Pentru cei mai tineri : Canada la 150 de ani -“Dear Canada”
Dragi copii, s-a întâmplat să fiu în Toronto chiar cu o zi înainte de 1 Iulie, si trebuie să recunosc că am avut una din cele mai frumoase zile petrecute în marele oras al Canadei.
Faptul că oamenii, în magazine, pe stradă, în metrou, îsi urau “Happy Canada Day!” mi-a dat sentimentul de sărbătoare, dar în acelasi timp m-a făcut să revin cu gândul la această tară, pe care aceiasi oameni “hoping for home” au ales-o, pe parcursul acestor 150 de ani.
Fireste, am sosit acasă si am deschis din nou paginile cărtilor din ciclul “Dear Canada”
Da, nu am deschis nici televizorul nici computerul. Cartea îmi dă o emotie specială, pe care o pot folosi apoi, ca să scriu pentru voi, copii.
Si uite asa răsfoind, ceea ce am spus mai sus mi-a fost confirmat de copiii care au scris jurnalele, adunate în colectia “Dear Canada”, că “Maybe writing it down will help”(Amy), că “I might find value in keeping a journal”(Zayd) , că “Memories are important”(Harriet), că “Books and pages are gold and jade”( Wong Joe), că “You should write something every day”(Brian).
Si atunci am mers mai departe, recitind gândurile lor despre Canada, din care am să încerc să reproduc doar câteva pentru voi. Sunt impresionante, pentru că sunt gânduri mărturisite si scrise de copii, sincer si spontan.
În Decembrie, 1964, Zayr scrie în jurnal:” Prim Ministrul vrea să pună frunza de artar pe steag. Mi se pare o idee foarte bună. Canada nu e Marea Britania ca să aibă pe steag simbolurile ei. Noi am venit aici tocmai pentru ca să nu mergem în Marea Britanie. Da, frunza de artar. Da. Este Canadian!”
Si mie îmi place steagul Canadian. Vouă?
Septembrie, 1921, din însemnările lui Wong Joe: “După amiază, când am iesit să arunc apa de la vase în grădină, am văzut un nor apropiindu-se de pământ, departe spre orizont. Când am iesit iar, după vreun sfert de oră, norul se înnegrise si se făcuse de zece ori mai mare. Nu văzusesm până atunci ceva care să crească atăt de repede. Deodată, pământul s-a întunecat sub lovitura puternică a uriasului nor. Cealaltă parte a orizontului a rămas însă senină. Am alergat înăuntru. După câteva minute am iesit din nou. Norul se micsorase si se ridicase sus pe cer . Ce pământ impresionant Canada!”
Si eu am prins nori negri, ploaie, cer senin si soare toate într-o ora, venind acasă. Da. În Canada. Voi?
Julie, 1984, din jurnalul lui Brian: “ Râul Rideau se varsă în Râul Ottawa, iar Râul Ottawa curge spre Montreal, întorcându-se spre stânga si luând cursul Râului St. Lawrence. Apoi o poti lua la dreapta jos spre Oceanul Atlantic, si iar la dreapta, sus spre Oceanul Pacific sau oriunde vrei tu.”
E mare Canada! De la un ocean la altul.
Martie, 1853, din scrisorile lui Solomon: “ Îmi place să vin la Lacul Erie să-i ascult murmurul. Mă calmează si mă face să mă gândesc că mâine totul va fi mai bine .”
Voi aveti vreun loc preferat în Canada, copii?
6 August, 1939, Hattie, care ia trenul din Vancouver până în Toronto, îsi notează: “ Am stat trează mult timp, urmărind noaptea de la fereastră. Era propria mea fereastră , ceea ce mi-a dat un sentiment special. Am văzut case cu o singură lumină aprinsă si hambare uriase, iar deodată am zărit ceva alergând si străbătând câmpia. Cred că era o vulpe. Stelele pe cer în preerie sunt mult mai mari si au forme diferite aici, în Canada”.
10 August, 1939, tot din impresiile lui Hattie: “ Suntem în Ontario, dar tata mi-a spus că mai avem mult de mers. Canada este o tară mare, cu locuri încă sălbatice, cu multe roci si lacuri si cu verdeată vesnică ( evergreen). Păsările sunt diferite, de asemnea.”
18 August, 1939, Hattie, ajunsă în Toronto, scrie: “ Un alt lucru ce face Canada diferită de locul meu natal, sunt străzile. Aici toată lumea respectă regulile de circulatie, iar casele au numere si sunt frumos aliniate de-a lungul străzilor.”
Da, luând trenul prin Canada e ca si când ai traversa un continent cu absolut toate formele de relief spectaculoase. Merită să încercati si voi, copii.
“Remain standing, class, while we sing O Canada”, s-a auzit vocea profesorului. Putini în jurul meu erau născuti în Canada, dar…toti am cântat acelasi imn, cu aceleasi cuvinte”, astfel se încheie seria de jurnale.
Iar eu, copii, închei “călătoria mea” prin paginile cartii “ Hoping for Home”, din ciclul “Dear Canada”, transmitându-vă ceea ce am auzit de la vecinul meu de doi anisori urându-le părintilor lui, în dimineata de 1 Iulie: “Happy Canada Day!”
Adriana Gheorghiu / Iulie 2017
ÎSi dragi copii, nu uitati, in numărul viitor al Observatorului , forma tipărita, vom continua cu fragmentele din “Jurnalul lui Harriet”
|
Adriana Gheorghiu 7/25/2017 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.