Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Inedite

*Abatorul

Atârnă-n cosmos cărnurile-n sânge
Si barda taie-n corpuri purpurii.
E-o frenezie-a hranei, si nu plânge,
Si n-are niciun sens pe-aici să vii.

Asteaptă,-n lanturi vitele-astea blânde,
S-apară un călău si să le ia
Si să le ducă, nu stiu ele când e
Sorocul hotărât de-un nimenea.

Poporu-i abatoru`,-nfometat.
Lovesc cu târnăcoape ascutite
În cranii. Trupuri cad cu zgomot plat
Si-ncepe simfonia de cutite.

Că viata-i un război coplesitor.
O vânătoare-n tarc, si nu ne pasă.
Căci dincolo de-acest cumplit omor
Avem confortul cărnii de acasă.

*Golden Gate Bridge

Imens, de aur, poarta în ceată se destramă.
Metalul dur vibrează între ocean si cer.
E-o goană ne-ntreruptă, între extaz si teamă
Si-n bezna luminoasă masini si oameni pier.

O siluetă trece pe pod, păsind subtire,
Prin vuietul de pneuri, o zână cu păr blond,
Pierzându-se-n estompă-n a codrului zidire,
Ca-ntr-o secventă veche,-n rugină, cu James Bond.

O caută si-o strigă părintii si copiii,
Pacificul ridică talazuri, fioros...
A dispărut făptura angelică, iar viii
Se-mpiedică,-n căutare, de fiecare os.

Si-atunci apare insul, cu ochi de fosfor verde
Si chip de lut, pe care o iarbă densă creste.
E însusi Duhul Cetii, rânjind cu fălci de cleste,
Urcând pilonul rosu, în nori, spre a se pierde...

El poartă trupul fetei, inert si sângerând.
Se-opreste orice zgomot, e liniste ca-n gând.

Multimea se-mbulzeste spre-acel nepământean
Care, c-un urlet negru, se-aruncă-n ocean...

Apoi din nou, cu vuiet, masinile-au pornit
Prin ceata fantomatic linsând asfaltul ud.
Si nu se-ntreabă nimeni ce-a fost, poate un mit
Dintr-un scenariu-al groazei, montat la Hollywood...

*Pacificul

Finalul este tărmul, ce brusc mi se scufundă
Si-ncepe necuprinsul, bombastic, nemiscat.
Aici sfârseste timpul si-n zgomotoasa undă
Pacificul se pierde în cosmosu-nstelat.

Imensitate densă, explozia solară
Dispare, dizolvată în bezna de-nceput.
Si uraganul rece al brizei ne-nfăsoară
În spatiu-i fără viată, nesătios si brut.

Pacificul e-o fiară imens-nepăsătoare.
`i-e altul universu-i, decât cel omenesc...
Mă-ntorc înspre orasul minat de-a sa răcoare,
Îmbrătisând palmierii care din mine cresc...
(San Francisco, 2010)

*Flori în desert

E-acelasi cer, pe care-nfrântii soartei
S-au iscălit cu sânge si cu scrum.
Nu poti opri de-acum ceea ce moarte-i,
Da-mi văd mereu de-un început, si-acum

E-acelasi cer unde,-n eternitate,
Lăsat-am scris: Cu voi să nu se-ntâmple...
Aceste vorbe,-n parte sunt uitate,
Căci vântu mi le zboară de pe tâmple.

E-acelasi cer, îl respirăm mereu,
Dar experienta mea n-o dau pe-a lor.
Căci nu-mprumut dureri si nu-mi e greu
Să construiesc din ele-un viitor.

E-acelasi cer, în care poate-si scrie
Orice înfrânt - un vis, de multe ori...
Voi adormi, si-n linistea pustie
Vor curge râuri si vor creste flori.

*Traversada

`n armura demnitătii, de-un luciu glacial,
Ades în pribegie, ades fără să spere -
E printul puritătii, cel fără de Graal,
Căci spiritu-i se `naltă mai liber, prin durere.

Trufas, de sine însusi răpus adeseori,
În lupta sa grotescă si tragică, de-odată,
Rănit în gingăsie, prădat de vechi candori,
Aceasi neclintire luminii si-o arată.

Ascuns între otele, îi este dor si sete
De-un simplu cânt, în câmpul de un verzui – colos,
Unde-ntelept oricine-i, s-orice strămos poet e,
Cu glas de rădăcină, asprit de-atât frumos...

...Destinul său e altul si fără de opriri e.
Iar printul, pe când discul-cu-dor se-nvârte fix,
Se-ambarcă pentru-ntoarceri si pentru nemurire,

Îmbrătisând cu veghea Oceanul AtlanSTYX.


Los Angeles




Ervin Lucian Bureriu    6/8/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian