Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
N-am să înteleg niciodată! Pe marginea intâlnirii dintre domnul Donald Trump si invitatul său – domnul Klaus Iohannis

„România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult si-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruti si a celor ce va să vie.” – Barbu Stefănescu Delavrancea

Vineri, 9 iunie 2017, a avut loc întâlnirea la vârf a celor doi presedinti de state NATO, la Casa Albă din Washington DC, gazda fiind domnul Donald Trump si invitatul – domnul Klaus Iohannis, întâlnire ce poate fi calificată drept istorică. Seful statului român s-a bucurat de atentie si de curtoazie din partea liderului singurei superputeri din zilele noastre. A fost primul sef de stat din regiune invitat la Casa Albă de către presedintele Donald Trump, după instalarea în functie, la data de 20 ianuarie 2017.

Am asteptat „cu sufletul la gură” aparitia presedintelui nostru în peisaj, cuvântările celor doi presedinti, precum si conferinta de presă. Presedintele român, prezentabil, degajat, si-a reprezentat cât se poate de onorabil natiunea, vorbind, cum s-a spus, „o engleză perfectă”, exprimându-se rar si clar, ambele cuvântări ale celor doi presedinti fiind la fel de interesante. Cuvintele si zâmbetele au născut în noi sentimentul de mândrie si o sigurantă a pătruns în inimile noastre, ceea ce ar fi trebuit să fi încercat fiecare individ care simte româneste. Avem nevoie de prieteni, avem nevoie de aliati!

Pe lângă atmosfera de noblete a spiritelor, sigur că fiecare si-a exprimat punctele de vedere, urmărind interesele tării în mod diplomatic, cristalizând rezultatele obtinute si având ca determinant central interesul national, dictat de ideologia politică, geografie, istorie, economie, diplomatia fiind „arta de a conduce relatii pentru câstig în lipsa conflictului”. Privită din această perspectivă, diplomatia este principalul instrument al aplicării politicii externe într-o lume în care agresiunea este oricând posibilă si care este privită cu teamă si dizgratie de către oamenii civilizati si iubitori de pace ai planetei. Scopul diplomatului rămâne astfel mereu obtinerea de rezultate pozitive pentru satisfacerea interesului national. Si interesele au fost clar exprimate si au primit răspunsuri clare mult asteptate. În fond România a cooperat loial cu NATO în principalele teatre de război: Afganistan, Irak, Siria, Kosovo, sacrificând inclusiv vieti omenesti; România a alocat 2% din PIB pentru apărare si întelege „pretentiile” presedintelui Donald Trump pentru majorarea contributiilor celorlalte state NATO la bugetul aliantei; România a fost de acord cu amplasarea scutului de la Deveselu, cu găzduirea unor comandamente importante ale NATO si cu manevre militare comune; România are o pozitie geostrategică remarcabilă, cu iesire la Marea Neagră; România are potential economic si infrastructură militară remarcabile. Presedintele Klaus Iohannis a declarat: „România e foarte constientă de faptul că suntem în est si că ne bazăm foarte mult pe parteneriatul cu dvs. pentru că nu putem să rezistăm acolo fără SUA, nu putem rezista acolo singuri. Cred că e în interesul dvs., dle presedinte să aveti un partener puternic în UE. Legătura transatlantică stă la baza civilizatiei occidentale. NATO si UE nu trebuie să fie în concurentă, ci trebuie să colaboreze, pentru a face si NATO si Europa mai puternice...”, contrazicând în felul acesta oficialii de prim rang din UE care au declarat ca Europa trebuie să-si poarte singură de grijă.
A fost o declaratie sinceră si curajoasă si a primit răspunsul dorit, cel asteptat din partea unui partener pretios, cel care s-a angajat în revigorarea NATO.

România, asa cum s-au derulat declaratiile, va avea de câstigat pentru interesul său de securitate. Vizita a prilejuit o clarificare si în privinta luptei anticoruptie, asigurarea prieteniei dintre ambele state: „Aplaud curajul dvs., eforturile dvs. de a lupta împotriva coruptiei si de a proteja statului de drept. E nevoie să creăm un mediu în care comertul să înflorească si cetătenii să prospere. Viitorul relatiilor dintre România si SUA e foarte luminos. Îmi doresc să întărim alianta noastră cu tara dvs. si legăturile dintre cele două popoare”. Cel mai important răspuns la declaratia sinceră a presedintelui nostru, aceea că nu putem singuri rezista în luptă, a fost asigurarea respectării articolului 5 din tratatul NATO care prevede ca fiecare stat al Aliantei să ajute orice alt stat membru în cazul unui atac: „Angajez Statele Unite în privinta articolului 5. Cu sigurantă suntem acolo ca să protejăm”, a răspuns Trump. „Este unul dintre motivele pentru care doresc să ne asigurăm că avem o fortă foarte, foarte puternică, plătind sumele necesare pentru a avea această fortă”. Logic!

A fost un triumf diplomatic al presedintelui nostru. Au fost cuvinte care „ne-au mers la suflet”, cuvinte încurajatoare, mobilizatoare.

Diplomatul, filozoful, politicianul român Dumitru Drăghicescu (1875-1945) în cartea sa „Din psihologia poporului roman”, editată pentru prima dată în 1907, reeditată în 1995, în 2006 si 2007, este prima mare monografie a sufletului românesc, apărută la începutul veacului al XX-lea, într-o perioadă de tranzitie destul de asemănătoare cu cea pe care o străbatem acum, este de părere autorul unor rânduri scrise despre carte. În ea se spune că răul cel mai mare, trădările si uneltirile cele mai mari le-au produs boierii acelor vremi, fapt care-l face pe autor să nu-i considere români. Interesele lor personale n-au coincis niciodată cu interesele tării – ca si acum. Avem si noi „boierii” nostri! Dintotdeauna Puterea, fată de cei multi – popor – a manifestat dispret, si-a urmărit propriul interes, a complotat parsiv contra conducătorului, l-au trădat sau l-au ucis spre a-i lua locul. Iată cât de plastic prezenta un tăran ales deputat în 1848, relatia dintre Putere si omul de rând: „Dacă ar fi putut ajunge ciocoiul la soare, ar fi pus stăpânire pe el si ar fi vândut tăranilor pe bani scumpi lumina lui Dumnezeu. Dacă ar fi putut pune stăpânire pe apele mării, ar fi făcut speculă din ele si ar fi robit pe tărani cu întunericul, cu frigul si cu setea, după cum deja i-a robit cu foamea făcându-se stăpân pe pământ.”

N-am să înteleg niciodată cum poate fi pângărit sufletul omului, cuvântul „suflet” însemnând pentru român: „viată, spirit, animare, duh, temperament, fire, caracter, energie, vitejie, curaj, generozitate, pasiune, ardoare, inimă, sentiment, sensibilitate, entuziasm”, si cel mai important – sentimentul patriotic. „Oricare dintre sensurile mentionate poate avea un corespondent în alte limbi, dar nu vom întâlni niciodată, specifică autorul, în nici o altă limbă, atâtea acceptiuni si atâtea sensuri reunite în jurul acestei notiuni. Si aceasta fiindcă, pentru români, a respira, a trăi, a gândi, a actiona, a lupta, a suferi si a muri trec prin complexitatea incredibilă a ideii de suflet”.

Românul foloseste un sir de expresii si de sentimente din care nu lipseste sufletul si care exprimă profunzimea simtirii si importanta acordată acestui termen. Autorul mai spune că din zorii existentei sale, civilizatia românească a fost una idealistă, înclinată spre întelegerea sufletului, a substantei sale spirituale, materia neputând exercita o prea mare atractie asupra românului. Dar vremurile s-au mai schimbat, asa cum am scris într-un poem: „M-am născut o singură dată,/ dar am murit de-atâtea ori…/ As vrea să mă mai nasc o dată,/ dar vietile nu se cumpără,/ nu se vând,/ când totul se cumpără,/ când totul se vinde.”

Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993) detalia alte trăsături fundamentale ale neamului român, faptul că, pe teritoriul nostru s-au întâlnit două mosteniri – cultura latină si Ortodoxia, si din ele s-a format un spirit de sinteză propriu nouă, deosebindu-ne de celelalte popoare occidentale sau răsăritene: „Noi nu suntem nici unilateral rationalisti ca latinii din Occident sau ca grecii, nici unilateral mistici ca slavii sau ca popoarele asiatice si africane, ci unim luciditatea ratională a latinitătii personaliste cu sentimentul de taină prezentă în toate, o taină luminoasă, în care se poate înainta la nesfârsit si care nu ne anulează ca persoane originare în sentimentul unitătii de comuniune pe care îl trăim”.

Această combinatie neasteptată de ratiune si luciditate este una dintre trăsăturile de bază ale românilor.
Românul face totul cu judecată si claritate în gândire. Si cu iubire, fiindcă românul este bun si credincios.
Atunci, de unde astăzi, acest spirit al răului printre comentatori, cărora li se asociază defecte ca: invidia, ura, orgoliul, egoismul, dispretul, întâlnite cândva doar la firile primitive, involuate spiritual, iar acum trecute la oamenii cultivati cât de cât? S-au cultivat, dar nu s-au educat!


Unii au retinut numai ce au vrut, ceea ce i-a interesat, iar ceea ce a fost esential si a interesat natiunea, adică perspectiva încurajatoare a relatiilor dintre România si Statele Unite „n-au auzit”, n-au înteles, sau din invidie, ură, nu au vrut să înteleagă.
Americanii sunt pragmatici, afirma un jurnalist. Da, sunt!, fiindcă vremurile cer acest pragmatism. Ce am face acum fără el? În această idee, presedintele Donald Trump i-a multumit presedintelui Klaus Iohannis pentru decizia de a creste bugetul alocat apărării, subliniind că speră ca alti aliati NATO „să urmeze exemplul României”.

N-am să înteleg niciodată cum persoanele dedicate culturii, care ar trebui să dăruiască o trăire aparte, să transmită o energie pozitivă de care cei multi au nevoie, scriu defăimător cu privire la această înaltă întâlnire între cei doi sefi de stat – Dl. Donald Trup si dl. Klaus Iohannis. N-am să înteleg niciodată invidia, egoismul, încrâncenarea, bârfa si lipsa de patriotism al indivizilor care fac politica tării noastre. Unde este rigoarea si bunul simt al unor jurnalisti, comentatori?
Ce-o fi mai departe, om trăi si om vedea, dar să fim multumiti de acest pas atât de important făcut, de faptul că Presedintele Donald Trump a fost deosebit de ospitalier, ne-a întins o mână nouă est-europenilor, afirmând prin aceasta nevoia Statelor Unite de parteneri externi – prieteni adevărati, într-un moment critic, când în altă parte a Europei bântuie un vânt periculos – ideea distrugerii puntilor trans-atlantice. Presedintele nostru a exprimat clar si întelept părerea sa, privind această parte a Europei.

N-am să înteleg niciodată cum unii nu pot aprecia distinctia în tinută si discursul presedintelui tării, cum nu pot rezona la cuvintele si tonul discursului, cum nu pot vedea alături de interesele expuse si întrevăzute, si acel sentiment de prietenie, de respect, acele mâini care s-au strâns în semn de prietenie între cele două tări.
N-am să înteleg niciodată!






Vavila Popovici - Carolina de Nord    6/13/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian