Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Experinta canadiană ( 25 ) - “Upper Canada” (Ontario) si Preriile

Cincizeci de ani după ce Samuel de Cham-plain a fondat-o în 1608, Noua Frantă, cu mai putin de 300 de colonizati, era doar o colectie de avantposturi în comertul de blă-nuri. Preocupată de războaiele din Europa, Franta n-a fost prea interesată în colonizare. Colonizarea a luat forma unui sistem feudal senioral, care oferea apărarea împotriva prădăciunii “Iroqois” si un important consens de comunitate stabilă în sălbăticie.
Practic, terenul abundent si societatea fără frontieră a asigurat acestui sistem o viată mai usoară pentru colonisti dec@t o aveau tăranii în Franta. {ncetul cu [ncetul, a apărut o societate agrară care se baza pe ea însăsi. Dar, chiar si asa, importantele subsidiare pentru a promova căsătoriile si familiile numeroase au fost cele care au salvat Noua Frantă - în timpul existentei sale, 90% din reînnoirea populatiei provenind prin nasteri, nu din imigratie.
Dintre cei care au imigrat, multi au fost cei recrutati pentru a onora contracte fixe cu Noua Frantă ca lucrători si comercianti si care apoi au rămas. Un descendent al lui Étienne Trudeau, unul dintre acesti lu-crători cu contract, va deveni un viitor prim ministru al Canadei. Pentru cei 10,000 de colonisti care au venit pe cont propriu, motivatia pare a fi fost aventura si dorinta de a fi de sine stătători, nu sărăcia sau persecutiile.
În 1760, când Noua Frantă a căzut în mâi-nile britanicilor, populatia era de aproape 70.000, dar sociatatea canadiană (si micile comunităti de acadieni din “Maritimes”) dezvoltaseră deja un puternic sens al identitătii culturale.
Britanicii au înfiintat Upper Canada (devenită apoi Ontario), în 1791, ca refugiu pentru exilatii care li se alăturaseră în timpul revolutiei americane. Valul initial de 8,000 de loyalisti - incluzând unii scalvi negri si “Iroqois”- au căpătat teren pe gratis si subsidiare generoase pentru a se stabili în regiunile sălbatice din nordul lacurilor On-tario si Erie. Au urmat imediat si multi americani obisnuiti, numiti “loialisti târ-zii”, atrasi de perspectiva obtinerii de teren gratuit numai prin jurământ de credintă regelui.
În primele decenii ale colonizării, serioasele eforturi de a construi o societate bazată pe clasa agrară, ca aceea din Anglia, au avut numai un succes partial. Totusi, amintirile amare ale loialistilor, amplificate de invazia Statelor Unite si ocupatia din timpul războiului din 1812, au asigurat apa-ritia anti-americanismului crescând.

Americanii fiind foarte descurajati după război, imigrantii din insulele britanice au invadat Canada. Încurajările guvernului nu mai erau necesare, faptul de a scăpa de să-răcie, mizerie industrială si opresiune a fost suficient. Marea majoritate din cei un mili-on de emigranti din Anglia, Scotia si Irlan-da, care au venit în “British North Ame-rica” în prima jumătate a secolului al 19-lea, s-au dus în “Upper Canada”. Cei mai săraci, inclusiv irlandezii faminei din 1840, au venit cu greutate în corăbii de cherestea, aducând cu ei speranta pentru o viată mai bună, dar si boli, ca holera si febra tifoidă.
Tăierea pădurilor era o muncă ce distrugea spatele. Prima “recoltă” a celor mai multi colonisti a fost potasa, extrasă prin arderea copacilor tăiati. “Roughing It in the Bush” (“Durităti printre arbusti”), titlul unei po-vesti contemporane de Susannah Moodie, ilustreză veridic viata celor stabiliti la frontiera “Upper Canada”.
Totusi, în anii 1850, bogătia cerealelor a făcut colonia prosperă si populatia a crescut de la 95,000, în 1815, la peste 500,000.
Visul unei Confederatii, uniune a coloniilor britanice nord-americane, a depins de vite-za colonizării vestului si dezvoltarea sa ca grânar al imperiului britanic. Copierea succesului deplin al modelului american – căi ferate si teren gratuit –, ar fi trebuit să garanteze imigratia necesară, dar la sfâr-situl secolului 19, numai o mână de oameni au venit.
Curând, însă, prosperitatea mondială, cere-rea si pretul ridicat al grâului, precum si practicile fermiere mai potrivite câmpiilor uscate si sezonului scurt de crestere au în-locuit terenurile gratuite americane.
Au fost recrutati în mod viguros canadieni din est, ca si imigranti din Statele Unite, Anglia si Europa. Ottawa a ajutat ca să se depăsească teama că în vestul Canadei te-renul ar fi nefertil, utilizând cuvintele “în-vigorare” pentru “înghet” si “precipitatii” pentru “zăpadă”, în publicitatea pentru ceea ce ei numeau “Last, Best West.” (“Ultimul, cel mai bun vest”). Chiar si est-europenii nepopulari erau bineveniti ca “tărani viteji, în haină de piele de oaie, născuti pe pă-mânt”. În final, guvernul canadian a avut grijă doar ca aceia care se stabileau să fie albi si să aibă sanse de succes.
Stimulati de atractia obisnuită a terenurilor gratuite, independentă si o viată mai bună, imigrantii au început să vină.
Au fost numai 10,000 de locuitori până în 1897, dar în 1914 numărul lor ajunsese 150,000 numai în Saskatchewan. Preriile erau acuma casa a 710,000 de oameni cu descendentă britanică, 140,000 germani, 144,000 slavi si 78,000 scandinavici.
Asimilarea la modelul anglo-canadian, nu modelul multicultural de azi, a fost încurajat si numai pesimistii au observant că ju-mătate din cei veniti n-au reusit si că a fost luat prea mult teren marginal.
Primul război mondial a întrerupt temporar imigratia, dar dezvoltarea colonizării si cresterea “regelui grâu” a fost, aproape pes-te noapte, un succes al construirii Canadei de vest.





de Pat Brennan    6/30/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian