Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cea mai importantă zi

Nu arareori auzim pe cutare sau cutare ( ba si pe noi insine) spunand: Asta este/a fost cea mai importanta zi din viata mea!

Poate ne-am pus intebarea, poate nu ne-am pus-o: Ce este si cum se defineste cea mai importanta zi dintr-o viata de om?

Cinstit, trebuie sa recunoastem, ca zilelor declarate “ cele mai importante din viata” vin incarcate de emotii si apoi se retrag, precum valurile marii la tarmuri…Unele le uitam cu totul, despre altele pastram o vaga amintire, pe altele le sarbatorim cand si cand…Prima zi de scoala, o intalnire cu un prieten/o prietena, un examen luat, o promovare, un proces castigat, casatoria (pentru unii si unele , divortul)… Tuturor acestor zile le dam importanta, la timpul lor.

Daca evenimentele, exemplificate mai sus si altele de acest gen, n-ar avea loc, ce zile ar ramane, totusi, intradevar importante pe drumul vietii, ca niste repere la care trebuie sa facem mereu referinta?

Prima zi, cea mai importanta pentru tot omul de pe pamant, este ziua de nastere, in care , vazand lumina soarelui, se sperie si plange. Ca bine zice un anonim: “Ziua de naştere este unica zi din viaţa ta în care mama ta a zâmbit când tu ai plâns.” La care am putea adauga ca tata s-a bucurat, a primit felicitarile si a facut cinste prietenilor. La unele popoare, potrivit traditiilor si credintelor, noul nascut este plans…Urmeaza un drum, mai lung sau mai scurt, plin de capcane…Din cauza necazurilor, incercarilor, etc. de-a lungul vietii, sunt persoane care ajung sa-si blesteme ziua cand au venit pe lume., asa cum face proorocul Ieremia: “Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie binecuvântată./ Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi s-a născut fiu", şi s-a bucurat mult de aceasta./ Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe care le-a dărâmat Domnul şi nu le-a cruţat! Să audă el dimineaţa bocet şi la amiază tânguire mare,/ Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt şi pântecele ei să fi rămas veşnic însărcinat./ Pentru ce am ieşit eu din pântece, ca să văd suferinţă şi durere şi ca zilele mele să se sfârşească în ruşine?" (Ieremia 20, 14-18).

Cum-necum, prin partile civilizate si cu dare de mana ale lumii, ziua de nastere se sarbatoreste, cu mai mult sau mai putin fast.

Urmatoarea cea mai importanta zi, pentru un crestin, este ziua botezului, ziua nasterii din apa si din duh. Ziua in care omul este altoit ca mladita pe viţa datatoare de viata, Iisus Hristos :” Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15,5). Deci, din ziua botezului, crestinul este invatat (sau ar trebui sa fie), acasa si in Biserica, sa aduca “ roada multa” adica sa fie sarea pamantului si lumina lumii. “Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni./ Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă./ Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. / Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5,13-16) De aceasta zi, extrem de putini crestini stiu si majoritatea o dau uitarii, de aceea se strica sarea pamantului, lumina faptelor bune crestinesti se imputineaza si oamenii nu slavesc pe Tatal nostru Cel din ceruri, ci alearga la tot felul de idoli.

A treia zi, cea mai importanta, este ziua mortii personale,in care parasim aceasta lume. Nu stim cand va fi. Doar unii sfinti s-au invrednicit si se invrednicesc sa cunoasca , prin voie dumnezeiasca, dat plecarii.

Dupa traditii si credinte, unii se intristeaza si il plang pe cel plecat, altii se bucura si-l fericesc. In fond, si unii si altii au dreptate. Chiar daca, in numite parti ale lumii, se considera ca cel plecat ajunge in nirvana, in nimic, tot omul trece printr-o judecata particulara, iar dreptul Judecator nu este altul decat Iisus Hristos. Aducand roada multa ( dupa puterea fiecaruia), crestinul se pregateste toata viata pentru acest examen

A patra, si cea mai importanta din aceste patru zile cele mai importante, este ziua Judecatii de Apoi. Sfantul Teofan Zavoratul (Govorov) (1815-1891) spune ca , pe ici pe colo, tot se mai gandeste cate unul la ziua propriei morti dar nimeni nu se gandeste la Ziua Judecatii de obste, unde se hotareste sau viata vesnica sau moartea vesnica, constienta si dureroasa. Pana la aceasta zi, Biserica, rudele, prietenii, cunoscuti si necunoscuti, se roaga la sfinti, la Maica Domnului, la Dumnezeu, fac cele randuite pentru raposati, fac faptele bune pe care cei plecati nu le-au facut pentru ca acestia sa treaca marele examen. Crestinismul ortodox este un…PCR! Pile, cunostinte si relatii…Dar daca Ziua Judecatii vine inainte de ziua mortii personale,nu se mai poate face nimic. Alea jacta est!

Exista, asadar, patru zile reper, ca niste faruri, in sirul de zile din viata noasta. Fiecare zi traita,, cu bucuriile si/sau rautatile ei, este un dar de la Dumnezeu pe care ar trebui sa-l administram cu cea mai mare grija, pentru ca vom da socoteala, fie de credem, fie de nu credem.

“Căci chipul acestei lumi trece.” (I Cor.7,31)






Nicușor Gliga    9/19/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian