Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Calatorii de vacanta : Coasta Adriaticii - Istria - Croatia

In aceasta excursie de zece zile, ne vom plimba prin orasele si parcurile Dalmatiei si Istriei. Vom vizita toate tarile ce au constituit vechea Iugoslavie, caci obiectivele urmatoare se gasesc in aceste tari si vom da o fuga in Italia, sa vizitam Venetia.

Locurile de interes sunt enumerate mai jos, dar ordinea in care le-am vizitat nu este neaparat respectata in lista:
- Belgrad, Zagreb, Podgorita, Liubliana, Trieste, Budapesta
- Dalmatia: Kotor, Dubrovnik, Split, Trogir, Zadar
- Istria: Pola, Porec, Rovinj, Opatja, Rijeka
- Insula Krk
- Pestera Postojna,
- Marele canion Tara
- Fiordul si orasul Kotor

ZIUA 1 - Vineri ora 06.15
– prezentare la imbarcare, Bucuresti - statia metrou Gara de Nord (pe Calea Grivitei intre Muzeul CFR si piciorul Podului Basarab).
Ora 6.30 -- deplasare pe traseul Pitesti-Craiova–Turnu Severin.
Traversarea Dunarii la Portile de Fier in Serbia. Excursie prin Defileul Dunarii (lacul acumulare, Cazanele Mari si Mici)
-- spre Belgrad pe ruta Tekija–Mosna–Dobra–Golubac–Pozarevac
Tur Belgrad (Parlament-Biserica Sf. Sava-Posta centrala) si popas in centru. Cazare in Belgrad. Hotel "Grand"

Am facut o frumoasa excursie de zece zile, care ar fi putut sa fie constituita din doua excursii, caci dupa cum aveam sa ne dam seama, am vizitat coasta Adriatica si Istria cu multe din orasele lor, dar inainte am vazut lacul de acumulare de pe Dunare, muntii fostei Iugoslavii, parcurile Plitvice si Durmitor - rezervatii naturale, o pestera si am facut si doua croaziere.
Sunt atatea de povestit despre locurile vazute. Sunt interesante mai intai geografia locurilor si geologia teritoriilor, flora si fauna, curiozitati locale si apoi istoria popoarelor ce au locuit si locuiesc azi, cat si situatia politica si economica dea lungul timpului.
Sentimentul ce ti-l lasa vizita atator locuri, o vizita destul de superficiala, este ca trebuie sa revii sa vezi si ce ti-a scapat, iar ce ai vazut sa aprofundezi. Dar data viitoare vei fi pregatit: vei citi despre istoria locurilor, a oamenilor, vei fi avizat, si nu vei trece pe langa locuri demne de aducere aminte fara a le remarca.
Cum sa faci cunostinta intr-un asa de scurt timp cu ceeace au facut sute si mii de zidari, mestesugari, tarani, tesatori, dea lungul timpului? Nu poti intelege o civilizatie ce s-a dezvoltat pe o perioada de patru-cinci milenii, numai in 10 zile.

Am ajuns la Gara de Nord, unde, dupa minute de confuzie, fugind de la un autocar la altul, l-am descoperit pe ghidul ce urma sa ne calauzeasca pe Coasta Adriaticii.
Autocarul era un Mercedes alb prevazut cu aer conditionat. Ne-am urcat in ordinea inscrierilor, eu am nimerit langa o doamna pe care nu o cunosteam, dar care, aveam sa aflu mai tarziu, era doar cu trei luni mai mare ca mine. Locurile au fost cam pe la mijlocul autocarului, imediat dupa usa din mijloc.

Ma bucuram ca de data asceasta iesem din tara pe la Cazane, caci nu vazusem Dunarea dupa ce fusese inundata Ada Kale si luase nastere acel urias lac de acumulare. Pe drum aveam sa luam lume de la Pitesti, Craiova si Turnu Severin, asa incat autocarul va fi plin ochi. Voi constata mai tarziu ca eram in majoritate oameni in varsta, dar erau si doua perechi de tineri.
Ne-am asezat confortabil, eu la fereastra, si am privit cu ochi de turist Bucurestiul. Intre timp am schimbat informatii, am facut cunostinta cu viitoarea mea colega de camera.
Bucurestiul arata aglomerat, cam murdar si lipsit de organizare urbana. Ici colo iti retinea atentia o biserica frumoasa, o fantana arteziana sau un afis, dar acestea se pierdeau in dezordinea generala. Odata iesiti din oras, intinderea campiei, iti umple sufletul de liniste si parca de mandrie. Ca altadata, am inceput sa "citesc" campurile: sunt acestia cartofi timpurii? este acesta un lan de grau gata sa se coaca? sau este orz…dar aceste tufisuri de un verde spre albastru, sunt tufe de mazare? iata niste araci cu vita de vie; iata si niste pomi fructiferi. Pe acestia nu ii pot confunda: sunt caisi; sunt piersici; sunt ciresti. Cand eram copii si mergeam la tara la bunica noastra, tata ni le arata din goana trenului si invatasem sa le recunoastem…este placut sa mergi cu trenul, dar cu autocarul vom fi mult mai independenti, si doamne, cat litoral, cata apa albastra nu vom parcurge cu privirea…
Dar oare cum vom rezita la 500 km de parcurs chiar din prima zi? caci vom innopta la Belgrad.
Dupa cum scria in pliantul dat de ghid, mergem pe ruta Tekija–Mosna–Dobra–Golubac–Pozarevac. (am descoperit mai tarziu ca Tekija = Turnu Severin, dar pe partea Serbiei).
Am ajuns la destinatie pe la sapte seara. In aceasta excursie tot asa vom ajunge in orasele unde avem de vizitat obiective, desi ne sculam devreme, chiar la cinci dimineata. Facem turul Belgradului chiar inainte de a merge la hotel. Mai intai vizitam Biserica Sf. Sava si ne odihnim in parcul din fata ei. Apoi facem un popas in centru, mergem pe promenada si vizitam parcul central.

Un pic de istorie.

CROATIA
Este asezata in Campia Panonica. Are o populatie de 4,28 milioane locuitori (80% croati in majoritate catolici si 20% sarbi, sloveni, bulgari, muntenegreni de religii diferite), o suprafata de 56 600 km˛, cca 2300 de insule din care 70 locuite permanent.
Clima este continental temperata in nord si mediteraneana spre sud (Split), iar relieful este de campii inalte taiare de rauri relativ scurte, cu apa limpede si rece, coborand din platourile carstice in care au sapat adevarate scene de décor atat la suprafata cat si in subteran (Pestera Plitvice).
Croatia are ca moneda kuna. 1 kuna = 7 eu

1- Tara este libera din 1992; asa-zisa "Revolutie Coca-Cola, blugi si Rock", a distrus societatea comunista inlocuind-o cu o societate libera dar si divizata. Conglomeratul ce s-a numit Iugoslavia s-a destramat (1990) si au aparut mici republici, unele (Croatia) neavand nimic de a face cu slavii. Despartirea s-a facut dureros, cu victime umane de ambele parti: vecini ce au trait in buna intelegere, frati pe care doar religia ii deoasebea (slovenii si croatii sunt catolici; bosniecii sunt musulmani; macedonenii sunt ortodoxi), s-au omarat intre ei. S-au ars si au fost distruse sate intregi.
Dupa zece ani Croatia inca mai pastreaza marturii tragice ale luptei. Ici-colo vedem case arse pe jumatate, gospodarii parasite pentruca propietarii au cazut victime in razboiul fraticid. Aceste locuri raman marturii ale unei vandete intretinute si de o mana din afara.
Primul stat ce s-a eliberat a fost Slovenia. Slovenii sunt considerati de italieni drept veri, deoarece, desi slavi, ei sunt catolici.

2- Stramosii croatilor sunt de provenienta celtica, lucru ce se vede si azi in infatisarea si tinuta lor: sunt oameni inalti, blonzi cu ochi albastri. Sunt oameni duri, hotarati, nationalisti, apropiati in manifestare de sarbi.
Zona Balcanica a fost locuita inca din epoca de bronz. Initial s-au stabilit aici triburi de iliri pastori, oameni inalti, solizi. Au venit peste ei celtii ce se aseaza pe langa ape, cresc animale si fac si un pic de agricultura. In perioada antica au sosit grecii, ce au instalat coloniile lor exportand civilizatia lor in perioada de aur a Greciei. Progirul este una dintre primele colonii grecesti pe litoralul Marii Adriatice.

3- Romanii cuceresc zona in sec 3 i.e.n. si vor sta aici doua secole, numind zona Provincia Iliricum. Ei isi vor recruta de aici mare parte din ostasi recunoscuti pentru calitatile lor nu numai fizice dar si de curajosi luptatori. Imparatul Diocletian este de provenienta locala.
Cand Imperiul Roman dispare (retinem Mohaci), aceasta zona cade sub influenta Bizantului, orasul unde Constantin cel Mare isi stabileste resedinta (noua capitala a Imp. Roman de apus, dupa invingerea lui Maxentius la Ponte Milvius). Crestinismul devine religie de stat (sec 4).
Triburi croate si semite (semiti din podisul Iranian) apar pe Coasta Adriaticii. In sec VI, triburi slave din nord se aseaza in zona Modica (Dubrovnik).

4- Panslavismul a aparut pe la mijlocul sec XIX; este un curent care incerca sa uniformizeze slavii din Europa. Bazat pe acest curent se va forma un nou stat, Iugoslavia. Noi, ceilalti europeni, vom avea o idee toatal gresita despre slavii din Peninsula Balcanica.
Se cristalizeaza limba croata sub Kiril si Metodiu. Un croat modern se intelege cu un sarb 80%, dar cu un slovean numai 20%.
Pe la 910 e.n. micile state sunt unite sub conducatorul Tomislav, care pune astfel bazele viitorului stat croat. Statuia lui a fost ridicata, secole mai tarziu in Zagreb.

5- O data cu disparitia acestuia, statul se destrama si va fi usor cucerit de franci, venetieni, bizantini, pana in momentul critic din 1453 cand Imperiul de Rasarit cade sub otomani.
Turcii iau Balcanii prin batalia de la Mohaci. De remarcat ca turcii nu au adus colonisti, cum au facut grecii, in schimb au facut presiuni asupra populatiei locale pentru a trece la religia musulmana. Cei ce nu au acceptat acest lucru, au fost lasati sa plece; si astfel "fratii" s-au despartit, cei ce au plecat s-au asezat in vecinanatate (Bosnia-Hertegovina). De aceea razboiul din 1990 a fost un razboi fraticid. Statul croat se reformeza in urma luptelor din 1990 – 1992, poporul pastrandu-si nationalismul, mandria nationala, in ideea de a nu se lasa dizolvat intre celelalte natiuni vecine.

6- Din sec XVII, cand Imperiul turc incepe sa decada, se infiripeaza miscarea de eliberare. Se impune in 1859 Austro-Ungaria, cu care Croatia incheie o alianta (Sigismund II) pentru a avea spatele asigurat. Imperiul aduce idei noi, ridica nivelul educatiei, dezvolta dorinta de ordine, incurajaza loialitatea si curajul. Ungaria insa are interes sa aibe iesire la mare si se produce “Ocupatia”.
Acest mare imperiu stapanea peste 16 natiuni. Intre 1789-1812, Republica Ilira, cum isi pastra numele, se dezvolta frumos si este recunoscuta de Napoleon I. Deviza "Libertate Egalitate Fraternitate" este cunoscuta si aici.

7- Primul Razboi Mondial duce la dizolvarea Imperiului Austro-Ungar. Se creaza Regatul Sarbo Croat Slovean. Intre razboaie, apare ideologia fascista, apar asazisii custasi, impotriva carora se vor ridica in 1941 partizanii sub Iosif Broz Tito.
Asa apre ideea de comunism; sunt oprite luptele cu sarbii si se va crea statul Iugoslav. (Tito inseamna "fa asta!" in limba croata)
Croatia, facand parte din Iugoslavia, trece printr-o perioada de zece ani de dezvoltare industriala, 1960-1971 cand orasul Zagreb cunoaste o crestere rapida. Dupa aceasta va urma asa numita Primavara croata 1970-1971, cand studentii se revolta cerand libertatea cuvantului.
Croatia are azi ca presedinte o femeie, Kolinda Grabar-Kitarović, care a urmat dupa cei cinci presedinti ce s-au succedat la conducere din 1991 pana azi. In timpul presedintelui Tudjman, s-a creat Statul National Croat (oficial in 1991) cu capitala la Zagrb. In 1992 tara intra in ONU, tarziu fata de celellate state ce alcatuiau vechea Iugoslavie.


BELGRAD - SERBIA
De cum am ajuns in Belgrad, am fost lasati in libertate in parcul bisericii ortodoxe Sf. Sava. Sfantul Sava este considerat fondatorul Bisericii Ortodoxe Sârbe. Biserica se ridica pe podișul Vračar, locul unde se presupune că rămășițele lumesti ale sfantului au fost arse în 1595 de Sinan Pașa, Mare Vizir al Imperiului Otoman.

Catedrala Sfântul Sava a fost construită de-a lungul a nu mai puțin de 65 de ani (1939-2004), cu întrerupere între anii 1941-1958.

Catedrala este cea mai impunătoare biserică ortodoxă din lume, depășind Catedrala Sf. Sofia din Constantinopol sau Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.
Are o înaltime de 70 m; lungime de 81 m de la nord la sud, 91 m de la vest la est; punctul cel mai înalt se afla la 134 m. Suprafața catedralei este de 3.500 mp˛. Crucea aurită de pe turla principală atinge 12 m înălțime. Pe bolțile catedralei se află 18 cruci aurite, iar clopotnița este înzestrată cu 49 de clopote. Catedrala are capacitatea de 10.000 persoane și 800 coriști. Subsolurile catedralei, găzduiesc încă o biserica de 1.800 mp˛. În cripta acesteia se află fragmente din veșmântul Sfantului Sava

Proiectul catedralei a fost realizat de arhitectii Aleksandar Deroko si Bogdan Nestorović, ajutati de inginerul Vojislav Zađina. Lucrarile au tergiversat; in 1984 s-a permis terminarea cladirii de arhitectul bisericii, Branko Pešić. Noi materiale de constructie si tehnici mai inaintate, au permis ca zidurile cladirii sa fie ridicate la 40 metri.
Astfel, domul central cu o greutate de 4000 tone, a fost construit la sol, si glisat pe peretii deja ridicati. Acest proces a durat 40 de zile (terminat pe 26 iunie 1989). Constructia a fost gata in toatalitete in 2009. Se mai lucreaza la decoratia interioara care va consta in mozaicuri. Mozaicul cupolei va reprezenta pe Hristos Pantocrator. Fațada este din marmură albă și granit.

Ne-am inbarcat si am mers catre centru, mereu cu sentimentul ca se va lasa noaptea si nu vom putea beneficia cum se cuvine de privelisti. Knez Mihailova este pietonala ce duce de la parcul Kalemegdan până la Piața Republicii, continuă până la piața Terazije, împărțind centrul orașului în două. Knez Mihailova găzduiește numeroase instituții culturale, naționale și internaționale, numeroase cafenele și restaurante, câteva hoteluri și pensiuni, precum și magazine. Arhitectura strazii este un amestec de stiluri, drept care aceasta artera a intrat in patrimoniul cultural al Belgradului.

Parcul Kalemegdan este important monument istoric al Belgradului. Acesta este situat pe o stâncă inalta de 125 metri, la varsarea râului Sava in Dunăre. Numele său este format din două cuvinte turcești: "Kale" ("cetate") și cuvântul arhaic "megdan" ("câmpul de luptă").
Primele lucrări de amenajare a localității Kalemegdan au început în 1869, după ce turcii s-au retras complet din Belgrad. În martie 1891, cărări au fost tăiate și au fost plantați copaci. În 1903 a fost construită Scara Mică, bazată pe proiectul Jelisavetei Načić, prima arhitectă femeie din Serbia, în timp ce Scara Mare a fost proiectată de arhitectul Aleksandar Krstic si construită în 1928. La 29 februarie 1952, orașul a adoptat "Decizia privind protecția parcului poporului din Kalemegdan", care stabilea granițele zonei protejate ca fiind râurile Dunărea și Sava și străzile Tadeuša Košćuškog și Pariska. În 2013, Parcul Kalemegdan avea o suprafață de 53 ha și avea 3424 arbori de cca 80 de specii diferite.

In parc se gaseste Monumentul recunoștinței față de Franța care a fost dezvelit oficial la 11 noiembrie 1930, la a 12-a aniversare de la sfârșitul primului război mondial, în prezența regelui Alexandru și reginei Maria, a guvernului regal, a delegației guvernului francez, a veteranilor de război sârbi.
Faimosul sculptor croat Ivan Mestrovic, a realizat un model în studioul său din Zagreb. Figura monumentală (h=4m), reprezintă Franța care se grăbește să ajute Serbia. Mișcarea expresivă a figurii feminine alegorice, un motiv important în opera sculpturală a lui Mestrovic, sugerează energie, curaj și credință. Iluzia mișcării intense este realizată prin plasarea întregii greutăți a femeii pe piciorul stâng, cat și prin stabilirea unui echilibru static între planurile dominante. Felul in care sculptorul trateaza draperiile, sugerează ideea de aripi, apropiindu-se de idealul Victoriei, faimosa statuie Nike din Samotrache. Monumentalitatea, este accentuată prin plasarea formei masive feminine pe un piedestal inalt (h=7m), din blocuri de "marmură" de Brač, o marmora gris care devine alba in timp. Bazoreliefurile de pe laturile pedestalului, au fost executate după desenele lui Mestrovic de sculptorii Frano Kršinić (care a supravegheat opera), Antun Augustinčić, Grga Antunac, Šime Dujmić și Orlandini. Modul de stilizare și forța mișcării amintesc de stilul vienez Secession.



ZIUA 2 - Sambata. Deplasare pe ruta Cacak-Prijepolje; trecerea frontierei Serbia/Muntenegru -Pljevlja- Mijakovici. Se intra in Durmitor Park si se strabate Marele Canion Tara pe ruta Tara-Podul Belvedere (popas)-Dobrilovina-Bistrica-Moskovac.
Scurt popas in Podgorica.
Cazare in Muntenegru (Cetinje - Hotel "Grand").

MUNTENEGRU
Este o țară balcanică cu relief accidentat, sate medievale și o zonă îngustă de plaja de-a lungul Coastei sale Adriatice.
Durmitor Park este situat in Alpii Dinarici si include platoul si masivul Durmitor, cu cel mai inalt varf al sau, Bobotov Kuk (2522 m), lacuri glaciare (18 la numar) și canionul râului Tara. O bogatie de descoperiri arheologice se anunta: s-au gasit recent urme din Mezolithic.
Parcul Durmitor este cea mai spectaculoasa zona naturala din Muntenegru, limitat de apele Piva si Tara, intre care sunt cca 23 munti cu varfurile peste 2300 m. Parcul se intinde pe 39000 acri include 82 km de canion (Tara), cu altitudinea de 1600 m peste nivelul raului.
Aici a avut loc in cel de-al doilea razboi mondial, batalia de la Sutjeska (1943), cand nemtii au urmarit si macelarit partizanii lui Tito. Drumul pana la Parcul Durmitor strabate munte dupa munte, pe o sosea surprinzator de buna.
Parcul National Durmitor are si canioane mai mici, frumoase, dar mai putin spectaculoase, in vaile discrete formate de raurile Draga si Susika. Lacurile acelea de un verde-bleu straveziu, mai limpezi decat cerul, intinsele pasuni, care, de departe apar ca niste pete distincte printre padurile dese, constitue tot atatea tablouri de vis, un vis muntenegrean.
Aici traiesc lupi, cerbi, ursi, rasi ca si animale mai mici, precum veverite, vidre, nevastuici si mici rozatoare. 314 specii de mamifere sunt protejate. Padurile ocrotesc o diversitate de pasari (163 specii protejate), iar lacurile detin o bogatie subacvatica de pesti de mai multe feluri, broaste, reptile, serpi de apa. Parcul a luat fiinta in 1952 din dorinta autoritatilor iugoslave de a proteja ecosistemul.
Acest parc adaposteste una dintre ultimele paduri virgine de pin negru din Europa, pe un sol pe care in mod normal ar creste fagul. Din anul 1980, Parcul Durmitor a fost inscris in Patrimoniul UNESCO. Pantele muntilor faciliteaza iarna, practicarea schiului si mai nou, a snowboarding-ului. Vara se poate face rafting si canoe pe rauri. Facilitatile turistice sunt concentrate mai mult in jurul orasului Zabljak.
Cel mai important lac glaciar este Crno Jezero (Lacul Negru), situat la o distanta de cca 3 km de orasul Zabljak. Noi am intalnit un intins lac, numit Zlatarsko Jezero. Aici am facut un scurt popas la o terasa unde am mancat si baut o cafea foarte aromata, privind cu nesat intinderea albastra, nemiscata, a lacului cuibarit intre munti.
Canionul Tara (Defileul raului Tara), este cel mai lung din Europa (82 km) si al doilea din lume dupa cel din Arizona.

Am facut o alta pauza chiar dupa ce am trecut impresionantul pod care leaga doua masive muntoase uriase. Podul se numeste "Durdevica Tara" si a fost construit in trei ani, 1937-1940. La momentul cand a fost terminat, a fost socotit cel mai mare pod de beton din Europa. Are o lungime considerabila de 365 m, un span de 116 m, fiind format din cinci arce alungite. Distanta de la terasamant pana la rau este de 172 m. Podul a fost proiectat de Mijat Trojanović, sef de proiect a fost ing Isaac Russo.
La intrarea pe pod sta statuia inginerului Lazar Jauković, care a platit cu viata ajutorul ce l-a dat partizanilor sarbi pentru a mina podul si astfel a impiedica pe italieni sa treaca (1942). Refacut in 1946, podul a folosit in 1978 ca loc de turnare pentru filmul englez "Force 10 from Navarone", a carui actiune se petrece in al doilea razboi mondial.

Stand pe pod, o emotionanta priveliste ti se desfasoara: la picioare ai pe Tara cea discreta, care pare doar un firisor fara putere ce serpuieste ascunzandu-se cand si cand, iar in jur sunt muntii, nepasatori si uriasi. Gratioasa constructie a podului, ii leaga, chiar daca ei sunt reluctanti.
Cand am ajuns la popas, cadea o ploaie agasanta, deasa. Dupa ce am luat pranzul, soarele s-a aratat in toata splendorea lui, iar podul, parea si mai gratios in proportiile sale.
Erau si cateva cabanite din lemn, construite de cei cativa meseriasi ce deschisesera imediat dupa ploaie sa ne arata lucrurile minunate iesite din mainile lor. Am plecat mai departe, soseaua tinand drumul Tarei. La un moment dat, soseaua parea ca se ingusteaza si versantii muntilor se apropie sa-si dea binete; parca se si innoptase deodata.
Am intrat in niste chei extrem de spectaculoase, parea ca ne-am teletransportat la Cheile Bicazului. Cheile Tarei sunt cele mai adanci din Europa. Stancile stateau la panda, parca.
O atmosfera de "suspence" s-a instalat in autocar. Numeni nu mai facea poze, cu respiratia oprita ne uitam minunati afara. Ici-colo, plase metalice erau aruncate peste stanca stratificata, pentru a impiedica eventuale caderi de pietre. Pe malul opus se vdeau cand o gura de pestera, cand niste copertine din piatra fasonata parca de mana de om pentru a apara intrarea intr-un loc important.
Sunt mai mult de 80 de pesteri de-a lungul canionului.

Am dormit la Cetinje, Hotel "Grand", nu departe de Podgorica, capitala tarii. Podgorica are un aeroport la 65 km. Inainte orasul se numea Titograd.


ZIUA 3 - Duminica. Deplasare pe ruta Budva – Tivat – (traversare Fiordul Kotor cu ferry boat-ul) – Bijela. Deplasare pe Coasta Dalmatiei in statiunea Dubrovnik (orasul medieval cel mai bine conservat din Europa si unic prin monumentele sale).
Se viziteaza : Cetatea, zidurile orasului vechi, Catedrala, Biserica Sf. Vlaho (patronul orasului), Palatul Rectorilor,Turnul cu Ceas. Timp liber: plimbari, shopping, etc.
In Split se viziteaza: Palatul imparatului Diocletian (monument celebru din epoca romana) Mausoleu lui Diocletian (transformat in catedrala catolica), Poarta de Aur si Statuia episcopului Grigore din Nin.
Cazare in zona Split - Sinj – Knin; Hotel "Alcar"(Sinj)

KOTOR
Kotor (în latină: Acruvium; în italiană: Cŕttaro) este oraș de coastă in Muntenegru, localizat în golful Kotor. Populație: 13.510 locuitori. Golful Kotor, este dotat cu biserici și orașe fortificate precum Kotor și Herceg Novi. Golful Kotor (Boka Kotorska), unul dintre cele mai mari din Marea Adriatică, este considerat cel mai sudic fiord din Europa.
Vechiul port Kotor este înconjurat de impresionante fortificatii (4,5 km) construite în timpul Republicii Veneția. În ultimii ani, Kotor a înregistrat o creștere considerabila a turismului. Kotor este trecut pe lista UNESCO din Muntenegru.

La intrarea in oras, te intampina inscriptia:
"Ceea ce aparţine altora nu vrem, ceea ce este al nostru nu vom preda".
Acruvium (Kotor), menționat pentru prima dată în 168 î.e.n., a fost înființat în timpul Imperiului Roman. Primii locuitori ai zonei au fost ilirii. Kotor a fost fortificat de împăratul Justinian. Orasul a fost numit Kotor în sec IX. Este posibil ca numele lui să provină din noțiunea de vasal, vasal de rege al francilor, adjectiv posesiv cataro = katar. Nu se poate exclude posibilitatea ca Vasekatro să fie un refugiu al Qatarilor.
Istoria orasului se confunda cu instoria majoritatii oraselor de pe tarmul Adriaticii. Romani, bizantini, venetieni, turci, austrieci, italieni, iugoslavi, muntenegreni, toti au trecut peste acest oras, unii s-au stabilit chiar, pentru cateva sute de ani.

În primul război mondial, Kotor a fost una dintre cele trei baze principale ale industriei navale austro-ungare (constând din nave de luptă și crucișoare ușoare) și portul de casă al flotei a cincea austriece. Zona a fost locul unora dintre cele mai violente lupte intre slavii muntenegreni și Austro-Ungaria. După 1918, orașul a revenit Iugoslaviei. Între 1941 și 1943, Regatul Italiei a anexat Kotor.
Kotor are unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Marea Adriatică. Aici se afla Catedrala Saint Tryphon (1166); biserica Sf. Luka (1195); biserica Sf. Petru (1266).
Kotor este conectat la autostrada Adriatică prin tunelul Vrmac. În interiorul țării se poate ajunge prin tunelul Sozina. Există un drum istoric ce leagă Kotor de Cetinje, care oferă priveliști spectaculoase ale golfului Kotor. Pe acest drum ne-au dus soferii si ghidul nostru.

Temeliile orașului Cetinje, vatra sfântă a muntenegrenilor, au fost puse, potrivit documentelor istorice păstrate în arhivele din Dubrovnik, de vechii vlahi, care, din păcate, au fost alungați de principele muntenegrean Ivan Crnojević, socrul Cneazului vlah Radu, care domnea in aceste ținuturi. În perioada lui Nikola I Petrović, la Cetinje, s-au construit toate edificiile reprezentanțelor diplomatice: franceză, rusă, engleză, italiană, austriacă.
Izvoarele istorice din Boka Kotorska, din secolele XIII, XIV și XV, înregistrează prezența vlahilor în împrejurimile orașelor Grbali, pe muntele Krivošiie si pe moșiile mănăstirii Sf. Arhanghel Mihail din Prevlaka, unde au fost aduși de către episcopul Zetei. Mulți dintre vlahi, după ani de lucru, cumpărau pământ si își întemeiau sate (ca Bogdašiće), în apropiere de Kotor, astfel că locuitorii orașului Kotor au numit această regiune ”Jupa Vlahilor”.
Autoritățile din Kotor și Veneția au încercat să-i convertească la catolicism, (după iulie 1443), când teritoriul mănăstirii din Prevlaka a fost atribuit districtului Kotor. In anul 1453, de pe teritoriul voievodului Sandali, din Bosnia, s-au strămutat în apropierea orașului Kotor câteva mii de vlahi, care la cererea si sub comanda voievodului Stefanica Crnojević s-au înarmat, fiind activi în acțiunile militare împotriva turcilor.

Palatul Pima din secolul XVI, este înălțat chiar în piața centrală a orașului, de o veche familie aristrocrată de vlahi, în stil baroc, cu terasă și cu cel mai mare balcon al unui palat de pe litoralul adriatic. Din aceasta familie de vlahi își trăgea originea marele poet al acelor vremuri, Bernard Pima (1488-1517). Din păcate, din opera sa nu au rămas decât două versuri, în latină, săpate pe piatră de mormânt din Biserica Sf. Maria din Kotor.
Mai mult ca o anecdota, mentionam că scriitorul francez Pierre Loti se referă la Kotor (Cattaro) în două lucrari publicate în 1882: Pasquala Ivanovitch și Călătorie a patru ofițeri din Muntenegru. Loti abordează deja tema exotismului.
Aeroportul Tivat este la 5 km distanță și exista zboruri regulate spre Belgrad, Moscova și Paris.


DUBROVNIK (nume vechi Ragusa)
Am iesit din Bosnia ne indreptam spre Dubrovnik. (Dub = stejar; dubrava = padure). Mai tarziu vom observa cuvintele: izlaz = iesire; uzlaz = intrare peste tot.
Muntele ce se oglindeste in golful Dubrovnik era odinioara plin de stejari, poate de aici si-a luat localitatea numele.
La ora 1:30 am ajuns la Dubrovnik. Ghidul a venit cu noi prin oras si ne-a prezentat centrul si vechea cetate. La cca 10 km de actualul Dubrovnik este cetatea Salonta. In sec. V-VI, la aparitia triburilor de slavi, populatia inspaimantata fuge in insula Rokum asezata in fata golfului, unde isi fortifica noua asezare Dubrovnik, care cu timpul va deveni concurenta a Venetiei.
In sec VII si VIII se construiesc ziduri groase si turnri de aparare. Cetatea nu va cadea niciodata sub stapanire turca. La un moment dat orasul a incheiat cu Bizantul un pact pentru a rezista incercarilor de supunere ale Republicii Venetia.
Sf. Vlaho (Vasile) este patronul cetatii; acest sfant nu exista la catolici. Vedem deci influenta crestinismului oriental. Legenda spune ca, pe la mijlocul sec VIII, un calugar avertizeaza locuitorii cetatii ca in visul lui a vazut o flota imensa ce se apropia de cetate. Cetatea incepe pregatiri efervescente care, fac pe invadatori sa-si schimbe planul, renuntand sa mai atace. Calugarul (Vlaho), a fost recunoscut ca sfant, caci prin visul lui a scapat cetatea de la pieire.

Locuitorii Dubrovnikului erau bogati. Posesiunile lor se intindeau pana in Peloponez. Posedau o flota puternica ce asigura comertul dar si apararea in aceasta zona destul de vizitata de pirati. Totusi, prin siretlicuri, venetienii il vor stapani. Dogele Dandalo, intorcandu-se dintr-o cruciada, sub pretext ca vrea sa-si adaposteasca flota in golf peste iarna, ataca cetatea si jefuieste locuitorii. Dar, locuitorii Dubrovnikului, fiind foarte inteligenti si cautand orice avantaj chiar si intr-o infrangere, se lasa cuceriti de sistemul politic si economic al Venetiei, adoptandu-l. Vor avea si ei un doge (rector) si un consiliu de batrani. Marturie sta Centrul vechi medieval cu Fantana Orufio; Biserica Sf. Spas; Catedrala Franciscana; Farmacia; Palatul rectorilor; Catedrala Sf. Anton, Biserica Baroca cu tripticul lui Titian.

Orasul se dezvolta surprinzator de repede si devine un oras cosmopolit.
Turcii, care neputand cuceri cetatea, au cerut un tribut pentru a lasa orasul sa se organizeze singur. Cu aceasta ocazie Dubrovnikul scapa de tutela venetieiana. In sec. XIX, spiritul revolutionar ajunge si in aceasta cetate.
In arhivele orasului se pastreaza Charta lui Ban Kulin (28 august 1189), document de mare valoare pentru aceasta zona a balcanilor, poate cel mai vechi document scris, care atesta relatiile de schimb comercial dintre Republica Ragusa (Dubrovnik) si Bosnia.
Desi s-a ferit sa aibe arme, pentru a nu fi nevoita sa lupte, Croatia a fost trasa in razboi in 1990.
Flota din Serbia vine in golf si asediaza zidurile de aparare, zidurile vechi de 1000 de ani. Amiralul care a dat ordin de atac a disparut.

Am ajuns intr-un oras de vis. Prima impresie este de curatenie si stralucire a caselor albe sub acoperisurile rosii de tigla. Dubrovnik este un amalgam de stiluri si culturi. Ti-l poti inchipui asezat oriunde pe coasta greaca sau cea turca. Un teleferic coboara din varful muntelui jos la plaja, o "Copacabana" moderna. Nu am mers pe metereze ca unii din tinerii nostri colegi de excursie. Am vizitat piata, am facut poze si ne-am cumparat carti postale, apoi am mers pe terasa restaurantului cu vedere spre mare. Ne-am asezat la o masa sa bem o bere, la umbra platanilor enormi, seculari. Aici, la fantana baroca, urma sa asteptam autocarul in doua ore. Ne-a servit berea un tanar inalt cu ochi albastri, foarte curtenitor. Dar cine nu are ochii albastri in Croatia!
In parcul din apropiere, erau plante specifice climatului mediteranean: leandri, rododendroni, ficusi. Un pescar isi incerca norocul stand pe braul ingust de caramida ce ocoleste zidul cetatii. Marea de argint, unduia linistita, misterioara, in bataia soarelui de amiaza. Dupa un timp ne-am ridicat si am mers sa ne plimbam prin oras, asa, de dragul cladirilor si al curateniei locului. Am gasit Palatul dogelui inchis pentru renovare, desi cumparasem prin internet bilete de intrare.

Desi maine trebuia sa mergem la Split, ghidul a facut niste pase asa incat azi vedem Splitul si maine, la prima ora, Trogir, oras care este preferatul lui, ne-a marturisit el.
Este trist faptul ca vom ajungen la Split pe la sapte seara si, aceasta cetate trebuie vazuta dimineata, cand straluceste in lumina naturala. Desi am mai fost aici, abia astept sa vad oraselul, portul si palatul cu terasa lui de pe care poti visa la trecerea secolelor…
Nu bine iesim pe autostrada si in zare vedem Palenita si Makarska, lant muntos. Undeva in zona, la Medjugorje, se spune ca a aparut sfanta Fecioara de doua ori; daca apare a treia oara, anunta disparitia lumii.
Muntii ne urmaresc cand pe stanga cand pe dreapta. Autostrada este spelndida dar, vom merge 80 km si pe un drum litoral.


SPLIT
Ghidul ne povesteste despre Diocletian inca din masina, caci la fata locului numai ghizii locali au voie sa ne instruiasca.
Split, pe numele lui vechi Spalatum, a constituit o puternica atractie pentru romani care si-au instalat aici garnizoane si au recrutat dintre localnici soldati.
Catre sfarsitul sec IV e.n., Imperiul Roman trece printr-o perioada de anarhie militara. La moartea sa, Imapartul Traian a lasat visteriile goale. Anarhia militara se manifesta prin vointa legiunilor de a ridica un conducator ales de ele si a-l declara imparat. Ilirul Diocletian ajunge astfel la putere, ridicat din popor, promovat pentru calitatile sale: disciplina, curaj, corectitudine, supunere, inteligenta.

Diocletian isi elimina concurenti si trece la reforme.
1- Divizeaza conducerea in patru (tetrarhie), luand alaturi de el alti trei cezari (doi gineri si un cumnat). La inceput Maximilian conducea jumatatea de vest a imperiului. In alti cativa ani a mai adaugat doi co-regenti, pe Galerius, casatorit cu fiica sa Valeria si pe Constantin Chlorus.
Personal a continuat sa conduca din Nicomedia partea orientala a imperiului si Egiptul.
2- Curata societatea de tot ce considera putred. A avut intelepciunea sa conduca imperiul dupa exemplul persan, o manarhie absolutista. A intarit granitele, a separat armata de administratia civila si a reorganizat-o, reducand birocratia, a introdus taxe, a stabilizat sistemul monetar, a limitat preturile de piata, a introdus legea ce permitea mostenirea de catre urmasi a pamanturilor si averilor dobandite, stabilizand in acest fel populatia.
3- Societatea este pusa la grea incercare o data cu aparitia primilor crestini. Diocletian da edictul de eliminare a crestinilor (in 303).
Intre timp isi planifica retragerea la Split, in 20 de ani. Isi va aduce la curte, rudele si prietenii carora le va face cunoscut dorintele sale pentru a fi indeplinite dupa moartea sa. In mai 305 abdica persuadandu-l pe Maximilian sa faca la fel. Chinuit de dureri de guta, bea cupa de matraguna cativa ani mai tarziu (312).

Planul palatului este un dreptunghi cu turnuri la colturi, fortificat pe trei laturi, cu exceptia sudului, iesirea catre mare. Ansamblul cuprindea vile luxoase cat si un camp militar.
Am intrat in cetate pe poarta de sud, prin aripa ce adapostea apartamentele imparatului. Bine pastrata, aceasta parte ne da o idee de felul cum era impartit palatul. Am privit prin trafoarele delicate catre promenada de pe malul marii. Palmieri inalti imi impiedicau vederea. Cu ochii mintii l-am vazut pe imparat in tinuta de casa, bucurandu-se de briza marii la masuta lui joasa de ceai, sculptata cu motive egiptene.
Intrarea in apartamentele regale se face printr-un peristil; din peristil se accede Maousoleul lui Diocletian (devenit Catedrala Sf. Duje in sec VII, prima catedrala catolica in Croatia). Din acest mausoleu a fost furata urna cu cenusa lui Diocletian. La vest se afla Templul lui Jupiter devenit baptisteriul catedralei; are la intrare un sfinx adus din Egipt.
Partea de nord a ansamblului, care nu a supravietuit timpului, adapostea locuintele militarilor si ale slujitorilor. Palatul era inconjurat de strazi cu cladiri comerciale. Apa potabila a palatului era adusa din raul Jadro, printr-un apeduct. In drumul de la Split la Salona se vede impresionantul apeduct.

Desi ora crepusculului, am vizitat parcul din spatele cetatii, strajuit de colosala statuie a Episcopului Grigore din Nin, opera a sculptorului croat Ivan Meštrović. Pentru aceasta statuie sculptorul foloseste o tehnica noua: centrul de greutate al statuii se afla la baza, ceeace da maretie subiectului. Desi excomunicat, episcopul a ramas celebru prin faptul ca a introdus in 926 serviciul religios in limba croata, inlocuind latina. Se spune ca atingerea picioarelor sfantului aduce noroc.
Excursionisti se risipisera; autocarul astepta cuminte nu departe, pe chei. Am stat pe banca, am privit vapoarele mai mici si mai mari, iolele in zare. Iti doreai sa locuiesti in acest oras chiar din seara aceasta, sa lasi excursia obositoare pentru altii.
Plecam din Split pe la ora 9 pm. Ne vom caza in oarselul Sinj, la hotel "Alkar".


ZIUA 4 - Luni. Oraselul Trogir; popas in Zadar. Se viziteaza Parcul National Plitvice (19.000 ha, lacuri alpine, cascade si grote). Deplasare la Zagreb - scurt tur pietonal in zona centrala (Catedrala Sf. Stefan, zidul cetatii, Piata Josip Jelacic).
Cazare in Buzet - Hotel "Fontana"

TROGIR
Trogir (Tragurium; Traů; Tragyrion, Tragur in dalmatiana) este un oras istoric in bazinul Adriaticii, situat pe mica insula dintre tarmul dalmat si insula Ciovo, la cca 27 km de orasul Split.
A fost inclus in lista UNESCO din 1997 pentru arhitectura cu caracter venetian a caselor sale.
Bazele acestei asezari au fost puse de colonistii greci, in sec 3 i.e.n., si de atunci pana la cucerirea de catre romani, s-a transformat intr-un port important pentru zona aceasta.
Tot de la greci ii vine si numele: tragos=tap. Similar, insula vecina pastreaza numele Bua, voua= turma de vaci in l. greaca. In timpul migrarii croatilor, locuitorii Salonei au fugit aici..
Din sec IX, orasul plateste tribut si croatilor si bizantinilor pentru a-si pastra pacea. In sec XI a fost stabilita "diocese of Trogir", abolita in 1828; azi este parte din Arhidioceza Romano-Catholica din Split-Makarska. Orasul se dezvolta din anul 1000, cand se supune Republicii Venetia, astfel profitand de comertul cu peninsula italica.
In 1123 Trogir a fost aproape total distrus de saraceni. Dar se reface, neasteptat de repede, asa incat nu numai ca revine la vechea prosperitate, dar obtine si un statul de autonomie, desi sub venetieni inca. In 1242 regele ungar Béla IV gaseste refugiu aici, fugind din calea mongolilor.

Si aici un amanunt, pe care noi, azi, in lumea civilizata, il putem trece neobservat.
Prin alianta cu Zadar impotriva Venetiei, in urma razboiului dintre Genoa si Venetia (1381), Trogir va beneficia de prietenia cu Sibenik, in acel timp pion major, detinator al monopolului comertului cu sarea si controlor al vamii in Adriatica.
Din 1420, timp de patru secole, orasul va ramane sub ocupatie venetiana devenind unul din cele mai importante si bogate asezari din Balcani.
Si inca ceva, ce ar putea interesa pe cititorii de istorii vechi: in 1650, s-a gasit aici un manuscris de Petronius, renumit autor Roman. Este doar un fragment din "Satyricon", dar cea mai lunga parte ce a supravietuit din aceasta opera. Se numeste 'Cena Trimalchionis' (Cina din Trimalchio).

Dupa caderea Venetiei in 1797, Trogir are soarta celorlalte orase de coasta ale Adriaticii: este luat de austrieci, trece scurt timp sub Napoleon, apoi se intoarce la austrieci, ca dupa 1920 (caderea imeriului Austro-Ungar), sa revina Iugoslaviei. Urmeaza calamitatile celui de al doilea razboi mondial, cu germani, italieni, englezi, "aliatii" - toti luptand pentru a-l obtine. In urma razboiului croat dupa dezmembrarea Iugoslaviei, revine Croatiei (din 1991).

Trogir a fost si este loc de turnari cinematografice, dubluri pentru filmele a caror actiune se petrecea in Venetia. Ne putem inchipui cat de scumpa ar fi fost turnarea in Venetia, daca nici harti nu se ofera gratis ca in toate capitalele lumii, la oficiul national de turism din oras. (2010: "Doctor Who", "The Vampires of Venice", "Vincent and the Doctor", in 2015 BBC miniserii "Jonathan Strange & Mr Norrell")

Am vizitat Parcul Plitvice, superba rezervatie naturala (18000ha) bogata in lacuri, cascade, fauna si flora deosebita intr-o zona carspica de o frumusete rara. Era pe la pranz, soarele ardea dar am trecut cu bacul in partea umbrita si salbateca.
In fiecare an cca 900 mii de turisti viziteaza parcul, care este faimos pentru cele 16 lacuri de suprafata ce comunica prin cascade. Intre lacurile parcului de sus si cele ale parcului de jos, exista o diferenta de nivel de 133 m, pe o distanta de opt km. Din ultimul lac izvoreste raul Korana. Subteran se gasesc alte lacuri, cercetate doar de specialisti. Baraje naturale de travertin sunt formate prin jocul apei, al depunerilor de alge, al activitatii bacteriilor, factor ce ajuta la depozitare (1 cm travertin/an).
Culorile lacurilor sunt azuriu spre verde, gri sau albastru petrol, dupa cum variaza cantitatea de minerale, organisme si alge. Parcul adaposteste multe specii de animale, plante si arbori seculari. Am dat o raita pe planseele din trunchiuri de lemn din jurul lacurilor, am fotografiat cascadele, am urmarit miscarea micilor animale de apa printre frunzele mari de nufar. Cu parere de rau ne-am indreptat catre debarcader pentru a ne intoarce cu vaporasul.


ZADAR
În antichitate numele orasului a fost înregistrat în limba latină în două forme: Lader - în scrierile unor scriitori clasici, Ladera - predominant printre scriitorii antichității târzii. Locuitorii se numeau Iadestini și Iadertini. In Evul Mediu timpuriu, aceste nume au devenit în limba dalmată Jadra, Jadera și Jadertina, ca mai tarziu, pronuntia lui "L" în dalmată sa dea Zadra (Zadera), iar în venetiana: Jatara; în toscana - Giara, în latină - Diadora, în franceza veche - Jadres. Arabii au adoptat forma Jadhara și Jadara, iar catalanii - Jazara, Jara, Sarra.
Jadera a devenit Zara când orasul a intrat sub autoritatea Republicii Veneția (sec XV). Tot Zara a fost folosit mai târziu de Imperiul Austriac (sec XIX). Numele orasului a fost schimbat în mod provizoriu in Zadar/Zara (1910-1947), când orașul a devenit parte a Italia.
Zadar este cel mai vechi oraş locuit continuu, din Croaţia. Este situat pe malul mării Adriatice, în partea nord-vestică a regiunii Ravni Kotari. Zadar serveşte ca sediu administrativ al regiunii de nord dalmată. Are o suprafata, cu imprejurimile, de 194 km˛ si o populatie 75 082 locuitori (2011).

In timpul romanilor (anul 59 i.e.n.) Ladera si-a dobandit caracterul constructiv specific unui oraș roman: o rețea regulată de drumuri, o piață publică (forum), un Capitolium, un templu.
In Evul Mediu, Zadar a câștigat pe deplin aspectul său urban, menținut până în prezent. În prima jumătate a secolului al 16-lea, Venețienii au fortificat orașul cu un nou sistem de ziduri de aparare pe partea dinspre uscat.
în anul 1873, sub stăpânirea austriacă, meterezele Zadar au fost transformate în promenadă. Odată cu Tratatul de la Rapallo (1920), Zadar a intrat sub stăpânirea italiană, și abia in 1991 s-a intors la Croația.

Zadar a trecut prin momente grele, incepand cu al doilea razboi mondial, si chiar inainte, cand Germania, Italia, și alte puteri ale Axei, au invadat Regatul Iugoslaviei la 6 aprilie 1941. Cu cei 9000 de luptatori locali, orasul a putut fi pastrat numai doua zile.
Zadar a fost bombardat de către aliați, din noiembrie 1943 până în octombrie 1944. Se estimeaza 1000 până la 4.000 de victime civile, din cei 20.000 de locuitori din oraș.
In bombatdamente 80% din clădiri au fost distruse. Zadar a fost numit „Dresda Adriaticii“ din cauza asemănării intre bombardamentele englezilor ce au distrus Dresda si cele din Zagreb.
Daca la inceputul celui de al doilea război mondial Zadar a avut o populație de 24.000 locuitori, până la sfârșitul anului 1944 aceasta a scăzut la 6.000.

Dar soarta trista a acestui oras va continua cu alte evenimente tragice, in timpul razboiului pentru independenta a Croatiei (1991–1995).
In 1990, serbi separatisti din interiorul Dalmatiei, au baricadat drumurile blocand astfel intreaga regiune. Cand politisti sarbi au fost ucisi, conflictul a escaladat. Persoane ce nu erau de etnie sarba au fost expulzate, aceasta intr-un oras unde numai 14% din populatie era sarba.
Orasul a fost supus la bombardamente, lupta intre Armata Populară Iugoslava (JNA) și forțele SAO Krajina devenind acerba (batalia de la Zadar). Un număr de orașe și sate din apropiere au fost de asemenea atacate. In masacrul din Comuna Škabrnja, 86 persoane au fost ucise. Legăturile terestre cu Zagrebul au fost întrerupte timp de peste un an. Singura legătură între nordul și sudul țării a fost prin insula Pag. Asediul orașului a durat din 1991 până în ianuarie 1993, când Zadar și zona înconjurătoare au intrat sub controlul forțelor croate (reînființată în Operațiunea Maslenica). Atacurile asupra orașului au continuat până la sfârșitul războiului din 1995. Si azi sunt zone din țară de-a lungul autostrazii Nr 8, in care se circula cu atentie, din cauza minelor de teren.
Ne intrebam cu ce se ocupau puterile mondiale cand oameni mureau cu sutele in aceasta minunata zona a Balcanilor, atat de invidiata de toti!

Mentionam printre obiectivele turistice:
• Forumul Roman - fondat de primul împărat roman Augustus, așa cum atesta două inscripții pe piatră, datând din secolul al 3-lea.
• Turnul roman care se află pe partea de est a orașului;
• Ruinele unui apeduct roman (pot fi văzute în afara meterezelor).
• Biserica Sf Donatus - o clădire rotundă monumentală din sec IX, în stil pre-romanic, cea mai importantă structură conservată; cupola masiva a rotondei este înconjurată de o galerie boltită pe două etaje, care se extinde și în jurul celor trei abside la est.
• Trezoreria bisericii conține obiecte din metal, executate cu o deosebita iscusinta (ref lucrarile Episcopului Valaresso -1460).
• Catedrala Sf. Anastasia, bazilică in stil romanesc (sec XII-XIII), cea mai mare catedrala din Dalmația.
• Bisericile Sf. Chrysogonus și Sf. Simeon sunt, de asemenea, exemple de arhitectură în stil romanesc. Aceasta din urmă detine Chivotul (racla) Sf. Simeon (1380), realizate în argint aurit de Francesco Antonio da Milano, comisionat de reginei Elisabeta a Ungariei.
• Biserica Sf Ilie; Biserica Sf Francisc (biserica gotică) in care s-a semnat Tratatul de Pace din 1358. Corul său este mobilat cu o serie de strane sculptate în 1394 de venețianuul Giovanni di Giacomo da Borgo San Sepolcro.
• Piata celor cinci puturi; Biserica Sf. Maria, care păstrează o campanilă romanică din 1105, aparținand mannastirii benedictine fondată în 1066 de o aristocrată din Zadar, pe nume Cika. Tot aici se gaseste expoziția permanentă cu obiecte de arta ecleziastică „Aurul și argintul din Zadar“.

Prima universitate din Zadar a fost menționată în scris în 1396 și a făcut parte dintr-o mănăstire dominicană. Aceasta a fost închisă în 1807.
Zadar a fost si este, împreună cu Split si Dubrovnik, un centru important ale literaturii croate. Astăzi, Zadar este important centru istoric, politic, cultural si de învățământ, comercial si industrial, de transport al Dalmatiei. Zadar este de asemenea sediul Arhiepiscopiei Romano-Catolice, si sa nu uitam, una dintre cele mai populare destinații turistice croate.

Si acum o minunata surpriza ce ne-a facut-o orasul:
Pe malul marii, sub treptele ce coboara spre apa, se afla "Orga de mare", da, o orga pe care marea canta, diferit in fiecare zi si in fiecare anotimp; diferit dupa dispozitia in care marea se afla la ora diminetii sau a apusului de soare…caci orga capteaza energia marii si o transforma in sunete. Orga a fost creata in 2005 de arhitectul croat Nicola Bašić, o data cu "Cadranul Solar", o alta creatie a acestui genial contemporan al nostru.
Cadranul solar este un cerc cu diametrul de 22 m, insertat in pavaj, populat de 300 de placi de sticla care colecteaza in timpul zilei lumina si caldura solara pentru a o oferi noaptea, la iluminatul promenadei si a unei orgi de lumini.
Merita mentionata aici o minunata zona, ce nu am avut timp sa o parcurgem. Arhipelagul Sibenik-Knin este format din 242 insule, zona fiind cunoscuta ca Riviera Sibenik. Orasul Sibenik este asezat pe raul cu acelas nume, care are o salba de mici localitati de vis cat si minunate cascade in cele doua parcuri - rezervatii naturale: Kornati si Krka. Clima dulce, mediteraneana este un alt atu al acestei zone de vis.

Legatura Split - Zagreb o face soseaua A1, pe o lungime de 454,5 km. Aceasta consta in doua linii de transport si una de iesire (in caz de accidente sau blocaj) in fiecare directie. Mergand pe ea, intalnesti 351 de poduri, tunele, viaducte si alte constructii de acest fel, 30 de iesiri si 26 locuri de odihna pentru automobilisti. Numai pana in 2008, constructia a costat 3 bilioane euros.


ZAGREB
Capitala Zagreb ne-a primit frumos, cu a seara de vara placuta. Orasul se intinde la poalele muntelui Medvednica si dea lungul raului Sava.
Legenda spune ca un soldat ce mergea la razboi impotriva maghiarilor, intreaba pe o batranica ce sedea langa un izvor: “Este buna apa, mama”? Batrana raspunde: “Zagreb!” (“incearc-o chiar tu”). Soldatul merge la lupta, se intoarce victorios si da numele Zagreb, oraselului.
Din sapaturile arheologice se crede ca cetatea a fost intemeiata in jur de 1023. S-a gasit mai intai Kaptol, oras ecumenic cu o cetate de lemn in mijloc, alimentat cu apa ce o scoteau din piatra.
In jur se va dezvolta o zona laica, ulita (iliza), care delimiteaza cele doua parti ale asezarii. Trec peste oras tatarii in 1242. Molime au decimat populatia. Dar Zagrebul nu va fi niciodata cucerit de turci care se opresc la cca 20 km de el, la Sisak.
Arhitectul Leunici va incepe reconstructia orasului in 1859 dupa scoala de arhitectura Vieneza, cu orasul nou si Catedrala neogotica Sf. Stefan (arh. Bolle). Turnurile catedralei sunt inalte de 104 si 105 m fiecare.
Am admirat gara, care nu are nici un fel de scari, calatorul iese direct in strada cu bagajele. Am facut poze statuii lui Ban Josip Jelačić, mare om politic. Am facut turul orasului in autocar si am vazut si statuia episcopului Josip Juraj Strossmayer (primul croat la Vatican), opera a sculptorului croat Mestrovici. In muzeul Mestrovici exista singura statuie a Sf. Ioan ascet, relizata vreodata.


ZIUA 5 - Marti. Tur: Coasta Istria cu vizitarea statiunilor: Porec, Rovinj si Pola - un adevarat muzeu arheologic: Amfitetrul Roman, Porta Gemina, Porta Aurea. Plaja si baie in mare. Popas in Insula Krk la Omisalj (zona Rijeka - Pazin) Cazare in Buzet.
POLA
Pula sau Pola (in croata), Pola (in italiana si istro-romana), Polae (in graca), Colonia Pietas Iulia Pola Pollentia Herculanea (in Latina), este un oras în cantonul Istria cu o populatie de 57.460 de locuitori (in 2011) si o renumita statiune heliomarina. Important centru turistic, localitatea este cunoscuta pentru climatul sau moderat, natura bine conservata, dar si pentru bogatul patrimoniu istoric - cultural. Orasul are o lunga traditie în producerea vinulu; pescuitul si constructia de vapoare sunt alte indeletniciri ale locuitorilor acestui oras. Pola a fost de asemenea centrul administrativ al Istriei în timpul romanilor. Orasul este în mod oficial bilingv, pe lânga limba croata fiind recunoscuta ca limba oficiala si italiana. Locuitorii vorbesc fluent si alte limbi straine.

Cladirile ce au supravietuit din perioada romana sunt: amfiteatrul (sec I), unul dintre cele mai bine conservate amfiteatre din antichitate, folosit astazi în timpul festivalurilor de film din vara; arcul de triumf (sec Ii.e.n.) Arcul Sergi; templul zeului Apollo construit în onoarea împaratului roman Cezar Augustus.
Prima locuire permanenta a orasului este datata în 500 î.e.n. Colonizarea romana a început în secolul I î.e.n. Mai târziu, ostrogoti, franci, venetieni, trec toti pe aici. În perioada medievala Pola face parte din Republica Venetia. În 1797, trece la Imperiul Austriac. (între 1809-1813 este temporar anexata de Imperiul Francez). În aceasta perioada imensul port natural al orasului a devenit principala baza navala a Austriei si un important centru în constructia navala.
Insula Mali Lošinj situata la sud de Pola, a devenit statiune de vacanta pentru familia imperiala Habsburga. Dupa destramarea Austro-Ungariei (1918), Pola împreuna cu întreaga Istrie trece la Italia.
Puține locuri din Marea Mediterană includ atât de variate stiluri arhitecturale într-un spațiu mic. Templele romane sfideaza palatele în stil baroc, biserici creștine se confruntă cu vilele vieneze și cartiere medievale din oras infrunta clădiri care datează din antichitate.
Pola, datează de aproape 3000 de ani. Legenda locală plasează mitul argonauților în căutarea lânii de aur, nu în Marea Neagră, ci în Marea Adriatică, considerandu-i pe acestia fondatorii Polis. De fapt s-a facut o colonizare grecească în zonă, cand grecii au fondat pe insula Cres (Chersos) colonia Apsoris.
La Pola se gaseau un observator astronomic si serviciul hidrografic al marinei austro-ungare.
Aici a fost creat primul muzeu marin din lume, in 1870.
Tot aici este punctul de sosite al traseului de biciclete EuroVelo 9, care pleaca de la Gdansk de la Marea Baltică și trece prin Polonia, Republica Cehă, Austria, Slovenia.
Festivalul international de film de la Pola are loc o data pe an.

Si acum o legendă locală inspirată de mărimea și forma magnifică a amfiteatrului din Pola, care a declanșat imaginația oamenilor ce au tesut o legendă în jurul său. Potrivit acesteia, Istria a fost locuită de un fel de spiridusi numiti Divicas ("divic" fiind cuvântul folosit în limba istriană pentru orice este miraculos). Deși erau de dimensiuni mici și feminini in aparentă, Divicas aveau o forță fizică remarcabilă și erau calificați în executia zidăriei. Erau deasemenea creaturi nocturne care locuiau afară din oras si se retrăgeau la primul cantat al cocoșilor.
Odată au decis să-si construiască o așezare, numai a lor. Au cărat bolovani mari din muntele Ucka până la Pola. Fiind atât de puternici, au reușit să construiască întregul amfiteatru într-o singură noapte. Dar cocoșii au cantat și i-au avertizat că vine ziua. Ei au părăsit imediat santierul de construcție și au mers să se ascundă in pesterile din munte. Nu au avut timp să construiască acoperișul amfiteatrului și sperau să-l termine în noaptea următoare. Din anumite motive, nu s-au mai întors niciodată. Acesta este motivul pentru care arena Pola rămâne fără acoperiș.

POREC
Orașul Porec (Parenzo; Pŕrenthos) este situat la vestul peninsulei Istria; are ca major monument Bazilica Euphrasian (sec VI). Din 1997 orasul este inscris pe listele monumentelor instorice ale UNESCO.
Are o vechime de cca 2000 de ani și este protejat de mica insulă Sfântul Nicolae. O populație de cca 12.000 ocuitori (la periferie), în timp ce zona centrala are o populație de cca 17.000 de locuitori. Suprafața este de 142 km˛, cu țărm lung de 37 km. Începând cu anii 1970, coasta Porec-Rovinj a fost cea mai vizitată destinație turistică din Croația.
Răcit de briza maritimă, Porec are o clima locală placută, fără călduri mari vara (cca 30°C temp in iulie). Orasul beneficiaza de cca 2400 ore de soare pe an. Temperatura mării poate ajunge la 28°C. Vânturile aici sunt: iarna - Bora, care aduce vremea rece și clară din nord; vara - vântul mediteranean Sirocco din sud, care aduce ploaie. Briza de vară care bate de la mare spre tărm, este numită Maestral.

Această zonă a fost locuită încă din perioada preistorică. În timpul sec II i.e.n., un castru roman a fost construit pe o peninsulă mică, de 400 m × 200 m, unde este centrul orașului acum. În timpul împăratului Augustus în sec I, a devenit oficial oraș: Colonia Iulia Parentium. În secolul al III-lea așezarea avea o comunitate creștină organizată, cu un complex de clădiri sacre. Cea mai veche bazilică conține rămășițele Sf.Maurus din Parențium și datează din a doua jumătate a sec IV. Mozaicul ramas dintr-o mare casă romană, este încă păstrat în grădina bazilicii Eufrasiene.
Dupa căderea Imperiului Roman în 476, vin mai intai Ostrogoții. Dupa 539 a făcut parte din Imperiul Bizantin. Din 788 a fost condus de francezi. O scurtă perioadă de independență a urmat în secolul al XII-lea, ulterior a fost condus de Patriarhia de Aquileia. În 1267, Parenzo a trecut sub "ocrotire" venețiană unde ramane mai mult de cinci secole. Din această perioadă dateaza multe palate, scuaruri și clădiri religioase, toat în stil venețian. În 1354 orașul a fost distrus de genovezi. În 1363 localitatea a primit statut de oraș. După căderea Republicii Venețiene, Parenzo a intrat sub suveranitatea monarhiei habsburgice. Între anii 1805 și 1814, Parenzo a făcut parte din Regatul Napoleonic al Italiei și apoi din provinciile ilirice ale primului Imperiu Francez. După această perioadă a fost anexat de Imperiul Austriac.

În 1844 a fost stabilită o legatura de transport pe mare între Parenzo și Trieste. În 1861, Porec a devenit capitala Istriei sub numele său original Parenzo, aici aflanduse sediul Parlamentului regional, școli, birouri administrative și judiciare și alte servicii. În acest timp, a devenit centru de construcții navale. S-a dezvoltat turistic fiind punct de interes pentru aristocrația austro-ungară. Între anii 1902 și 1935 Parenzana (de la numele "Parenzaner Bahn"), o linie feroviară îngustă, a legat orașul de Trieste. După 1918, a facut parte din Regatul Italiei. În 1947, a fost ocupat de Iugoslavia, iar numele orașului a fost schimbat în Porec. În 1944, orașul a fost bombardat de aliați de 34 de ori, 75% din oraș a fost distrus.
Astăzi, numele italian al orașului, Parenzo, este folosit oficial.

ROVINJ
Orasul Rovinj (Rovigno/Ryginion/Ruginium) este un oraș croat situat în peninsula Istria, pe coasta de vest. Are o populație de 14.294 locuitori (2011). Este o stațiune turistică populară și un port activ de pescuit.
"Istrio", o limbă "romance", este încă vorbită de unii locuitori. Orașul este oficial bilingv (italiana și croata) si se folosesc ambele nume: Rovinj/Rovigno. Rovinj era deja o așezare a triburilor ilirice înainte de a fi capturat de romani, care il numesc Arupinium sau Mons Rubineus, iar mai târziu Ruginium și Ruvinium.

Este construit pe o insulă aproape de coastă care a fost legată de continent mult mai târziu, în 1763, prin umplerea canalului. Rovigno a fost încorporat în Imperiul Bizantin, devenind ulterior parte a Exarhatului din Ravenna, înainte de a fi preluat de Imperiul franc in 788. In 1209 a fost dobândit de Patriarhia din Aquileia. Din 1283 până în 1797 Rovigno a fost guvernat de Republica Veneția. În această perioadă au fost construite cele trei porți ale orașului și fortificatiile. Arcul lui Balbi, dateaza din 1680. A fost proclamat "oras" in 1531. După căderea Veneției în 1797 și interludiul napoleonic, Rovigno a facut parte din Imperiul Austriac. Apoi a aparținut Regatului Italiei (1918-1947) și in 1947 a fost cedat Iugoslaviei ca parte a regiunii Croația.
Numele original al orașului Rovigno a devenit Rovinj. După independența Croației în 1991, orașul ajunge unul dintre cele mai importante centre ale Istriei.
In oras se afla Biserica Sf. Eufemia, construita in 1725-36, cu trei altare reprezentative si o racla cu moastele sfintei, care este si patroana orasului. Sculptorul italian Girolam Laureat a realizat altarul principal (1741). De pe terasa larga a bisericii se deschide o perspectiva de vis spre mare si insula invecinata.

ZIUA 6 - Miercuri. Deplasare cu autocarul in Opatija: shopping, plimbari, baie in mare. Optional deplasare cu autocarul in Insula Krk pentru croaziera pe Marea Adriatica (4 ore). La intoarcere in Buzet - popasuri in Opatija si Rijeka.
Cazare in Buzet.

RIJEKA
Rijeka (in italiană Fiume; in slovena Reka; in germană: Sankt Veit am Flaum) este principal port maritim și cel de-al treilea oraș ca marime din Croația (după Zagreb și Split). Este situat la 131 km de capitala Zagreb și are o populație de 128.624 locuitori (2011).
Golful Rijeka comunica cu Golful Kvarner și este destul de adânc (160 de picioare) pentru a putea primi cele mai mari nave. Orașul Rijeka se află la gura râului Rjecina.
Din punct de vedere istoric, din cauza poziției sale strategice și a portului său excelent cu apă adâncă, orașul a fost cautat în special de Italia, Ungaria și Croația, schimbând stapanii și demografia de mai multe ori de-a lungul secolelor.

Economia orasului Rijeka depinde în mare măsură de construcția navală (șantierele "3. Maj" și "Viktor Lenac Shipyard") și transportul maritim.
Rijeka are o Universitate înființată în 1973, dar datând din 1632 ca Scoala de Teologie.
Din punct de vedere lingvistic, în afară de limba croată, populația folosește si un dialect unic al limbii venețiene, Fiumano, care a servit drept lingua franca pentru numeroasele etnii ce se aflau în orașul multicultural port. Azi 20.000 persoane vorbesc inca aceasta limba, atat croati cat si alte minorități.
În 2016, Rijeka a fost selectată drept Capitală Culturală Europeană pentru 2020, alături de Galway, Republica Irlanda.

Din anul 925, orașul face parte din Regatul Croației, de la 1102 în uniune personală cu Ungaria. Castelul Trsat și orașul au fost reconstruite sub domnia casei Frankopan. În 1288, cetățenii din Rijeka au semnat Codul de Drept al lui Vinodol, unul dintre cele mai vechi coduri de drept din Europa.
Rijeka a fost cumpărat de împăratul Frederick al III-lea, arhiduce de Austriei, în 1466. Va rămâne sub supremația habsburgică peste 450 de ani, (cu excepția anilor de regim francez:1805-1813), până la ocupația sa croată și ulterior italiană, la sfârșitul primului război mondial.
Din sec XVI, Rijeka a fost în mare parte reconstruită în actuala forma renascentistă și barocă. Împăratul Carol al VI-lea a declarat Rijeka port liber (împreună cu portul Trieste) în 1719.
Prin ordinul împărătesei Maria Tereza (1779), orașul a fost anexat Regatului Ungariei și guvernat direct de la Budapesta. Din 1804, Rijeka face parte din Imperiul Austriac, si devine o bază navală importantă si sediul Academiei Navale Austro-Ungare. După compromisul din 1867, va face parte din Regatul Croat-Sloven.
Giovanni de Ciotta (primar 1872-1896) s-a dovedit a fi nu numai un bun lider politic. Sub conducerea sa a început o fază de dezvoltare portuară majoră ce a dus la extinderea comerțului internațional. Întreprinderile industriale ("Adria" - constructii navale și moara de hârtie din Rjecina) au devenit mărci comerciale ale orașului. Acest avant economic si tehnologic a durat până la primul război mondial.

Dintre realizarile cu care s-a remarcat orasul, amintim:
- prima rafinărie de petrol pe scară industrială în Europa (1882)
- prima fabrica de torpile din lume (1866), după ce Robert Whitehead, directorul companiei "Stabilimento Tecnico Fiumano" (o companie de inginerie austriacă angajată în furnizarea de motoare pentru marina austro-ungară) și căpitanul inginer Giovanni Luppis au proiectat și testat cu succes prima torpila din lume (1866). Încă mai există aceasta fabrica, dezafectata, cat si rampă de lansare utilizată pentru testarea torpilelor autopropulsate.
- Rijeka este cunoscuta ca centru de pionierat pentru fotografierea de mare viteză. Fizicianul austriac Peter Salcher, care lucra la Academia Marină Austro-Ungară din Rijeka, a făcut in 1886, prima fotografie a unui glonț care zbura cu viteză supersonică, initiind o tehnică folosită mai târziu de Ernst Mach în studiile sale de mișcare supersonică.

- In Rijeka se scoate provizoriu o bancnotă pentru fiume in 1920.

La 10 septembrie 1919, a fost semnat Tratatul de la Saint-Germain, declarând dizolvarea monarhiei austro-ungare. Negocierile asupra viitorului orașului au fost întrerupte; două zile mai târziu, o grupa de naționaliști italieni, condusă de poetul Gabriele d'Annunzio, a preluat fără pierderi, controlul asupra orașului.
Deoarece guvernul italian, care dorea să respecte acordul internațional, nu a vrut să anexeze Fiume, d'Annunzio și intelectualii sai, au infintat un stat "Regency italian de Carnaro", un experiment social cat si cultural-revoluționar unic, pentru epoca respectiva. Au participat intelectuali internaționali din diverse domenii: Osbert Sitwell, Arturo Toscanini, Henry Furst, Filippo Tommaso Marinetti, Harukichi Shimoi, Guglielmo Marconi, Alceste De Ambris, Léon Kochnitzky. În perioada existenței sale temporare, suveranitatea i-a fost recunoscută doar de către conducerea oficială a URSS.
D'Annunzio și oamenii săi au întreprins o primă încercare de a stabili o mișcare a națiunilor nealiniate în așa-numita Ligă a Fiumilor, o organizație în contradicție cu Liga Națiunilor Wilsoniană, pe care intelectualii o considerau corupta pentruca incuraja, in opinia lor, un statu-quo corupt și imperialist.

Perioad de acrimonie diplomatica sa încheiat cu Tratatul de la Roma (27 ianuarie 1924), semnat de Italia și Iugoslavia, dar nerecunoscut de toate celelalte puteri. Acest acord a alocat Rijeka Italiei și Sušak (Porto Barros) Iugoslaviei, cu administrarea comună a porturilor.
La începutul celui de-al doilea război mondial, Rijeka avea o populatie in majoritate italiana. Dar împrejurimile sale și orașul Sušak, chiar peste râul Rjecina, erau locuite de croați și sarbi iugoslavi. Puterile Axei au invadat Iugoslavia în aprilie 1941, iar zonele croate din jurul orașului au fost ocupate de armata italiană, motiv pentru insurgența intensă și sângeroasă care va dura până la sfârșitul războiului. Activitatea partizană a inclus atacuri în stil gherilă asupra unor poziții izolate sau a coloanelor de aprovizionare, uciderea civililor banuiti a fi in legatură cu autoritățile italiene și (mai târziu) germane. Acestea au fost urmate de represalii rigide din partea armatei italiene și germane. La 14 iulie 1942, în represalii pentru uciderea a patru civili de origine italiană de către partizani, armata italiană a ucis 100 de bărbați din satul suburban Podhum si au trimis restul de 800 de persoane în lagărele de concentrare.
In septembrie 1943, Rijeka și teritoriile înconjurătoare au fost anexate de Germania. Activitatea partizană s-a intensificat. La 30 aprilie 1944, în satul din apropiere Lipa, trupele germane au ucis 263 civili în represalii pentru uciderea a câțiva soldați germani în timpul unui atac partizan.

OPATIJA
Opatija (in italiana Abbazia) este o stațiune de pe litoralul Golfului Kvarner cunoscută pentru climatul său mediteranean și pentru clădirile sale care amintesc de Riviera Austriei.
Opatija se află la 18 km sud-vest de capitala regională Rijeka, in peninsula Istria, adăpostită la poalele masivului Ucka (vârful Vojak de 1.401 m). Orașul este o stațiune populară de vară și de iarnă, cu temperaturi medii de 10°C iarna și 32°C în timpul verii. Opatija este înconjurată de păduri frumoase de laur de aur. Întreaga coastă la nord și la sud de Opatija este stâncoasă și pitorească și conține câteva stațiuni de iarnă mai mici.
Opatija a fost inclusă in teritoriul Liburnilor, un trib de preiliri. În vremurile romane, în zonă se găseau vile patriciene, ca si in Castrum Laureana, modernul Lovran.
Croații s-au stabilit în regiune încă din anul 700 e.n. După ce a invadat Italia, Regele Otto al Germaniei, a cedat ținuturile Istriei, orașelor Verona și Aquileia. În timp ce Istria de vest a fost cucerită treptat de Veneția până în 1420, teritoriul rămas până la Opatija a revenit casei de Habsburg.

Istoria modernă a orașului a început în 1844, când Iginio Scarpa (1794-1866), un comerciant bogat din Rijeka, a construit Villa Angiolina, într-un parc extins; el primea oaspeți notabili precum Ban Josip Jelacic. În 1873, Compania austriacă sudică de căi ferate din Viena a deschis linia de la Pivka la Rijeka prin Matulji, contribuind la dezvoltarea turismului în Opatija și în vecinătate.
În 1882, compania feroviară a cumpărat Villa Angiolina, pentru a oferi un sejur cuplului mostenitor al coroanei Austriei, Rudolf și Stéphanie. Tot in acel timp, Friedrich Julius Schüler (1832-1894), directorul general al Căilor Ferate din Sud, a început construcția hotelelor Quarnero (Hotel Kvarner) și Kronprinzessin Stephanie (Hotel Imperial). În parcul Angiolina se află astăzi bustul lui Schüler, o lucrare a sculptorului Hans Rathausky.

În 1887, Heinrich von Littrow a înființat "Union Yacht Club Quarnero" din Opatija - primul club de navigație de agrement pe coasta Adriaticii. În 1889, guvernul Cisleithanian care controla nordul si vestul Austriei, a declarat oficial Abbazia (Opatija) prima stațiune climatică de pe litoralul din Riviera Austriacă.
În 1908 a fost dată in folosintă o linie de tramvai dea lungul coastei, de la Opatija până la Lovran, trecand prin Matulji. Împăratul austriac Franz Joseph I, petrecea timp aici iarna. Aici s-a întâlnit cu împăratulul german Wilhelm al II-lea, la 29 martie 1894.
Alți amatori în căutarea relaxării au fost împărăteasa Elisabeta (Sisi) a Austriei și împărăteasa germană Augusta Victoria, regele Carol I al României și regina Elisabeta, regele George I al Greciei, regele Albert al Saxoniei, Marele Duce William de Luxemburg și prințul Nikola I Petrovic-Njegoš. În timpul primului război mondial, hotelul Icicii a fost transformat într-un spital militar.
În 1920, Opatija a revenit Italiei. Doi ani mai târziu, odată cu apariția fascismului, guvernul italian a inițiat un program de italianizare forțată a populației, iar majoritatea funcțiilor publice au fost acordate cetățenilor vorbitori de limba italiană.
În 1947, Opatija a trecut in posesia Iugoslaviei. In majoritate italienii au emigrat în Italia.
În 1963, hotelul "Adriatic" a fost finalizat de către arhitectul Andrija Cicin-Sain și echipa sa. Acesta a fost primul hotel construit în Opatija după epoca austro-ungară. Camerele hotelului "Adriatic" erau "noutăți" în industria ospitalieră. Primul cazinou din Europa de Est, "Casino Rosalia" a fost deschis în Opatija. În 1981 s-a finalizat hotelul "Admiral" și portul de agrement (200 dane). După destrămarea Iugoslaviei, orașul a revenit Croației.

Simbolul orasului Opatija este o statuie ce reprezinta "Fata cu pescărușul", a lui Zvonko Car (1956), asezată pe un promontoriu in fata pavilionului de artă Juraj Šporer.
In oras mai pot fi vizitate: parcul vilei Angiolina cu o gradină botanică ce conține specii de plante din întreaga lume, parc protejat din 1968; in parc se află fântâna Helios și Selena, lucrare a sculptorului austriac Hans Rathautsky (1889); se poate merge pe lunga promenadă (12 km) ce urmareste tărmul mării de la Volosko prin Opatija până la Lovran, sau prin prin pădure pe aleea "Šetalište Carmen Sylva" (Šetalište=plimbare) de 7km, numită după regina Elisabeta a Romaniei. Această cărare prin pădure a fost descoperită de Carol I in 1896, care a plătit pentru amenajarea ei in vederea folosintei publice.

KRK TOWN AND ISLAND
Krk (Vegl; Curicta; Veglia; Vikla; Kyrikon) este o insulă croată în nordul Mării Adriatice, situată în apropiere de Rijeka, în Golful Kvarner. Krk este cea mai mare insulă din Marea Adriatică cu o suprafată de 405,78 km˛, cat si cea mai populată: 19.383 locuitori.

Din surse grecesti aflăm ca insula a fost locuită de iliri si de liburnieni care o numeau "Curicum".
Săpături arheologice au găsit aici urme de așezări preistorice (Draga Bașćanska), din neolitic, din epoca bronzului și fierului (lângă Malinska, Dobrinj, Vrbnik și Baška).
Krk a intrat sub dominația romană odată ce acestia i-au învins pe liburieni. În prezent langă manăstirea franciscană, au fost găsite ruine de băi termale.
Zidurile defensive ale orașului roman Curicum au fost printre cele mai sigure ziduri de apărare din Adriatica de Est (construite intre 50 î.e.n. până la 260 e.n.)
Nu departe de Krk, în anul 49 î.e.n., a avut loc o luptă decisivă între Cezar și Pompei. Când Imperiul a fost împărțit, Krk a revenit Imperiului Roman de Răsărit.

Zidurile orașului Krk nu au rezistat insă atacurilor avarilor (sec VII), cat si croatilor, care au pătruns în oraș de mai multe ori. Ei au păstrat nume romane asa cum le-au găsit și poate din acest motiv se spune că Krk are un "dialect mozaic". După Tratatul de la Aachen (812), întreaga insulă a fost cedată Imperiului Bizantin. În timpul domniei împăratului Constantin Porfirogenet (sec X), Krk era cunoscut sub numele de Vekla (in venețiana "Veglia"). Se știe că în jurul anului 875, orașul plătea croaților 110 ducati de aur pe an pentru a-și putea păstra liniștea.
Venețienii au cucerit orașul pentru prima dată în 1001, iar de atunci istoria orasului a fost strâns legată de istoria Republicii Veneția timp de șapte secole.

Familia locală nobilă Dujams, a primit în 1118 Krk, ca parte a unui pact cu Veneția, devenind conti. Veneția a permis ca această pozitie să devină ereditară, după o plată de 350 piese de aur bizantin, ca impozit. Familia aceasta a ajuns atât de puternica încât din 1244 până în 1260, Veneția s-a văzut nevoită să le suspende autoritatea. Membrii familiei erau lideri în Split, Trogir și Senj, iar din 1392 unul dintre ei (Ivan V), a devenit ban croat-dalmatin.
În 1430 au luat numele de Frankopan (Frangipane), pretinzând că au origini romane. În acel an au adoptat "coat of arms", care prezinta doi lei care sparg o bucată de pâine (latină: frangere pane). Din 1449, descendenții lui Nikola IV (opt ramuri ale familiei), au guvernat întreaga Croație până în anul 1671. Frankopanii au fost patroni ai artelor in Croatia. Desi Dogele venetian controla clerul, documentele publice erau scrise nu in vieneză, ci în Glagolitic, scriere folosită aici mai mult decât oriunde altundeva.

La începutul sec XVI, locuitorii Croației interioare vin pe insulă fugind din calea turcilor. Regimul austriac a început după căderea Veneției în 1797. În 1822, austriecii au separat insula Krk de Dalmația, astfel încât insulele Krk, Cres și Lošinj erau conduse de la Viena.
Orasul insa a ramas un bastion al culturii si nationalismului croat. Ocupația italiană (1918-1920) a fost scurtă, iar Krk a fost predat Croației, apoi Iugoslaviei; prin Tratatul de la Rapallo, Italia a luat din nou Krk, în cel de-al doilea război mondial (1941-1943); ocupația germană a urmat din 1943-1945. După război Krk a fost intr-o continua dezvoltare datorita turismului. Construirea unui aeroport și apoi a unui pod ce leaga insula de continent, a asigurat viitorul turismului.

Podul de beton construit din anul 1980, este unul dintre cele mai lungi poduri de beton din lume. Aproape de orașul Rijeka, Omišalj găzduiește un terminal pentru titei si produse petroliere.
Krk a jucat un rol important in istoria culturii croate. Alfabetul glacolitic a fost creat pe aceasta insula, amintim tableta Baška, ce contine unul dintre cele mai vechi texte conservate. Krk este bine cunoscut pentru diversitatea lingvistică. La un moment dat se vorbeau aici cinci limbi: venețiană, croată, dalmată, română Krk și un limbaj controversat sau dialect, cunoscut sub numele de Gan-Veyan. Orașul Krk a fost ultimul loc unde se mai vorbeau limbile dalmate la sfârșitul sec XIX.


ZIUA 7 - Joi. Excursie la Venetia - deplasare cu vaporasul Piata Tronchetto - Canal Giudecca - Piata San Marco si retur; se pot vizita: Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor, Piazza si Bazilica San Marco; plimbare pietonala pe Canal Grande pana la Podul Rialto
Cazare in Buzet - Hotel "Fontana"

VENETIA
“Life is pretty simple: You do some stuff. Most fails. Some works. You do more of what works. If it works big, others quickly copy it. Then you do something else. The trick is the doing something else.” Leonardo da Vinci

Ne-am odihnit bine peste noapte si dis-de-dimineata am pornit cu sufletul la gura sa vedem "paradisul promis" - Venetia – despre care s-a scris atat. Venetia a dat multi oameni de geniu. Orasul asezat pe mlastini si pamanturi miscatoare, este format din 127 insule unite prin poduri.
Palatele Venetiei construite in locul vechilor locuinte lacustre in care se refugiau bastinasii pentru a scapa de hoardele gotilor si vizigotilor, stau azi scaldate de apele lagunei.
Ca nuferii, murdare la baza, cladirile isi expun logiile cu coloane frumos impodobite de capiteluri de stil compozit si corintic sau de stil gotic inflorat, specific acestui oras.
Nu te poti impiedica sa nu te intrebi: Oare ce izolatie hidrofuga au subsolurile? Ce lemn au pilotii fundatiilor? Cat vor mai rezista loviturilor gentile dar perseverente ale valurilor!?

Cine nu si-a dorit sa ajunga in vastul salon in aer liber ce se cheama Piata San-Marco?
Basilica San Marco, ce imbina stilul bizantin cu stilurile arhitecturii vestice, este piesa de interes a acestei piete. Frumoasele sale portale, cinci la numar, ornate de mozaicuri si bazoreliefuri romano-bizantine, ca si cele cinci cupole, dau eleganta dar si masivitate cladirii. In interior abunda finisajele de marmura si alabastru. Mozaicuri si o superba pardoseala cu motive florale si animale intregesc aceasta minune a artei si arhitecturii.
Campanila, semn distinct al Venetiei, marcheaza inceputul “strazii” principale a Venetiei, Grand Canale. Inconjurat de cladiri de cele mai diverse stiluri arhitecturale (Palazzo Labia, Palazzo Vendramin Calergi, Ca’d’Oro, Palazzo Grassi, Ca ‘Pesaro), canalul constitue o alta atractie a orasului Venetia.
Langa Bazilica se afla Palatul Dogilor, marturie a gloriei, a puterii maritime si politice de care s-a bucurat Venetia. Cladirea indeplinea functiile de rezidenta a dogilor, sediu de guvern, tribunal si inchisoare. Splendida cladire cu o frumoasa fatada din marmora alba si roz, are la etajul intai o galerie cu motive quadrilobe; poarta este in stil gotic flamboiant, ca si fatadele curtii interioare.
In interior o scara monumentala - Scara de Aur de Sansovino, ne conduce la Sala de Colegiu, Sala de Anticolegiu, Sala Consiliului celor zece, Sala Busolei, Sala Armelor, Sala Avocatilor, Sala Tribunalului, Sala Marelui Consiliu, tote infrumusetate de fresce, multe de Tintoreto (faimoasa “Le Paradis”). Puntea Suspinelor face si azi legatura intre palat si inchisoarea orasului (fosta).

Mai sunt de vazut: Canalul Judeca, Galeriile Academiei, bisericile Santa Maria della Salute (cu fresca lui Tintoreto “Nunta din Cana”), San Giorgio Maggiore (biserica de Palladio cu doua panze de Tintoreto: ”Cina” si “Recolta de mana in desert”), bisericile San Zanipolo, San Zaccaria, San Sebastiano (fresce de Veronese).
Din Venetia se poate lua un vaporas catre alte insule de interes: Murano – renumita pentru sticlarie, Burano – cunoscuta pentru dantelele de mana, Torcello. O plimbare prin oras ne-a revelat eleganta magazinelor, frumusetea strazilor inguste luminate la un unghi interesant de un soare arzator, gondolele ce-si asteptau clientii cu frumosii gondolieri ce fredonau cate o cantoneta pentru a ne atrage atentia. Am uitat ca vizitam un oras asezat pe ape, ne-am obisnuit cu ideea de a trece mereu cate un podet in drumul nostru. Am stat pe faleza si ne-am simtit asaltati de zgomot, de reclame, de agitatie din jur. Cat despre mare, nu am gasit-o atat de azurie ca in vederile primite de bunica mea cand eram copil.


ZIUA 8 - Vineri. Deplasare cu autocarul la Trieste: shopping, baie in mare sau o zi libera in Buset. Cazare in Buzet.

BUZET
Buzet (in latina: Piquentum; in italiana: Pinguente) este un oras in peninsula Istria, cu o populatie de 6,133 (2011). In apropierea oraselului Buzet, izvoraste Mirna (Quieto in italiana), in antichitate s-a numit Aquilis, este cel mai lung și mai bogat râu din Istria, 53 km și un bazin care acoperă o suprafață de 458 km˛ , se varsa în Marea Adriatică lângă Novigrad.

O dimineata racoroasa. Am sa profit pentru a urca azi la cetate. Cum, nu am mentionat cetatea? da, oraselul are si o cetate sus pe deal, locuita. O vad din camera hotelului. Si mai vad celalalt deal, plin de pomi…azi voi afla ce este in spatele lor. La poalele acestui deal este un magazin. Arata ca o brutatrie, oare are produse "facute de casa"?
Mi-am luat micul dejun, copios la acest hotel si am baut si a doua cafea. Am iesit in hall unde
receptionista, m-a intampinat cu zambetul ei obisnuit si cu sfaturile pentru turisti: "D-na fiti atenta, azi va fi o zi extrem de torida". Torida? aici la munte? Cu raul Mirna care trece prin fata hotelului si numai la vederea lui, te racoresti? Rucsacelul meu, pe langa aparat foto, un caiet si un stilou, cuprindea o sticla de apa si o sapca, asa ca m-am simtit in sigurata, voi fi aparata de soare si nu voi suferi de sete.

Am urcat dealul pe cele cam 100 trepte, poate 102, caci nu le-am numarat, asezate doua cate doua cu o "odihna" - o treapta mai lata, intre ele. Am continuat pe un fel de drum cotit, o serpentina pe care mergand, ma ajungeau din urma masini ce urcau din greu. Am gasit o mare poarta de lemn si am intrat, mergand fara un plan si minunandu-ma cum aici sus, mai locuiesc oameni in casele acestea de piatra, care semanau mai mult a case din Sicilia. O femeie, la etaj, aplecata pe jumatate afara, prin fereastra incadrata de o rama de piatra mestesugit sculptata, striga la o alta, ce mergea agale pe ulita. Alta femeie ce croseta intr-un balconas plin de muscate rosii, s-a alaturat si ea strigatelor. Nimic nu intelegeam si cu cat ma straduiam cu atat imi scapa oriece inteles al vorbelor lor…dobra vece, poate, am auzit; nu, caci nu era ora apusului de soare…
Buzet doarme pe colina, amintindu-si zilele sale de colonie venețiană. Cele mai multe dintre monumentele orașului datează din sec XVI si XVII. Poarta mare și poarta mică în stil venețian, datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, iar cel mai remarcabil monument al orașului, Biserica Sf. Gheorghe a fost construită în 1611.
Este posibil să nu fie cel mai fascinant oraș din Istria, dar Buzet cel somnoros, la 39 km nord-est de Poreč peste râul Mirna, oferă un indiciu al grației atemporale din vechea peninsula.

Cu clădiri din piatră cenușie în diferite stadii de dezintegrare și străzile pietruite aproape dezerte, căci majoritatea locuitorilor Buzetului s-au mutat la poalele dealului în partea nouă a orașului, orașul-cetate este liniștit și fermecător.
Bucurați-vă de o plimbare în jurul labirintului de străzi și piețe înguste, cu mici restaurante!
Și nu ratați trufele glorioase. Buzet se află la epicentrul regiunii de creștere a trufelor. Puteti gusta ciupercile preferate ale Istriei în restaurantul vechi al orașului sau participand la Festivalul Subotinei. Deasemenea puteti intra in "Zigante tartufi" si cumpara ce va doreste inima, caci aici gasiti pe rafturi borcanele de gem, pateuri, crčme de pus pe paine, toate continand 0,02gr de trufe - sau chiar mai putin, caci trufele sunt foarte scumpe.

Asa am facut si eu, revenind din orasul vechi, am traversat prin fata hotelului spre dealul - zona rezidentiala cu vile noi. Inainte de a urca am intrat in magazin.
Vanzatoarea, o tanara draguta, fericita ca a fost aleasa din "detasamentul local de tinere fete care cauta servici" sa lucreze in acest magazin elegant, scump, demn de a se afla pe orice bulevard cunoscut din Paris, mi-a prezentat nu numai produsele ce contin trufe, dar si metoda de recoltare a lor.

Trufele sunt si negre si albe; nu pot fi gasite decat de porci sau caini dresati, care simt mirosul lor - caci ele cresc sub pamant. Cainii sunt "mai de incredere" caci nu le mananca, asa cum fac porcii daca nu bagi de seama. Trufele se recolteaza dimineata devreme.
Trufelor le place pamantul afanat de sub stejari; cea mai mare trufa gasita vreo data in lume, este din acest tinut si a cantarit 1310 gr. Fericita intamplare din 1999, semnalata si in Guiness World Records, a pus Buzet pe mapa gurmanzilor. Evenimentul a atras atentia francezilor care vin aici pentru a-si procura la un pret cu mult mai mic decat la Paris, "trufandalele" locale.

Buzet a primit si denumirea de "Truffle Capital", fiind asezat în inima țării cu trufe, Istria. Cel mai bun moment pentru a preleva trufele este la începutul lunii septembrie când se sărbătorește nașterea Fecioarei Maria. Pentru a onora sfânta, locuitorii orașului pregătesc în piața orașului, o omletă uriașă umplută cu trufe. Sărbătoarea trufelor se extinde in toamnă până la sfârșitul lunii noiembrie. Octombrie este "luna marii trufe albe".
Continuand discutia cu vanzatoarea, am atins si subiectul istoriei, asemanari si diferente intre republicile care au format o data Iugoslavia. Apoi mi-a destainuit "secretul caciulitelor si vigulitelor" de sub sau de deasupra literelor din limba croata. Afland ca exista o limba veche dalmatiana, una veche croata, una ce se cheama glacolitica, i-am promis ca ma voi documenta despre istoria Croatiei dar si a limbii croate, de cum ajung in Bucuresti.

Cele cateva nopti petrecute la hotelul din Buzet, ziua mea libera cand am hoinarit pe munti si vai, au fost poate, cel mai placut lucru din aceasta excursie. Da, asa cum se intampla totdeauna, vedem aceasta mai tarziu. Imi voi aminti ca, atunci cand voi duce dorul de aer curat, tihna si feluri de mancare gatite "ca acasa", sa dau o fuga in Istria, la Buzet.



TRIESTE
Orasul Trieste este situat in golful cu acelasi nume, la intersectie de drumuri dar si de culturi: latine, slavice și germane. În 2009 avea o populație de cca 205.000 locuitori. Orasul este capitala regiunii autonome Friuli-Venezia Giulia și a provinciei Trieste.
Trieste a apartinut monarhiei habsburgice din 1382 până în 1918. Ca port maritim prosper în regiunea mediteraneană, Trieste a devenit al patrulea cel mai mare oraș al Imperiului Austro-Ungar (după Viena, Budapesta și Praga). La sfarsitul secolului s-a remarcat si ca un centru important pentru literatură și muzică. Trieste a renascut economic în anii 1930, ca si dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca urmare a pozitiei geografice importante, intre blocurile de est și vest.

Portul Trieste este un centru cu o activitate comercială maritimă semnificativă. Terminalul petrolier alimentează Transalpine Pipeline, care acoperă 40% din cerințele energetice ale Germaniei (100% din statele Bavaria și Baden-Württemberg), 90% din Austria și peste 30% din Republica Cehă. Autostrada maritimă care leagă porturile Trieste și Istanbul este una dintre cele mai aglomerate rute din Marea Mediterană. Portul Trieste, cel mai mare "port de cafea" din Italia și din Marea Mediterană, furnizează mai mult de 40% din cafeaua italiană.
Desi a avut o istorie foarte agitata, cu exceptia unor perioade nesimnificative de timp, orasul a reusit sa-si pastreze autonomia cat si drepturile obtinute initial de la habsburgi (comertul liber de cafea).

In vechiul oras gasim ruinele arcului roman (52 i.e.n.), Castelul Miramare, construit pe malul marii între 1856 și 1860 dupa un proiect al lui Carl Junker la cererea arhiducelui Maximilian. Grădinile Castelului oferă un decor deosebit cu o varietate de copaci și plante alese de Maximilian. Se mai afla aici un castel anexă ("Castelletto"), o statuie de bronz a lui Maximilian și o capelă în care se afla o cruce făcută din rămășițele vasului "Novara", vas pe care s-a imbarcat Maximilian, fratele împăratului Franz Josef, pentru a merge sa fie incoronat ca Împărat al Mexicului. Mult mai tarziu, castelul a devenit locuinta printului Amedeo, ducele de Aosta, ultimul comandant al fortelor italiene din Africa de Est in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Castelul San Giusto, a fost ridicat in timp de doua secole. Este constituit din: o parte centrală construită sub Frederick III (1470-1471), bastionul rotund venețian (1508-1509), bastionul Hoyos-Lalio și Pomis, sau "Bastione fiorito" (1630). Arcul lui Riccardo, o poarta romana inzidita (anul 33), se afla in Piazzetta Barbacan. O legenda populară spune ca prin aceasta poarta ar fi trecut Richard I al Angliei pe drumul de intoarcere din cruciade. Teatrul roman se află la poalele dealului San Giusto. Construcția exploatează parțial panta blândă a dealului, o mare parte din teatru este din piatră.

Numai în provincia Trieste se gasesc 10 obiective speologice din cele 24 aflate în întreaga regiune Friuli-Venezia Giulia. Platoul din Trieste numit Kras (Carso), care acopera 200 km˛, are aproximativ 1500 de peșteri. Mentionam Grotta Gigante, cea mai mare pestera turistică din lume, suficient de mare pentru ingloba biserica St. Petru din Roma; Pestera de Trebiciano, cu o adâncime de 350 m, la baza careia curge râul Timavo. Acest râu devine subteran în peșterile Škocjan din Slovenia pe cca 30 km, dupa care, la un km de varsare, iese la lumina si se transforma într-o serie de izvoare langa Duino, reputat de romani ca fiind o intrare în Hades.


ZIUA 9 - Sambata. In Slovenia, vizita renumitei pesteri Postojna (5 km de mirifica lume subterana); Liubliana - scurt popas in zona centrala. Deplasare pe autostrada pe langa Lacul Balaton spre Budapesta; in oras - tur cu autocarul; pot fi admirate: Dunarea, Cetatea, Bastionul Pescarilor, Podul cu Lanturi, Parlamentul, Podul Elisabeta; croaziera pe Dunare "by night" (optional: cina festiva si muzica).
Cazare in Budapesta - Hotel "Romai"

PESTERA POSTOJNA
In ultima zi a excursiei, caci cea de maine nu ne va oferi decat un drum lung de la Budapesta la Bucuresti, ne-am sculat mai devreme cu o ora si, cu micul dejun la pachet, ne-am indreptat spre Slovenia: obiectiv Pestera Postojna. Prima data cand am vizitat aceasta pestera, m-a mirat alegerea acestui obiectiv; ma obisnuisem cu monumentele istorice, cladirile medievale si bisericile gotice si nu vedeam rostul acestei “pauze stiintifice” – o pestera.
Drumul pana la grota, curatenia locurilor, apa ce am trecut-o pe podet de lemn ingrijit lucrat, mi-au trezit amintirile.

Am intrat in Pestera dupa o lunga asteptare: era foarte aglomerat, era doar sambata. Ghidul nostru ne-a dat in primire unei ghide locale, ce vorbea engleza, care ne-a condus la un trenulet cu vagoane deschise, care a mers cca 10 minute printr-un tunel destul de jos, nu puteai sta in picioare in trenulet, iar din tavan picaturi grele cadeau destul de des. Se facea din ce in ce mai frig si mai umed. In fine trenul s-a oprit si am coborat pe peron. Tanara ghida ne-a purtat prin galerii, ne-a aratat stalactite si stalacmite, ne-a spus cat de greu se formeaza acestea (se depune numai 1mm de material la 30 ani), ne-a vorbit de fauna acestui taram (gandaci, greieri, paianjeni, creveti, miriapozi) si o curiozitate, "pestele olm”, care este orb si care poate atinge varsta de o suta de ani. Ne-a invitat sa cantam in sala numita “Concert Hall” care poate gazdui 10000 de oameni. Aleile pesterii, sunt vopsite cu un aliaj antiderapant, si oricat de lucioase si alunecoase par, esti in siguranta.
Iesiti afara ne-am bucurat de lumina si caldura soarelui. Lasati de capul nostru, ne-am oprit pe la micile buticuri de amintiri, am cumparat carti postale, obiecte din sticla, si chiar raprezentari din carpa ale pestelui olm. Ne-am urcat iar in autocar cu prada noatra, si am pornit catre Budapesta unde urma sa ne cazam, iar seara sa facem o croaziera pe Dunare.
Intr-adevar o seara pe Dunare, privind podurile si cladirile Budapestei luminate feeric, dealul Gellert – va fi o seara de despartire frumoasa pentru noi, calatori de aproape doua saptamani. Vom lua cina pe vas, in timp ce vom asculta explicatiile ghidului, referitor la cladirile de pe malurile Dunarii. Dar mai inainte ne vol ori in Liubliana.

LIUBLIANA
Liubliana este capitala Sloveniei. Arhitectura orașului este un amestec de stiluri. Cea mai veche cladire datează încă din epoca romană. Centrul orașului Liubliana a luat amploare în Evul Mediu. După cutremurul din 1511, a fost reconstruit în stil baroc urmând modele italiene, în special venețiene. După cutremurul din 1895, a fost din nou reconstruit, de data aceasta în stilul Secession din Viena, care astăzi este juxtapus peste clădirile vechi de stil baroc, ramase in picioare. Principalele cursuri de apă din Liubliana sunt Liublianica, Sava, Gradascica, Mali Graben, Iska și râurile Iščica. De la districtul Trnovo până la districtul Moste, în jurul dealului castelului, Ljubljanica curge parțial prin Canalul Gruber, construit conform planurilor lui Gabriel Gruber (1772-1780). (de cautat date despre acest om, o interesanta personalitate, preot iezuit, inginer, lingvist etc)
Liubliana a fost adesea lovită de inundații. Cele mai recente inundații au avut loc în 2010.
Canalul Gruber a diminuat pericolul inundațiilor din mlaștinile din Liubliana.
Podul triplu este un grup de trei poduri peste râul Liublianica. Acestea leagă orașul istoric, medieval de orașul modern Liubliana. Aici poti gasi, din cand in cand, copii pierduti - cum am gasit noi unul, pe care l-am calauzit pe cele trei poduri, pana ce, pe unul din ele si-a gasit mama.

Catedrala Sf. Nicolae servește Arhidioceza de Liubliana, infintata in 1461. O vezi de departe, deoarece domul său verde și turnurile gemene se detasaza pe cerul Liublianei. Este situata in Piața Chiril și Metodiu, lângă piața centrală. Între 1701 și 1706, arhitectul iezuit Andrea Pozzo a proiectat biserica barocă sub formă de cruce latină. Cupola a fost construită în centru (1841). Interiorul este decorat cu fresce baroce pictate de Giulio Quaglio între 1703-1706 și 1721-1723. Pentru a vizita catedrala ne-am detasat de grupul care mergea prea incet pentru noi. Fiecare cerceta lucrusoarele de vanzare in Targul de sambata, se oprea la fiecare colt sa mai faca o poza-doua. Nu bine am intrat in catedrala, ca usile s-au inchis: era pauza de pranz de la 12 la cine stie cat…Asa se face ca eu si colega mea de camera, am fost singurele din grup care am vazut interiorul minunatei catedrale.

Nebotičnik ("Skyscraper") este o clădire cu treizeci de etaje proiectata de arhitectul sloven Vladimir Šubic si se ridică la o înălțime de 70,35 m. Sunt combinate elemente ale arhitecturii neoclasice și ale stilului Art-Deco. În principal, un loc de afaceri, Nebotičnik găzduiește o varietate de magazine la parter și etajul intai, birouri de la etajul doi la cinci, apartamente de locuit la etajele 6 pana la 9. Construcția a început în iulie 1930 si a fost inaugurată la 21 februarie 1933. Catva timp a fost cea mai înaltă clădire rezidențială din Europa.

Castelul medieval Liubliana, cu arhitectura romanesca, gotica și renascentista, se afla pe vârful dealului ce domină centrul orașului. Tot timpul cat ne-am plimbat prin oras, ne-a urmarit, si parca invitat sa suim pana la el…dar ce sa faci mai intai? Timpul excursionistului este foarte limitat si nici macar cu funicularul ce dateaza din 2006, nu ne-am fi inscris in timpul liber ce ni l-a acordat ghidul. Cum era zi de targ, erau atatea "atractii" - o piata de flori incantatoare, te credeai la Amsterdam; pe tarabe aflai haine cu specific national. acadele si foetaje specifice locului se vindeau peste tot. Un grup de tigani, barbati si femei, cantau si dansau chiar langa catedrala.
Zona din jurul castelului a fost locuită în mod continu din anul 1200 î.e.n. Castelul a fost construit în secolul al XII-lea și a fost o reședință a marchizilor, mai târziu duci de Carniola. Turnul de observatie al castelului datează din 1848. Aici locuia un gardian a cărui datorie era de a trage salve de tun de avertizare a orașului în caz de incendiu sau cand urma sa aibe loc evenimente importante. Aceasta funcție se menține încă și astăzi.

Ne-am grabit catre Budapesta. Aveam de dat o raita prin oras, de vazut multele cladiri construite in still art-deco. Ne-am oprit cam o ora in marea Piata a Eroilor, incredibil luminata de sorele ce mergea spre apus. Se facuse destul de tarziu, asa ca am mers direct pe Malul Dunarii, la vaporul de croaziera.

BUDAPESTA
Pe vasul de croaziera am fost intampinati de gazde: capitanul si primul ofiter, chiar de la usa ne-au inmanat cate un pahar de sampanie. Masa centrala, cu nenumarate feluri de mancare, antreuri si "feluri de baza", toate la alegere, caci era un fel de bufet, era frumos aranjata cu flori, fructe, tacamuri si farfusii elegante. Ne-am randuit pe la mese cu farfuriile pline si pana s-a lasat total noaptea, ghidul local, care desigur vorbea romaneste, ne-a prezentat cladirile de pe maluri, ne-a spus si legendele lor, unde era cazul.
Odata cu inserarea, s-au aprins una cate una luminile si am putut admira monumentele, si mai ales podurile, puse in valoare prin spoturi de lumini foarte maiestrit distribuite. Se citeau volumele, coloanele, acoperisurile, cupolele. Cladirea Parlamentului, cea a operei si Sala de concerte, ne-au atras atentia in special.
Se racorise si apa de zmoala lingea vasul, blanda dar enigmatica. Podurile erau o feerie: mi-am spus atunci ca si iluminatul cladirilor este o arta, ca si arhitectura, nu numai inginerie.


ZIUA 10 - Duminica. Deplasare pe ruta Arad – Sibiu – Pitesti spre Bucuresti.
Sosire in conditii normale de vreme, trafic, formalitati vamale, ora 23. (parcarea metrou Gara de Nord).

Duminica, Hotel "Romai", Budapesta
Dupa micul dejun la mese de cate opt persoane elegant aranjate, dupa ce ne-am facut poze in fata hotelului si am descoperit ca Dunarea "trecea pe la poarta" cum s-ar spune, ne-am repliat pentru calatoria de intoarcere in tara de data aceasta pe ruta Budapesta-Arad-Deva-Sibiu-Valea Oltului-Pitesti. Nu trebuie sa uitam ca e duminica, drumurile vor fi poate aglomerate si nu vom fi in Bucuresti pe la ora 11, cum speram.
Pe drumul de intoarcere am avut timp sa ne depanam amintirile, sa notam cateva lucruri si sa discutam cu ghidul despre obiectivele care ne-au placut, sau pe care am vrea sa le revedem. Ca de obicei, o astfel de excursie este un fel de trecere in revista, caci timpul nu ne-a permis sa aprofundam cele vazute, si au mai ramas multe de vazut.
Asa ca este loc pentru inca doua-trei astfel de plimbari, poate in diferite anotimpuri ale anului, pentru a admira orase si monumente ce nu au fost pe lista noastra, a afla istoria lor si a ne plimba prin parcurile si gradinile pe care inaintasii noastri le-au conceput pentru bucuria lor cat si a noastra.

Amintindu-ne despre Divicas, acei spiridusi care lucrand noaptea au terminat aproape amfiteatrul din Pola, va sfatuiesc ca daca gasiti undeva in Istria o piatra curioasa, frumoasa, lucioasa si vreti sa o luati acasa, mai bine nu! Lasati-o acolo unde este, caci spiridusii sunt la lucru, ei construiesc ceva peste noapte si le va trebui poate aceasta piatra.









Arh. Mariana Popa/ Toronto    9/4/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian