Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivã 2017
Articole Arhivã 2016
Articole Arhivã 2015
Articole Arhivã 2014
Articole Arhivã 2013
Articole Arhivã 2012
Articole Arhivã 2011
Articole Arhivã 2010
Articole Arhivã 2009
Articole Arhivã 2008
Articole Arhivã 2007
Articole Arhivã 2006
Articole Arhivã 2005
Articole Arhivã 2004
Articole Arhivã 2003
Articole Arhivã 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Un Breaktime in Paradis

Må aflu de trei ani în Toronto, venitå dupå o lungå periodå de sedere la Montreal. Prima activitate culturalå româneascå la care am asistat a fost piesa „Båietii de aur”, jucatå magistral anul trecut de Radu Beligan si Ion Lucian. Eram emotionatå de prima mea întâlnire cu „comunitatea românå ontarianå”, întrebându-må dacå ea diferå de cea din Montreal. Senzatia de déjà vu pe care am avut-o mi-a dat certitudinea cå publicul din ambele pårti are tråsåturi comune. Cum nu cunosteam pe nimeni, sotul meu si cu mine ne-am asezat pe locurile noastre amuzându-ne så îi privim pe cei din jur. Lângå mine a luat loc un domn singur, cu un aer distins si calm, care a intrat imediat în vorbå cu noi si care, aflând cå eram veniti de curând în Ontario, ne-a povestit cu umor tot felul de amånunte picante ale vietii torontoniene. Cum piesa era o comedie si jocul artistilor români cuceritor, si sotul si eu am râs cu lacrimi în timpul spectacolului, stabilind cu acel domn subtire (si la propriu si la figurat) pe care nu-l cunosteam o complicitate culturalo-umoristicå. La sfârsit ne-am despårtit de acel domn si ne-am urat så ne revedem la spectacolul viitor.
Recent mi-a atras atentia un anunt din ziar: „Restaurantul BREAKTIME” cu specific românesc, vå invitå la specialitåtile casei: Mititei si Ciorbå de Burtå care o så vå trezeascå dorul de tarå”. Iar mai departe, dupå ce este datå adresa din Mississauga, scrie: „Si clientii din stråinåtate (Scarborough, Toronto, etc) sunt bineveniti!” Anuntul mi-a atras atentia prin umorul lui, dar m-au tentat si mititeii, de ce så mint? Asa cå am hotårât cu sotul meu så vizitåm stabilimentul. Am intrat în localul primitor si ornat cu gust si rafinament. Ne-am asezat la o maså si un domn cu un zâmbet deschis si cald ne-a fåcut onorurile de „bun sosit”. Mie mi s-a pårut cunoscutå figura domnului, iar sotul mi-a spus cå are aceeasi senzatie. Domnul ne-a recomandat ciorba de miel sau de perisoare înaintea mititeilor. I-am spus domnului cå mi se pare foarte familiarå figura dumnealui, la care dânsul a zâmbit si ne-a mårturisit cå si noi îi pårem cunoscuti. Dupå putinå vreme am exclamat toti trei simultan: „La teatru, la spectacolul lui Beligan, acolo ne-am cunoscut, am stat alåturi!”
Asa am fåcut cunostiintå cu d-nul Cellu, proprietarul acestui simpatic restaurant unde totul, si varietatea meniului, si ambianta si mai ales perfectiunea cu care sunt gåtite felurile te fac så te simti în rai. Ni s-a pus în surdinå muzicå româneascå si d-l Cellu ne-a explicat cå are muzicå pentru toate categoriile de clienti, e pregåtit så satisfacå pe oricine. Dupå ce am mâncat, am avut o surprizå: ni s-au oferit clåtite ca desert. Era deja târziu, dar nu ne puteam despårti de d-nul Cellu, care pårea fericit så schimbe o vorbå cu noi. Ne spunea cå în domeniul lui, în afarå de competenta strict culinarå, un proprietar de restaurant trebuie så fie si un bun psiholog si så stie så cucereascå ori ce fel de client, de la cel mai vesel pânå la cel mai urâcios sau prost dispus. Ne-a aråtat apoi bucåtåria, de o curåtenie absolut perfectå, unde trebåluia o doamnå drågutå si calmå, cu numele de Mioara.
Cuceritå de acest fermecåtor tandem, i-am cerut d-lui Cellu så-mi råspundå la câteva întrebåri, cu scopul de a-i publica råspunsurile. A acceptat cu multå amabilitate.
V: Lucrati de mult în acest domeniu?
C: Hai så spunem asa: desi am doar 29 de ani si jumåtate, sunt de peste 30 de ani în meserie. Am început foarte devreme. Am avut restaurante si în Germania, vreo 20 de ani, si aici. De 15 ani de când am venit în Canada, ocupatia mea a fost aceeasi: de a conduce restaurante.
V: Cine v-a fåcut designul acestui simpatic local?
C: N-as vrea så vi se parå cå sunt lipsit de modestie, dar când am våzut localul, mi-am fåcut imediat imaginea Cellui pe care-l vedeti. L-am renovat dupå gustul meu. Nu-i vorbå cå am avut si doi consultati foarte priceputi care m-au înteles si care au realizat exact ceea ce dorisem.
V: Si ce v-ati dorit?
C: Mi-am dorit un local multifunctional care så fie ori café, ori restaurant unde så se poatå lua un prânz sau o maså de searå. Am mai dorit ca acelasi local, transformat, så poatå deveni si salå de receptii.
V: Ca la teatru, ati imaginat o scenå turnantå!
C: Da, o scenå cu decor adecvat! Mesele de pe podiumul cu parchet dispar când avem o nuntå, un botez, sau un party si locul spatios råmas devine ring de dans. În restul salonului, mesele se reaseazå în functie de numårul invitatilor. Sala este idealå pentru 50-60 de persoane. Luminile proiectate pe peretii bordeaux pålesc ca intensitate, creând astfel o atmosferå feericå, intimå si plåcutå.
V: Cum de v-a venit ideea så vå plasati aici, asa departe de Toronto?
C: Nu este chiar atât de departe de Toronto, pe 407 se ajunge în 15 minute! Mi-am ales o zonå industrialå, unde så fie animatie la lunch. Îmi place så våd lumea venind aici la prânz si bucurându-se cå au fåcut un „break” de serviciu!
V: Si le serviti feluri specifice românesti si canadienilor?
C: Când ceva e bun, specific-nespecific, lumea consumå! Restaurantul meu e si pentru canadieni, si pentru români, pentru toti. Sunt, de exemplu, câtiva cehi care vin cu regularitate si care, pe lângå gustare, comandå si berea preferatå. Fiecare îsi alege ce-i place. Am o multime de feluri: salate variate, boeuf Bourguignon, snitzel, sarmale (în foi de varzå sau de vitå), diverse feluri de sandwichuri si, desigur, pentru români, mititei si ciorbe.
V: Dar cum se face cå totul e atât de bun?
C: Sunt mai multe elemente. Întâi cå materia primå, atât carnea cât si legumele, le cumpår chiar eu si må asigur de calitatea si de prospetimea lor. Pe urmå este Mioara, care gåteste sublim, stie meseria la perfectie. Tot eu am ales-o, mi-a plåcut cum gåteste si principiul meu este cå dacå-mi place mie, va place si clientului. Eu, må vedeti, sunt slab, nu månânc mult, dar îmi place så månânc bine si când am våzut ce ciorbå bunå de miel mi-a fåcut Mioara, mi-am spus cå o så placå si altora. Si, în cele din urmå, este faptul cå totul este fåcut de noi, inclusiv borsul si muråturile. Iar lui Mioara îi place så gåteascå asa, încetisor, ca acaså. Ea nu umblå cu masinårii complicate. Ati våzut ce bunå e salata de vinete sau fasolea båtutå? Asta pentru cå ea le bate de mânå, ca pe vremuri.
V: Så fiu sincerå, recunosc cå asa ceva bun n-am mâncat în viata mea. Pânå si låmâia de lângå snitel e parcå mai gustoaså si aromatå decât cea obisnuitå!
C: (zâmbind fericit): Asta-i harul combinat al meu, care cumpår låmâia, cu al Mioarei care stie så o taie în sferturi pe lung.
V: Iar gogonelele pe care le serviti lângå mititei sunt cu totul sublime.
C: Da, dar sunt pe terminate si trebuie så må duc så mai cumpår rosii.
V: Cum rosii? Vreti så spuneti gogonele?
C: (privind cu milå la ignoranta mea): Nu Doamnå, am spus bine rosii, nu total coapte. Gogonelele nu sunt nici pe departe asa bune! Aici gåtim cu claså! Påi så vedeti, avem o clientå care are doi copii. Ce credeti? Copiii ciripesc cå nu vor så månânce decât „ce gåteste Mioara”. Asa cå mama lor vine dupå lucru la noi si-si cumpårå mâncarea pe care o duce copiilor. Noroc cå lucreazå pe undeva pe aproape!”
V: Si se poate veni aici oricând?
C: Da, dar e bine så-mi dati telefon înainte. Suntem deschisi zilnic de la 11, Duminica de la 12, Vineri seara si sâmbåtå deschidem doar pentru ocazii speciale: nunti, botezuri, aniversåri.
V: Toate, dar absolut toate produsele dvs sunt nemaipomenite: si snitelul, si borsul de sfeclå, si sarmalele, ca så nu mai vorbim de mici, care sunt zemosi si buni? Care e domnule secretul, cå doar eu pretindeam cå gåteam bine, dar sunt totalmente coplesitå de gustul pe care-l då Mioara. Ce fel de vråjitorie aveti aici?
C: Hm....Da, e vråjitoria lucrului fåcut la meserie!
Într-adevår, al lucrului fåcut la meserie, dar nu numai. E si asta o artå, nu? Arta culinarå. Iar în restaurantul d-lui Cellu, gustul propriuzis al felurilor gåtite cu evlavie de dråguta Mioara se combinå cu eleganta localului, cu ambianta muzicalå discretå si cu sarmul irezistibil al patronului, ale cårui vorbe de întelepciune si de duh animå atmosfera. Vizitând acest restaurant am avut senzatia cå am urcat pe o scenå din al cårui decor strålucitorul actor-scamator oferå cu gratie oaspetilor såi un moment de evadare, un breaktime în paradis!

**************************************


Ravas dupa Anul Nou

Restaurantul Breaktime

Despre el eu am mai scris
Cum c-ar fi un paradis
Unde poti lua o gustare
De esti mic sau de esti mare.

Poartå nume englezesc
Dar noi stim ca-i românesc
Cu ciorbe si mititei,
Mamaliga si mujdei.

Proprietarul cel destept
Priceput si intelept,
Cumpara ce-i e pe plac
Fie-n portii, fie-n vrac.

Ornat cu rafinament
E-un local de agrement
Iar mancarea e divina
Numai Cellu e de vina!

Si sfarsind cu poezioara
N-as uita-o pe Mioara
Care-asa bine gateste
Ca pe toti ii multumeste.

N-am ce critica la ei, nu tine,
Iar ravasul meu de bine
Cu superlativul ton
E de-a dreptul monoton!

Insa daca vreti o gluma,
Si chiar una de-aia buna,
Tot la Cellu v-adresati:
Cand mancati va si distrati.

Nu mai am de spus nimica,
Subsemnata Veronica


NB: textul a fost scris in 2000 si a aparut in volumul meu "Ganduri printre randuri" si, in in traducerea engleza, in volumul "Smiles in the Mirror". Minunatul Cellu ne-a parasit pe 3 oct. 2017, dupa o scurta si grea suferinta. Fie-i amintirea binecuvantata.






Veronica Pavel Lerner    10/4/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian