Subiectiv : Beznă la miezul zilei
Cred că îmbătrânind am devenit artăgos. Este greu să mă potrivesc în vederi cu propria mea fată, cu nora mea si de multe ori cu fiul meu cu care impart spatiul unui oficiu din business-ul creat de el încă din anii facultătii. De sotia mea nici nu mai vorbesc… Ca să înlăturăm divergentele, ne-am ales strategic anumite colturi din casă unde domnim fiecare rumegându-ne în tăcere păsurile. În altă ordine de idei, s-ar putea ca vina să nu fie numai a mea. S-ar putea ca fiecare să fi contribuit cu ceva la această crestere a mercurului din fiere ce dă răbufniri greu de retinut.
Am muncit greu opt decenii din viată, ca să realizez to ce-am făcut. Realizările mele s-au datorat dârzeniei de-a egala cunostiintele si iscusinta celor din jur prin effort fizic si intellectual. Chiar dacă nu am reusit totdeuna acest lucru, faptul că am încercat să învât lucruri noi în diferite etape ale vietii au dat roade în final si probabil cel mai mult în anii de după imigrare în Canada, când a trebuit să găsesc solutii tehnice noi în proiectele ultimilor douăzeci de ani de serviciu la Magna International. După pensionare, socotind că-s prea tănâr ca să depun armele, am acceptat oferta fiului de-a lucra la el part-time.
O pasiune din tinerete m-a determinat să scriu căteva versuri însumate într-un volum ”Simple Seeds” si mai apoi cartea ” A Foggy Sunrise” în engleză, ca să poată fi citită de copii si nepoti. Aceste lucrări au crescut în însemnătate pentru mine, căpătând semnificatia celei mai importante realizări, pe locul doi după copiii mei. În ele mi-am vărsat inima, simtămintele si tote sperantele. Am recreat tabloul vietii de pe meleagurile natale din vremea copilăriei, ca să las urmasilor mei imaginea strămosilor lor de care i-am rupt venind în Canada. Durerile, dragostea, ororile războiului, lupta lor pentru agonisirea celor necesare când nu se mai găsea nimic si teroare persecutilor din era comunismului se pot regăsi în aceste cărti. Dar nimeni dintre cei ce-mi sunt apropiati, nici rudele, nici sotia, nici copiii si nici nepotii nu au înteles acest lucru. Nici unul din ei nu au făcut nici un efort să le recomande cuiva, să le comenteze în termeni pozitivi, sau măcar să afiseze pe Face Book o notă despre ele. Multi dintre ei nici nu le-au citit. Asta m-a durut, dar nu se poate spune. Lipsa de întelegere poate crea discordie si supărare.
În jurul meu, lumea îmntreagă a devenit artăgoasă. Peste tot sunt plângeri si revendicări. Fiecare dintre noi are motive de supărare suprimate vreme îndelungată ce pare că au găsit momentul oportun de răbufnire în aceste zile. Întregul glob pare să se fi transformat într-un urias vulcan gata de eruptie. Pe alocuri, eruptia a început să-si reverse lava ce aduce pârjol si moarte printre oameni nepregătiti s-o infrunte. Ochii hidosi ai Pierzaniei pândesc din desisuri întunecate amenintător si înfometati cu actiuni repetate la intervale aproape zilnice. În sufletele noastre se cuibăreste neîncrederea, teama si bezna.
La data de19 mai 1780, părti din sud-estul Canadei, New England, New-York si New Jersey au fost inundate la orele diminetii, de un soare a stălucitor pe marea unui cer azuriu fără un nor. Pe la orele 10,30 lumina soarelui a devenit pală, pentru ca la miezul zilei să dispără complect transformând ziua în noapte. Pe străzi întunericul a făcut drumurile impracticabile, în case s-au aprins lămpi sau lumănari, orătănile s-au dus la culcare iar brostele orăcăiau ca la miezul noptii. Oamenii si-au întrerupt activitatea, s-au retras prin cărciumi sau spre casele lor, nestiind ce să creadă. Fenomenul a durat tot restul zilei si parte din noaptea următoare. Cum comunicatia în acel timp era primitivă, explicatia acestui fenomen înfricosător a făcut pe multi să considere că a sosit ”ceasul judecătii din urmă” si înfrigurati au căutat în Biblie precedente asemănătoare. O bună parte din locuitori au găsit în Scriptură referiri la semnele celei de-a doua veniri a Mântuitorului, cu ”soarele va fi întunecat, luna nu va lumina si stele vor cădea din cer” Si astăzi, omeni de stiintă continuă să dezbată cauzele acestui fenomen ce exclude eclipsa de soare si o eruptie vulcanică, lăsănd drum deschis numai unei eventuale păreri că pădurile încendiate în Algoquin ar fi produs densa fumegare a unei regiuni asa de vaste ce a acoperit jumate din coasta de est ce mărgineste Atlanticul. În anii recenti am fost martorii unor păduri arzând pe milioane de hectare, dar nici când nu am văzut soarele eclipsat total de fum.
Să fi fost oare cu adevărat semnul descris de Biblie în Matei 24:29? Nu vreau să întreb dacă suntem pregătiti pentru a doua venire a Mântuitorului. Mă întreb totusi dacă Domnul ar fi să coboare astăzi pe pământ, cum va fi primit? Sosit aici între noi în toată gloria Sa de împăciutor si învătător al binelui si omeniei, cine îl va urma si câti îl vor ocărâ, asa cum s-a întâmpălat si în trecut? Si câti se vor grăbi să-i ceară osânda cu moarte pentru a doua oară?
Nu-mi justific gândul prin nici o aluzie la vre-o persoană, miscare ori partid politic, dar mă înspăimântă râutatea, cruzimea si atătarea stârnită în numele unor revendicări mai mult sau mai putin judicioase cu pretext social, politic, de clasă, de culoare sau de religie. Au fost si în trecut oameni ce sub impulsul părerilor divergente au reactionat cu violentă vocală si amenintări, dar rare ori au recurs la omucidere. Au fost totusi cazuri prin anii 60-70 în care mâini ucigase a apăsat pe trăgaci ca în cazul celor doi Kennedy, Martin Luther King sau Reagan, dar majoritatea polpulatiei au dezaprobat si condamnat crimele.
Astăzi media, televizia si rumoarea maselor e surdă, insensibilă ori chiar complicitară.
Bezna de la miezul zilei s-a cuibărit în noi.
|
David Kimel 7/8/2017 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.