buică, o ambasadoare a sufletului românesc”, cronici semnate de nume cunoscute: Cezarina Adamescu, Elisabeta Iosif, Nicolae Dina, Ştefan Dumitrescu, Domniţa Neaga... Vom întâlni şi câteva scrieri prilejuite de evenimente literare ( lansări de cărţi, ziua limbii române), de aniversări ale unor publicaţii la care autoarea colaborează, răspunsuri la anchete făcute de diverse reviste literare...
Scriitoarea Elena Buică creează pentru îndrăgiţii săi cititori, dar şi pentru sine, deoarece scrisul a devenit o „ terapie”: „ Pun mare preţ pe valoarea terapeutică a scrisului”, spune Domnia Sa undeva. Prin scris, uită de toate relele trecute sau prezente, ca dovadă că scrierile sale sunt luminoase, pozitive, optimiste, pline de o învăţătură aproape biblică, rezultat al unor învolburate trăiri. Focul care o mistuie nu poate fi stins decât prin scris. Intrăm în lectura cărţilor distinsei autoare „ cu evlavia intrării în biserică”. Ce vom găsi? Exact ce căutăm: bunătate, iubire, frumuseţe, sfinţenie, înălţare sufletească...
„ Aşa cum este, scrisul meu, cu împlinirile şi limitele lui, va continua să facă parte din întregul vieţii mele, desfăşurându-se într-un sens giratoriu, până se va aşterne treptat o linişte ca de început şi de sfârşit de lume...”
Fiecare eseu, fiecare articol, constituie un întreg Univers de frământări, nelinişti, întrebări despre viaţă şi lume, despre provizoriu şi etern, despre existenţă şi trecere, probleme care sunt ale autoarei, dar şi ale fiecăruia dintre noi şi cărora, autor şi cititor, le căutăm o rezolvare.
„Dualitatea fiinţei umane” presupune o serie de antinomii, dar sunt oameni la care partea de lumină şi frumos este dominantă. Doamna Elena Buică face parte din această categorie, fiindcă are ceva din candoarea fiinţelor angelice. Aşa că voi încheia modestele mele note de lectură cu un citat din autoarea care „zboară” opt mii de km, ca să se afle astăzi între noi: „Îngerii merită să trăiască, pentru ca oamenii să aibă parte de energie pozitivă şi lumina lor, în contra-balanţă cu energia negativă şi întunericul care bântuie, astăzi, Omenirea”.







Domnita Neaga    10/10/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian