Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Scrisoare pastorală

Scrisoare lui Alexie Mateevici. Părintele Protopop Petru Buburuz de la Chisinău, ne-a trimis o emotionantă ,,scrisoare” dedicată unui mare poet din Basarabia, preotul Alexie Mateevici (1888-1917). Poetul vă este cunoscut multora dintre Dvs., mai ales că ati învătat poezia lui, Limba noastră, în scoală, ori ati citit-o în diferite publicatii. Această poezie este, din 1994, imnul de stat al Republicii Moldova. Mateevici se înscrie în rândul intelectualilor progresisti ai Moldovei, care au militat pentru realizarea României Mari, desi moartea l-a răpit prea de timpuriu. Părintele Petru Buburuz este el însusi o constiintă a intelectualitătii de dincolo de Prut, un simbol al românismului. Facem precizarea că ,,scrisoarea” se compune din două părti. Prima parte a apărut ca prefată la lucrarea îngrijită de poetul Dumitru Matcovschi: Părinte al Limbii noastre: Închinare către Mateevici(Redactia revistei ,,Basarabia”, Chisinău, 1992), iar partea a II-a, post-scriptum-ul, este scrisă recent si încredintată publicatiei noastre, fapt pentru care-i multumim Părintelui Buburuz.
,,Slugă credincioasă a lui Hristos si a neamului, Prea Cucernice Părinte Alexei!
Cu ani în urmă, în speranta întregirii neamului si în preajma Unirii lui, ai trăit aceleasi frământări ca si noi astăzi. Pentru sfânta cauză ai folosit deopotrivă si arma preotiei, si arma poeziei. În lupta pentru cele răpite — limba si alfabetul latin, pentru demnitatea călcată în picioare de străini — ne-ai fost si continui să ne fii drapel si călăuză. Inspiratul si nemuritorul tău imn îl purtăm pe buze si în inimi.
Acum pământul si poporul basarabean se trezesc «din somnul cel de moarte», si în această desteptare te avem în ceruri ca pe un rugător fierbinte către Mântuitorul, ca să ne dăruiască izbânda în lupta care de atâta vreme ne cere pâine, si sânge, si vieti, fără a ne da ceea ce ni s-ar cuveni pentru asemenea jertfe - LIBERTATEA!
Ca si în pilda evanghelică, în timpul noptii diavolul aruncă sământa dezbinării între frati — si pe un mal al Nistrului si pe celălalt, ba chiar si pe cel al Prutului. Mai mult decât atât. Această sământă rea a ajuns si în ogorul Domnului. Si cel mai trist e că a dat colt, însă, cum era si de asteptat, un colt monstruos, cu numele dezbinarea Bisericii din Moldova-Basarabia.
Ne vezi, ne auzi, părinte Alexei? Aflându-te în preajma lui Dumnezeu, roagă-L să nu deie uitării acest colt de tară răpit, acest neam multpătimit, să nu-l lase pradă răilor si necredinciosilor. Si mai roagă-L pe Împăratul luminii si al lumii să ne acopere cu mila Sa nemărginită si cu îndurarea Sa profundă... De acolo de unde esti, trimite-ne încă о dată sufletul si cuvântul tău înlăcrămat. Vino iarăsi printre noi, fie-ne prooroc si înaintemergător. Povătuieste-ne ce să facem si cum să facem ca să biruiască una dreptatea; alege-l dintre toti pe cel care ne va putea scăpa tara si credinta...
Fiu al poporului si Părinte al neamului, vrednic slujitor al Bisericii si mostenitor al adevărului lui Hristos, scumpe părinte Alexei! Ai mers neîncetat pe drumul Crucii, întru slava lui Hristos si binele nea¬mului. Nu ne uita si acum în rugăciune si roagă-te în aceste clipe de grele încercări împreună cu noi, cei întristati si deznădăjduiti: «Doamne, Dumnezeul nostru, Care cu negrăita bunătate si întelepciunea Ta ai purtat de grijă poporului nostru românesc, ca să faci din el un popor ales al Tău si i-ai dat spre mostenire tara aceasta si ai întemeiat într-însa Biserica Ta, întru care se preaslăveste sfânt numele Tău si prin ea ai sfintit pe strămosii nostri si i-ai făcut vrednici să slujească Tie, ca Domnului si Împăratului Lor; caută cu milă, din locasul Tău cel sfânt, asupra Tării acesteia si asupra poporului ei, care cheamă numele Tău cel sfânt, si nu-L lăsa fără acoperământul si grija Та, dăruieste-i pace si îmbelsugarea roadelor pământului, ca să poată dărui si celor lipsiti, proslăvindu-se prin aceasta Prea Sfânt Numele Тău, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Auzi-ne, Doamne, si ne miluieste».
La capătul celor trei pătrare de veac de la mutarea ta la cele vesnice, primeste, scumpul nostru Părinte spiritual, acest firesc omagiu si recunostinta întru slujirea-ti nepătată a Bisericii si a neamului. Fii celor ce necinstesc haina preotiei aspru mustrător si celor slabi puternic ajutător, întăreste-i pe toti în dreapta credintă si ne serveste tuturor călăuză si toiag spre viitor.
Al Prea Cucerniciei Tale nevrednic adorator si rugător, prot. Petru BUBURUZ
20 octombrie 1992, Chisinău
Post-scriptum peste un pătrar de veac…
,,Preacucernice si scumpe Părinte Alexei! A trecut un pătrar de veac de la ultima mea scrisoare–mărturisire adresată Sfintiei tale referitor la tragedia si soarta cruntă a scumpei noastre Basarabii, pe care ai iubit-o atât de mult. Iată, a trecut de acum un centenar de la trecerea ta la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care L-ai slujit cu jertfelnică credintă si dragoste, ai trecut la cele vesnice. Iar Imnul limbii noastre, alcătuit de tine, astăzi e Imn de stat. Si esti cinstit de toti, chiar si de cei fătarnici, care adesea vor să-si acopere faptele cu numele tău, dorind să se arate mielusei în piele de lup.
La împlinirea centenarului de când ai trecut la cele vesnice, trăind împreună cu Hristos în Împărătia Lui, iată si noi, cei de la Chisinău, de la biserica „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” de pe str. Alba Iulia 16, am reusit, cu ajutorul familiilor Gavrilită si Bubucea, să-ti ridicăm încă un monument (un bust pe postament), pe care l-am amplasat pe Aleea Personalitătilor Culturale Bisericesti (sau Aleea Cărturarilor ) din incinta bisericii, Alee care se va încununa cu o statuie mare a Sfântului Apostol Andrei si care va înfrumuseta viitorul Centru Cultural Ortodox. Chipul tău începe sirul preotilor cărturari din dreapta Clopotnitei si a bisericii si va fi alături de fiii neamului nostru preotii Paul Mihail, Vasile Tepordei si Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu. Pe cealaltă parte a Aleii vor fi următorii Mitropoliti ai Moldovei: Iosif Musat, Varlaam, Dosoftei, Iosif Naniescu, Mitropolitul Kievului Petru Movilă, primul Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei, Gurie Grosu, precum si Mitropolitii Antonie Plămădeală al Ardealului si Nestor Vornicescu al Olteniei, basarabeni.
Dar suntem foarte amărâti, lucrurile merg tot mai rău si mai rău: noi mai rămânem în lumea aceasta, lumea imperiilor si împărătiilor, cu care se lăuda cel viclean când Îl ispitea pe Iisus în pustie. Avem tot felul de ispite si constrângeri, mai ales culturale si spirituale si la nivel de psihic: desfrâu si dezmăt fără de margini, erotism si distractii fără măsură, propagate intensiv de toate formele mass-media, cinema si internet, ocrotite de stat si guverne dionisiace, iubirea de argint având ca idol dolarul si euro, case si casteluri, extra-limuzine, bănci si alte mijloace, vânzări imense de armament si droguri, trafic de persoane si robie, judecăti nedrepte, minciună, propagandă subversivă si terorism la nivel de state si multe, multe altele. Grupuri sociale sărăcite, amăgite, tâlhărite, îndoctrinate, drogate, cu identitate perversă si manipulate la nivel de parlament, guvern, partide. Ultimele se referă îndeosebi la Basarabia noastră, unde se fură oamenii, băncile, drumurile, contractele si tot ce vrei, coruptie la nivel de stat, neîncredere si parcă fără sperante de viitor. Lumea fuge din acest stat artificial, creat de Stalin si Hitler, care au reusit să profaneze, să distrugă si să dezbine unitatea de istorie, limbă, cultură, credintă si Biserică a Neamului nostru.
Suntem în greutăti si mare derutare – răuvoitorii neamului nostru doresc să ne ia nu numai belsugul si roadele muncii noastre, dar si sufletul. E o luptă acerbă pentru credinta si sufletul nostru. Dar nu disperăm, avem acest sfânt dar de la Dumnezeu –speranta. Mântuitorul nostru ne-a făgăduit: „Si iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veacului. Amin!” (Mat. 28,20). Si altă făgăduintă forte, dată Apostolului Petru: „Tu esti Petru (piatră, stâncă) si pe această piatră (=piatra credintei Apostolului Petru , dar si a noastră) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (Mat. 16,18). Dacă Hristos e cu noi, cine este împotriva noastră?
Având această întărire în credintă si această sperantă dumnezeiască, te rugăm si pe tine , scumpe părinte Alexie, să înalti si tu, acolo la tronul lui Dumnezeu cel Atotputernic, rugăciunile tale, unite cu ale noastre, pentru această Basarabie înrobită de fortele întunericului si pentru poporul ei derutat, ca Dumnezeu să reverse peste el din Lumina Sa cea dumnezeiască si să ne scoată din întunericul păcatului.
Cu profundă tristete, dar si cu mare sperantă si optimism real, argumentat de credinta noastră si de Învierea lui Hristos, păsim înainte, ducând lupta cea dreaptă pentru viata vesnică. „Hristos a Înviat!” – „Adevărat a Înviat Hristos!”.
Cu recunostintă si profundă cinstire si amintire, Prot. Petru Buburuz.
6 mai 2017.”
*
Sfaturi părintesti. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărătiei, mai spicuim: ,,O DESCRIERE A IADULUI(continuare). Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are să se chinu¬iască în felul fiecărei patimi, care l-a ros în viata pământească. Orice întoarcere a vointei, deci orice faptă, dincolo e cu nepu¬tintă. Deci, usor putem pricepe, că fiecare patimă pe care a iubit-o sufletul, nemaiavând cum să se împlinească, se stârneste mereu, creste mereu si-1 chinuieste cu fiecare clipă ce trece cu o tot mai aprinsă văpaie. Su¬fletul, desi chinuit de zădărnicia văpăii, nu mai are libertatea vointei de-a scăpa de muncirea aceasta, cum o avea pe pământ. Dacă n-a vrut să scape de poftă câtă vreme putea s-o facă, acum, trecând vremea, a ajuns să nu mai poată voi una ca aceea, ci culege silit roadele amare ale robiei cu voia. Chinuirea poftelor ce cresc - si, pe măsură ce cresc, măresc chinuirea -, nu are nici o izbăvire, de vreme ce sufletul e nemu¬ritor si nu se poate ucide pe sine, ca să nu mai simtă văpaia care-l arde cu o iutime din ce în ce mai mare. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mâncare, un betiv, un desfrânat, nu scapă de tirania poftelor sale, ci acestea îl chinuiesc fără de sfârsit si se măresc pe măsură ce nu pot fi satisfăcute, - lipsind trupul, iar constiinta îi strigă mereu osânda lui Dumnezeu si zădărnicia suferintei sale. Invidiosul, trufasul, iubitorul de sine, sunt rosii de ură asupra oamenilor, asupra sufletelor pe care nu le cunosc si asupra lui Dumnezeu. Ura creste mereu si le macină mintea, zvârlindu-i într-o nebunie furioasă, dar desăvârsit neputincioasă. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este, că răutatea se vede pe sine mărindu-se în desert si zvârcolindu-se în neputinta de-a mai face ceva. Toată isprava acestor patimi e muncirea neîncetată, până la nebunia absolută a sufletului. Sufletul arde ca într-o mare de foc. Constiinta îi vesteste neîncetat pedeapsa lui Dumnezeu, îi arată sufletele dreptilor în Rai, - ceea ce îi măreste suferintele -, dar nu vede pe cei ce se muncesc ca si el în văpaia acelorasi pofte; vede însă chipurile fioroase ale demonilor, care întetesc văpaia care-i arde. Precum în viata pământeană lucra Harul asupra celor ce se sfin¬teau si sporea în ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, rămânând în împărătia Harului, acesta sporeste, desăvârsind în ei iubirea; asa, prin contrast, în starea de iad a constiintei, în împărătia fără de Har, lucrea¬ză demonii asupra sufletelor chinuite si sporesc în ele ura. Ura aceasta care nu poate face nimic, zvârcolirea neputintei furioase, ura demoni¬lor care chinuiesc sufletele si văd că nu isprăvesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernală e focul nestins, care nu luminează nimic. Sufletele acelea, care s-au amăgit de poftele lumii, de slava desartă si de trufia vietii, înselate de iubirea de sine care le-a povătuit la toate poftele, iată-le înecându-se în ura care le arde si care s-a întărit peste ele ca o mare împărătie a răului. În această împărătie infernală i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavolului si tată a toată amăgirea. Într-o asa împărătie au să sufere toti cei ce n-au scos cu desă¬vârsire iubirea de sine din lăuntrul lor, ci au mângâiat-o cu toate plăcerile, si i-a surprins moartea încă neînteleptiti la minte si necurătiti la inimă. Au plecat cu nădejde, le rămâne nădejdea. Si dacă se va afla cineva dintre rudenii sau urmasi, ca să împlinească pentru ei faptele iubirii, cu acestea acopăr multime de păcate si-i scot din moarte. Iar dacă Dumnezeu nu pune nimănui în gând să împlinească mila si pocăinta pentru ei, e semnul că nu are planul să-i scoată din muncă. Pentru cei ce vor fi scosi din muncă se roagă si Biserica luptă¬toare de pe pământ si mijloceste către Dumnezeu si Biserica biruitoare din Ceruri. Obstea Sfintilor în frunte cu Maica Domnului mijloceste cu mare osârdie luminarea noastră a pământenilor, că mult mai usoară ne este nouă izbăvirea de munci până ce suntem în viata pământeană, decât după moarte, când vom fi lepădati de la nunta Fiului de împărat, legati de mâini si de picioare, adică fără libertatea vointei de-a ne mai putea schimba si fără putinta de-a mai lucra ceva pentru pocăinta noastră, de vreme ce puterile sufletului sunt legate. Până la judecata din urmă, - cum zice Sfântul Nichita -, ,,lumea de sus rezida încă nedesăvârsită, asteaptă plinirea, asteaptă întoarcerea celor dintâi născuti ai lui Israil, care văd pe Dumnezeu. Căci lumea de sus se desăvârseste împlinindu-se prin cei ce aleargă spre cunostinta lui Dumnezeu. Si, odată desăvârsită, hotărăste sfârsiturile lumii de jos, a credinciosilor si a necredinciosilor”.
*
File de jurnal – 4 Ian. 1982(Continuare). ,,Nea Sandu Stănciulescu mi-a povestit despre ,,haiducul” vestit Nicolae Trocan. El face parte dintre nenumăratii luptători anticomunisti din perioada stalinistă. Unii au luptat în Muntii Făgărasului, în Muntii Banatului, în grupuri mici, organizate în diferite locuri. Nicolae Trocan a luptat pe cont propriu. De origine era din Bobaita, stabilit în Ilovăt(Mehedinti). A trăit cca. 15 ani după război prin pădurile Ilovătului, împuscând peste zece militieni si activisti de partid. Bun pistolar, obisnuia să se îmbrace în multe feluri si asa, travestit, trecea neobservat prin multime. Punea bilete cu dorinte, ordine, aprecieri, amenintări la portile multora. Era foarte punctual si, acolo unde spunea că va veni, venea. Un secretar de sfat popular(de la Ilovăt?), Chitimia, trecea într-o seară, dârdâind de frică, cu bicicleta spre casă. Trocan i-a iesit înainte si i-a strigat: ,,- Mă, Chitimia, tu esti? Opreste putin, să-ti spun ceva! Nu-ti fie frică, nu-ti fac nimic! Sunt eu, Trocan!” Chitimia nu l-a ascultat. A dat pedală si a vrut să treacă peste punte pe bicicletă. A căzut în apă si si-a frânt mâna. Trocan l-a ridicat de acolo si l-a dus până aproape de casă. Chitimia a fost în spital cu nea Sandu. A murit la scurt timp, fiindcă mâna nu i s-a mai vindecat si a dat în cancer.
Trocan avea ca om de încredere pe învătătorul din Ilovăt si o fată de acolo, care-i era iubită. Avea ca sălas beciul unui grajd al fetei, aflat undeva la un loc mai izolat. Într-o bună zi, a trimis-o pe fată la fratele ei, la Severin, ca să-i dea niste haine pentru Trocan. Acesta a descusut-o pe fată, a aflat unde se află ,,haiducul” si apoi a anuntat militia. A făcut-o pentru a scăpa de neplăceri, hărtuieli, declaratii, anchete si perchezitii. Un grup mare de militieni a mers acolo la grajd si l-au găsit în beci. Trocan s-a predat si nu s-a mai stiut nimic de el. Fata s-a spânzurat.
(…) Făcând o scurtă retrospectivă, as putea spune că anul trecut a fost un an bunicel. Criza mondială s-a ascutit tot mai mult, culminând cu grevele si legea martială din Polonia. Au avut loc câteva atentate. Dintre acestea, mentionăm pe cel asupra lui Ronald Regan, presedintele S. U. A., si pe cel asupra papei Ioan Paul al II-lea. Nu trebuie uitat însă atentatul mortal asupra lui Anwar-el-Sadat, presedintele Egiptului. Afganistanul continuă să rămână ocupat, în Iran continuă teroarea si războiul. Un submarin sovietic cu încărcătură nucleară la bord a fost descoperit rătăcind în apele Suediei. Consemnăm Conferinta post-Helsinki de la Madrid, răpirile din Italia, manifestările pacifiste din Europa. La orizont, 1982 se arată sumbru si fără mari promisiuni.
Dumnezeu stie ce ne va mai astepta!”
*
Limba noastră. Redăm mai jos poezia cu acest titlu, forma completă, a poetului basarabean Pr. Alexie Mateevici, devenită, din 1994, imn de stat în Republica Moldova:

,,Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un sirag de piatră rară
Pe mosie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de
moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai
cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul
pâinii,
Când de vânt se miscă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfintit-au tara.

Limba noastră-i frunză
verde,
Zbuciumul din codrii
vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri
pierde
Ai luceferilor sfesnici.

Limba noastră-i vechi
izvoade.

Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le-nsirate, -
Te-nfiori adânc si tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram si-acasă
Vesnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă
sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng si care o cântă
Pe la vatra lor tăranii.

Înviati-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.

Strângeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veti plânge-atunci
amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Si-ti vedea, cât îi de darnic
Graiul tării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un sirag de piatră rară
Pe mosie revărsată.”
*
*
Zâmbete. Strigături românesti: ☺,,Până-ncaltă un picior,/Soarele-i la prânzisor;/ Până-ncaltă pe celalt,/Soarele a scăpătat!”/; ☺ ,,- Fire-al naibului de nas,/Cu cine mă cununasi!/ - Fire-al naibului de fine,/Doar n-au fost ochii la mine!/- Ba ochii la mine-au fost,/Dar nu mi-au fost de folos!”/; ☺,,Fie, fie, cum să fie?/Numai s-aibă pălărie!/Să se ducă vestea-n sat,/ Că si eu m-am măritat!”/; ☺,,La casa cu sapte fete/ Stă fântâna sub perete,/Câinele moare de sete”?.
☺ ,,- Cum te numesti?” întreabă profesorul pe o elevă la examenul de bacalaureat. ,,- Maria Stan!”, răspunde eleva zâmbind. ,,-De ce zâmbesti?” întreabă profesorul. ,,- Mă bucur că am răspuns bine la prima întrebare!”
*
Sănătate, pace si bucurii să vă dea Dumnezeu!





Pr. Al. Stănciulescu-Bârda    7/17/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian