Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Alexandru Vlad Ciurea - Călătorii în centrul gândirii

În ambianţa primitoare a bibliotecii craiovene Aristia şi Alexandru Aman, în prezenţa unui numeros public cu personalităţi selecte, dar nu selectate, a avut loc lansarea unui volum cu caracter memorialistic dar cu pregnante valenţe ştiinţifice, „Călătorii în centrul gândirii”, realizare a reputatului practician român, neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea, „considerat pe bune” drept unul dintre reprezentanţii de frunte pe plan mondial al domeniului neurochiturgical, cu realizări deosebite în practica şi cercetarea ce se realizează în acest segment deosebit de dificil al activităţii medicale.. munca sa s-a materializat în realizări deosebite în combaterea unor afecţiuni ce generau un mare număr de pierderi de vieţi omeneşti... este practicianul, omul de ştiinţă care a condus şi a fost implicat în anii 2000-2008 în optsprezece proecte de cercetare naţionale şi internaţionale, intre care se poate nominalza pentru anul 2003 „construcţia unei bănci naţionale de tumori cerebrale şi ţesuturi umane dezvoltate în sistemul nervos central şi periferic” ( prima unitate de acest profil din Europa de Est )
În conexiune cu numele său este obkigatoriu să nominalizăm realizarea şi înregistrarea în anul 2005 a brevetului înregistrat în România, la OSIM, a invenţiei „Drena unitub”, care atestează ca propietate a sa dar şi a statlui român a „Tehnicii drenajului ventricolo- periponial unishunt-unitb”, procedură folosită pe scară largă în prezrnt ca metodă de tratament chirurgical la copii cu hidrocefalie primară şi secundară”...metodă la care s-a ajuns cu aplicabilitate de succes determinat în primul rând de minusurile, în special cele financiare ale sistemului medical românesc, dar şi de utilizarea cu deosebită pertinenţă a unui dicton antic aparţinând lui Hanibal Barca, care afirma că „ în condiţii edeosebite pentru a rezolva o problemă dificilă fie găsim o cale, fir ne facem una”...

Volumul debutează cu un „cuvânt înainte” care, deşi nu este semnat,considerăm că aparţine scriitorului, jurnalistului Tudor Artenie... prin acesta se încearcă a se identifica, în ipostza de candidatentru un fotoliu de senator, în campania electorală desfăşurată în anul 2000, neurochirurgul Alex. Vlad Ciurea... jurnalistul care urma să devină managerul de campanie în această acţiune a fost surprins de faptul că acest personaj, neurochirurg celebru, profesor universitar şi membru al Academiei de ştiinţe medicale, a acceptat fără să negocieze propunerea conducerii partdului său de a candida în cartierele braşovene Roman, Tractorul şi Bartolomeu, cu o populaţie preponderent muncitorească... la întrebarea punctuală ce o adresează candidatului referitor la varianta acceptată, profesorul a afirmat că , „el fiind un om disciplinat a vrut să ajute partidul, nu are ce negocia, nu are ce comenta referitor la alegerea colegiului în care urma să candideze, această alegere constituia o decizie a partidului său... probabil că se miza pe faptul că profesorul cu cu CV-ul său de excepţie va reuşi să obţină mai uşor votul cetăţenilor din acel colegiu datorită atât notorietăţii sale, dar mai ales uzând de faptul că este braşovean, este profesor universitar, doctor în ştiinţe medicale, membru al al Academiei oamenilor de ştiinţe medicale, dar în acelaşi timp determinat de recunoaştrea internaţională a activităţii sale profesionale... este vicepreşedinte al Asociaţiei mondiale de neurochirurgie... el avea la activ peste douăzeci de mii de operaţii, în care nu a avut nicun caz de deces pe masa de operaţie...

În acest moment autorul acestui material, cu oarecare experienţă în ceea ce priveşte acţiunile ce se desfăşoară în societatea civilă românească, dar şi cea parlamentară, aduce în atenţie varianta utilizării de către partidele politice în perioada ultimilor 150 de ani, pentru a accede la putere, folosirea în campaniile electorale şi viaţa polirică a unor personalităţi marcante ale ale ştiinţei şi culturii româneşti... se pot nominaliza personalităţi deosebite ca Nicolae Iorga, C.I.Parhon, Mihail Sadoveanu, George Călinescu... ajungând în contemporaneitate la personalităţi de vârf ale neurochirurgiei ca Alex.Vlad Ciurea sau Leon Dănilă... toţi aceştia aflaţi în ipostaza de a renunţa sau a-şi diminua activitatea profesională care le-au adus notorietate şi ajungându-se la varianta de a se implica în viaţa politică, plină de marasm, dar şi cu multiple meandre pentru care aceştia nu aveau „pregătirea” necesară, uzând în această zonă numai de bunul simţ şi onestitatea ce caracterizează profesionistul cu înaltă calificare ce şi-a câştigat notorietatea şi recunoaşterea determinat de calităţile sale dar şi onestităţii derulării activităţii în domeniul în care s-a consacrat.

În conexiune cu axiomele comunicării şi de presupunerea că o construcţie de imagine corectă se poate realiza într-o campanie electorală doar ţinând cont de fiinţa candidatului trecând printr-o succesiune de registre, având posibilitatea de a afla cum este candidatul, dar mai important să se stabilească ce se vede de către public la candidat, dar în primul rând ceea ce ar trebui să vadă publicul...activitatea cu candidatul va trebui în acesta condiţii să se desfăşoare îndrumându-l de aşa manieră ca apariţia publică să fie realizată în cele mai favorabile condiţii, bazate pe adevăruri indubitabile... determinat de faptul că din acest punct de vedere se identifică două mari categorii de candidaţi, dintre care în prima trebuie depusă o activitate asiduă la toate capitolele, de la dicţie până la vorbitul în public....în cazul celei de a doua categorie de candidaţi din aceste puncte de vedere este necesar dă se asigure doar justări de nuanţe...

Profesorul Ciurea nu se încadra în niciuna dintre categoriile anterior precizate deoarece la domnia sa nu aveai ce să îndrepţi... cea mai importantă faţetă de profil de relevat era faptul că acesta avea un ideal, o motivaţie interioară extrem de puternică.. .în caz contrar nu ar fi accesatintrarea în activitatea politică... el deţinea informaţii necesare şi suficiente refritoare la carenţele sistemului de sănătate şi în aceste condiţii avea cunoştinţele necesare privind metodologia ce trebuie aplicată pentru eradicarea acestora şi nu în ultimul rând era dotat cu energia utilizabilă pentru lupta deschisă ce urma să o susţină în scopul asigurării reuşitei înfăptuirii crezului său... ulterior, deşi profesorul a pierdur bătălie electorală, jurnalistul apreciază că el a fost candidatul politic ideal, un om harnic disciplinat, coerent, cu o mare capacitatede efort, care ştia ce vorbeşte dar îşi şi asuma ceea ce spunea.

Drept „motto” ales şi plasat la debutul lucrării a fost ales dictonul „Per aspera ad astra”, apaţinând clasicului latin Merus Aunelus Seneca, care-l plasează în versul 437 al tragediei sale „Hercule furios”... considerăm că este necesar să-l aducem în conexiune cu alte două afirmaţii determinante pentru evoluţia unui om care apreciază că este necesar să facă ceva cu viaţa sa.... „Non est ad astra malles e terris via”... „succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vieţii în palma omului...nici să-l culegi nu este o trebă lesnicioasă... calea spre reuşită este pavată cu greutăţi şi numai prin strădanii anevoioase se putem ajunge la izbândă, la lumină” (ad astra )...şi complementar trebuie să precizăm „Ad augusto per augusto”, deci la rezultate strălucite se poate ajunge pe căi înguste, trudnice... deci rezultă că orice victorie, orice succes nu se obţine decât prin luptă, prin strădanii, prin înfrângerea piedicilor aflate în cale ( afirmaţie ce aparţine clasicului francez Victor Hugo, pe care o identificăm în actul IV al piesei „Hernani”, plasată drept deviză a conjuraţilor....) din cumulul acestui dicton cu afirmaţiile precizate avem posibilitatea de a identifica modalitatea de parcurgere a traseului vieţii celui ce a ajuns un vestit practician neurochirurg, disciplinat, modest, coerent, debordând de energie, având o putere de muncă ieşită din comun, care învingând greutăţile şi visicitudinile societăţii care i s-au contrapus, dar şi „aprecierile” coinfraţilor, stă drept, cu fruntea sus, cu ochii munţii îndreptaţi spre potenţialele acţiuni benefice omului... având ca scop indisolubila corelaţie inclusă în afirmaţia „binele personal este în indisolubilă legătură cu binele colectiv”, motiv pentru care nu se abate de la deontologia profesională şi „jurământu lui Hipocrate”, depus la finalizarea studiilor universitare, de la care nu a făcut niciodată rabat....
În primele capitole ale lucrării este redat CV-ul autorului începând cu perioadele de formare intelectuală în localitatea natală şi continuând în instituţiile de învăţământ medical din Cluj şi Bucureşti, dar şi întâmplările care au marcat traectoria unui „învăţăcel” dotat, dar provenind dintr-o familie de intelectuali, variantă inadecvată, cu puţină apreciere, pentru procesul de elevare în perioada totalitară a anilor „50-60” din România, mai ales în situaţia că acesta îşi manifesta personalitatea în raport cu conducerile administrative şi politice ale unităţii... şi ulterior al parcursului profesional în unităţile sanitare din Bucureşti, unde şi-a desăvârşit abilitatea de practician chirurg fiind îndrumat să se perfecţioneze în colectivul condus de reputaţii practicieni prof.Arseni şi prof.Constantinovici, ajungând în ipostaza de neurochirurg cu reputaţie naţională şi internaţională ce va obţine rezultate deosebite materializate în peste 20.000 de intervenţii neurochirurgicale şi spinale... noi având obligaţia de a releva în toate aceste situaţii şi relaţia cu divinitatea materializată în afirmaţia „eu l-am operat şi pansat, Dumnezeu l-a vindecat”, care redă afirmaţia chirurgului francez Ambrosie Paré (1509-1590), practicianul care introduce tehnici operatorii noi, cel care pune bazele marii chirurgii, fiind considerat unul dintre reformatorii medicinei din perioada Renaşterii, unul dintre cei mai mari chirurgi ai tuturor timpurilor... în concepţia neurochirurgului A. V. Ciurea, medicina se poate opri undeva, şi de acolo, de unde noi nu putem face nimic, începe Dumnezeu să ajute... el relevă în acest context, singurătatea neurochirurgului în timpul actului operator, precizând că în acest demers „eşti cu pacientul cu capul desfăcut, ca să vorbim mai clar, eşti acolo cu mucroscopul şi cu două mâini, echipa ta poate face chiar mici manevre care să te ajute... şi singurul care te poate ajuta într-un moment dificil este Dumnezeu... de aceea, în timpul operaţiei trebuie să te rogi... dacă ai trecut momentul operator de graniţă, să faci o mică pauză... aceast moment este binemeritat, este momentul de reculegere... îl dedicăm creatorului, ne rugăm să ne ajute ca acel om pe care l-am operat să supravieţuiască şi să se facă bine”... „problema cu pauza nu am întâlnit-o la nimeni ... am considerat că această pauză este bine să o faci deoarece starea de tensiune este uriaşă.în timpul actului operator... un chirurg nu trebuie să aibă stări de stres în operaţie sau înainte de acest demers... orice operaţie are un vârf, ori dacă treci momentul de vârf este bine să mulţumeşti lui Dumnezeu că te-a trecut pe tine şi pe pacient da acest punct maxim, ai trecut « Mont Blancul », şi trebuie să cobori pe celălalt versant... când eşti acolo, stai un opic în vârf, relaxcează-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ai trecut peste asra... unii colegi consideră că sunt prea religios... nu este aşa, ci eu am doar credinţa într-un Creator, în fiinţa supremă, în Dumnezeu, cel care ne influienţează viaţa în totalitate”...

În continuarea demersului său avem posobilitatea să conststăm că neurochirurgul Al. V. Ciurea se consideră un discipol al unora dintre marile personalităţi care s-au remarcat în acest domeniu, alături de care a lucrat reuşind să dobândească totul prin „învăţare”, dar şi prin „furt”, după cum se spune adesea în lumea „meseriaşilor” din Ardeal prin „zicerea” conform căreia „meseria nu se învaţă ci se fură”... noi apreciem în acest context că „neurochirurgia este o meserie de vârf”, în care el a uzat şi de axioma aparţinând clasicului latin Publius Ovidius Maro care precizează că „ prin muncă staruitoare se biruie totul”... în lucrarea sa dl.Ciurea ne descrie drumul parcurs în activitatea de neurochirurg până la afirmarea şi recunoaşterea sa internaţională, în calitate de discipol al unor personalităţi care s-au remarcat în domeniu, alături de care a lucrat, dobândind totul prin muncă, „învăţare”, dar şi prin ceea ce a reuşit să „fure” şi să inoveze...

Neurochirurgia este o ramură a chirurgiei generale care în intervalul de timp dintre 1905-1915 s-a desprins de aceasta în SUA, pe coasta de Est a Americii, la Boston şi Philadelphia, unde operau echipele de neurochirurgie având ca promotori pe prof. Hervey Cushung şi dr. Walter Dendy şi în California unde acţiona dr.Nofziger (medicul care îl va opera pe cunoscutul compozitor Gershvin ), dezvoltându-se în relaţie directă până în anii „20” ai secolului XX când în activitatea operatorie neurochirurgicală s-a introdus microscopul... în acestă perioadă se identifică trei tendinţe de acţiune grupate în tot atâtea şcoli ( şcoala americană, şcoala franceză şi şcoala germană)....în România în domeniul neurochirurgiei se remarcă prof.Dumitru Bagdazar şi prof.Constantin Arseni... dl Ciurea afirmă că „progrese mari în neurochirurgie s-au realizat în perioada războaielor când toată patologia era legată de sistemul nervos : capul, spatele, membrele cu nervii periferici cu afecţiunile lor”. Pe filiera şcolii franceze de neurochirurgie se formează o activitate de profil la Iaşi, condusă de prof.Moruzi, care va inaugura primul serviciu de neurocgirurgie la Spitalul Socola în 1933, devansând cu doi ani activitatea de la Bucureşti a dr.Bagdazar ... în Bucureşti vor mai activa în domeniul neurochirurgiei dr. Dem.Vasiliu ( la spitalul CFR ) şi porof.dr.ASkenesy ( la spitalul Caritas ), care ulterior va pleca în Israel, unde va fi recunoscut ca primul profesor de neurochirurgie vrnit dintr-o ţară europeană....între cele două şcoli de neurochirurgie, cele de la Iaşi şi Bucureşti, a existat permanent o colaborare eficientă, deoarece toţi doreau să înveţe, să profeseze, să ajungă cât mai departe deşi erau obligaţi să utilizeze mijloace de investigaţie neperformante.

Prof.Bagdazar este apreciat de dl.Ciurea ca o personalitate înţeleaptă, înţelegătoare care nu a avut forţa necesară pentru a se lupta şi rezista colaboratorului său principal, prof.C.Arseni, cel care a rupt cutumele, un personaj special, interesant, „cu o putere de muncă extraordinară şi o memorie deosebită”...prof.Bagdazar realizează primul tratat de neurochirurgie în această parte a Europei, lucrând permanent cu dr.Arseni... aşa va apare „Tratatul de neurochirurgie”, scris între 1945-1946, care se va reedita în 1951 la Editura Academiei... în aceasta se va consemna experienţa prof.Bagdazar în ceea ce priveşte investigaţiile, diagnosticele stabilite, metodologii de operare, dar şi rezultatele obţinute, inclusiv probleme de semiologie şi prognostic...
Prof.Arseni, cu o putere de muncă deosebită şi o agresivitate fizică şi verbală ieşită din comun va crea clinica de neurochirurgie, clinica Bagdazar în Spitalul Gh. Marinescu din Bucureşti, pe care o va extinde permanent... el avea asecndent asupra familiei Ceauşescu... a consultat şi tratat pe Nicu şi Elena Ceauşescu pe Ion Gheorghe Maurer şi pe preşedintele Algeriei Boumédične.

Prof.Al.V.Ciurea rămâne prin concurs la Bucureşti, îşi va lua doctoratul sub conducerea prof.Arseni, utilizând cazuistică provenind din toată lumea dar şi din România, analizând toate cazurile întâlnite dar şi procedurile utilzate pentru a ajunge la o concluzie personală, fără ca aceasta să fie la limita eticii, el nefiind acuzat vreodată, că ar fi copiat de la cineva pentru lucrările sale... în 1973 va realizează în două volume un tratat în care se prezintă toate tumorile cerebrale cunoscute, lucrare pe care o va realiza şi publica împreună cu colaboratorii săi prof.Constantinovici, prof.Dănilă, dr.Staicu, şi dr.Martens. În anul 1975 dl.Ciurea a fost inclus în prima echipă de neurochirurgie pediatrică... atunci se înfiinţează o nouă clinică de neurochirurgie, un monobloc cu etaje dedicate traumatologiei, patologiei copilului, de patologie spinală, de tumori cerebrale...

Având în vedere afirmaţia clasicului latin Titus Lucreţius Carus, conform căreia „persoana piere, lucrul rămâne”, se poate constata că în domeniul neurochiorurgiei au lucrat dr. Bagdazar şi dr Arseni – formatorii neurochirurgiei româneşti -, dezvoltând-o până până la parametri ce-i vor conferi recunoaştere internaţională, transformând-o într-o stea a disciplinelor chirurgicale... în lume două specialităţi chirurgicale au o încadrare de vârf, chirurgia creierului şi chirurgia cardiacă, deoarece în om funcţionează atât celula nervoasă cât şi cea cardiacă... aşa că între cele două activităţi s-a derulat o competiţie pentru supremaţie în ceea ce priveşte recunoaşterea dificultăţilor manoperelor... ele sunt cele mai scumpe din punct de vedere material, dar şi cele mai dificile... la Bucureşti, la spitalul Sanador, unde profesează în prezent dr.Ciurea coexistă atât o secţia de neurochirurgie cât şi una de chirurgie cardiacă...

În lucrarea sa dl Ciurea, recunoscător antemergătorilor săi în domeniul neurochirurgiei, realizează o prezentare a activităţii acestora subliniind atât acţiunile acestora, dar încearcă şi să releve aportul lor în creirea infrastructurii necesare pentru activitatea din domeniu, dar şi pentru pregătirea specialiştilor necesari, specialişti care prin muncă şi abnegaţie să asigure servicii de specialitate de un înalt nivel... se prezintă activitatea prof.Constantin Arseni, un deschizător de drumuri în domeniu, creator de şcoală românească pentru neurochirurgie, dar şi un devotat mentor al unei pleiade de specialişti care vor popula în timp sistemul sanitar românesc... într-o succesiune firească este adus în atenţie prof. Alexandru Constantinovici, care urmează profesorului Constantin Arseni la conducerea clinicii de neurochirurgie remarcându-se ca un foarte bun organizator al activităţii secţiei, dar şi în celelalte unităţi de profil din ţară, el are merite deosebite în identificarea şi pregătirea specialiştilor cu înaltă calificare, inclusiv prin asigurarea pentru aceştia a unor stagii de pregătire şi perfecţionare în străinătate... între aceştia numărându-se şi prof. Ciurea... cu toată reţinerea d-lui Ciurea pentru necesitatea de a se pregăti pentru funcţia de conducere a secţiei, remarcăm modul cum i se adresează adresează prof. Constantinovici într-o situaţie punctuală :”Vrei, nu vrei, trebuie să faci asta, dacă nu se pierde această specialitate, pentru că şi specialităţile chirurgicale te pot concura... deci trebuie s-o duci mai departe decât am dus-o eu”... prof.Constantinovici a dat dovadă de o toleranţă extraordinară care i-a creiat o multitudiune de dificultăţi... peste toate a reuşit să treacă şi i-a iertat pe opozanţi... mai ales că dificultăţile erau determinate de originea sa, era descendent al unei familii de moşieri din judeţul Vrancea... s-a remarcat printr-o minte organizată şi o capacitate deosebită de a ieşi din încurcăturile ce i-au fost interpuse, din situaţii grele, delicate, mai ales ulterior anului 1990, când toată lumea se certa cu toată lumea şi se formaseră grupări cu interese antagonice... dl. Ciurea remarcă o modalitate a prof. Constantinovici când se punea problema să intervină pentru scoaterea din impas a anumitor persoane : „bag mâna în crăpătură să îl scot de acolo”...prof. Ciurea s-a manifestat în această perioadă ca apropiat al echipei Arseni -Cnstantinovici pe care a susţinut-o în relaţia cu prof. Dănilă....manifestând generozitate prof.Constantinovici a ajutat permanent specialiştii tineri, pe care i-a adus din provincie, i-a format şi i-a sprijinit, dar ulterior mulţi dintre aceştia i-au întors spatele... se remarcă faptul că el a dezvoltat şcoala de neurochirurgie româneasă, a modernizat-o, şi în acţiunile sale niciodată nu s-a opus noului, ci dimpotrivă a manifestat o acţiune constructivă pentru acesta...

Prof. Ciurea, cu personalitatea şi experienţa de care dispune în profesie, inclusiv titlurile pe care le-a dopbândit în timp, este un soldat disciplinat al neurochirurgiei care întrega sa viaţă şi-o dedică meseriei; el este prezent la ora 7 dimineaţa la spital unde va fi activ până la ora 7 seara, până când va efectua activităţile curente, inclusiv vizita şi contravizita obligatorie conform programului spitalului... disciplina este o variantă de manifestare a respectului faţă de profesie, faţetă de comportament care face parte din deontologia sa profesională, care i-a fost şlefuită de mentorul său prof Arseni... îşi aminteşte într-o conversaţie cu Tudor Artenie, colaboratorul său la realizarea acestui volum, că odată a intrat la raportul de gardă după prof. Arseni... acesta, în această situaţie, a precizt că nu există compromisuri în meseria de neurochirurg şi l-a trimis acasă... prin astfel de proceduri, apreciem noi, se şlefuiesc caracterele, dar şi faţetele de comportament...
Prof. Ciurea rememorând evenimentele petrecute în în activitatea sa relatează situaţii legate de munca ce a desfăşurat-o în cadrul Centrului European, devenit ulterior „Internaţional INI Center” de la Hanovra, unitate condusă de reputatul medic şi specialist neurochirurg, iranianul prof. Madjid Samii, care provenea dintr-o familie foarte bogată şi civilizată cu personalităţi identificabile într-o perioadă cu peste 1000 de ani vechime... el vine din ţara sa de origine în Germania în anii „60”, se angajează în calitate de „asistenzast”, parcurge etapele „învăţării”, devenind distinsul profesor neurochirurg, ce abordează un domeniu dificil, cel al neurochirurgiei nervilor periferici, deci cel al leziunilor traumatice în care acţiunea medicului reparator este migăloasă şi dificilă deoarece impune suturarea fiecărui nervişor din zona afectată... depăşeşte barierele ce ce i-au fost interpuse în Germania determinat de originea sa persană şi se include într-un serviciu de neurologie la un spital din Hanovra, reuşind ca prin munca sa să transforme un simplu serviciu într-o clinică universitară, realizând activitate operatorie, cu adresabilitate clinică şi publicitate ştiinţifică... devine în timp şef peste două servicii, la Universitatea din Hanovra, dar şi la spitalul de urgenţă din aceaşi localitate .

Prof. Samii dovedeşte o putere de muncă excepţională ce se baza pe afirmaţia că în viaţă „totul se poate”... el va dezvolta o parte din neuroanatomie pe care o aprofundează, expunând realizările sale la cursuri universitae, care au fost apreciate ca deosebite, dar şi inovatoare prin procedeele explicitate... pentru a se implica în liniile de cercetare înfiinţează o fundaţie prin intermediul căreia va obţine fonduri cu care va edifica un imobil imens în care, cu sprijin financiar, dar şi cu aportul iunor oameni pricepuţi şi devotaţi meseriei va ridica nivelul activităţii neurochirurgicale...
Fundaţia prof. Samii a avut relaţii foarte bune cu dl. Ciurea şi prin intermediul activităţilor lor s-a realizat modernizarea secţiei de neurochirurgie pediatrică de la Spitalul Bagdazar-Arseni... totul a început cu o vizită a prof. Samii la Bucureşti, după care s-a edificat o sală de operaţie, s-a adus aparatură modernă, toate costurile fiind suportate de fundaţia germană AWO Stiftung... aşa ajung la Bucureşri o masă de operaţiw marca Maquet cu posibilităţi de manevrare prin intermadiul calculatorului, masă concepută şi realizată în Germania, un microscop operator, instrumentar de neurochirurgie, un suport video cu ajutorul căruia se vedea şi înregistra operaţia, un aparat de bipolară, care realiza oprirea hemoragiilor în tinpul operaţiilor, instrumentar specific pentru operaţii neurochirurgicale... numai valoarea instrumentarului primit depăşea suma de un milion de mărci germane la nivelul anului 1996...în Germania prof. Samii a solicitat cancelarului german Schröder creierea unui centru de neuroştiinţă, centru care să aibă un statut privat... după „lupte politice susţinute” s-a reuşit realizarea INI ( Internaţional Neuroscience Institute) la Hanovra, cu aprobarea Ministerului sănătăţii german şi a cancelarului acestei ţări, activitate ce va fi inaugurată în anul 2000... clădirea avea forma unui creier şi va ocupa primul loc în lume în domeniul neurochirurgiei...

Trebuie precizat că în aceste condiţii a început colaborarea d-lui Ciurea cu prof. Samii, având sprijinul prof. Constantinovici şi al Ministerului român al sănătăţii şi după vizita membrilor fundaţiei germane la Bucureşti aducându-se echipamentele necesare dotaţiei unităţii medicale româneşti... ulterior s-a urmărit eficienţa investiţiei, activitate realizată prin întocmirea unor rapoarte anuale ce se expediau fundaţiei germane, fără ca unitatea română să fie afectată financiar, unitate care va obţine în aceste condiţii rezultate notabile...

Dl. prf Ciurea a fost trimis de prof. Constantinovici începând cu anul 1993 la Hanovra pentru a participa la diferite cursuri...în anul 2015 ia parte la un curs de neurochirurgie pediatrică....la aceste cursuri se invită personal de prim rang din lume pentru a dezvolta diferite capitole ale unor lucrări... rpf. Ciurea a prezentat aici un expozeu referitor la un tip rar de tumori care se formaează în mijlocul creierului tumorile numite hamartoame hipotalmice – care nefiind de origine canceroasă sunt considerate ca erori neuronale ( o creştere anormală a celulkelor care capătă efect de masă şi apasă pe creier producând un anumit tip de criză...profesorul român a prezentat cu această ocazie modul cum se intră în această zonă a creierului pentru a îndepărta acest focar considerat epileptogen...

Prof. Ciurea a deschis uşile INI Center din Hanovra pentru medicii neurochirurgi români pentru a le facilita acestora participarea la cursurile ce se susţin acolo, cu care ocazii să audieze expuneri dar să şi participe la activităţi practice – pe cadavre sau operaţii... el consideră că este necesar să se acorde atenţia cuvenită şi activităţii publicistice în domeniul medical, dar folosind pentru aceast demers edituri şi publicaţii consacrate...el se conformează astfel stimulării ce i-a fost inoculată de prof. Arseni care susţinea că neurochirurgia este o meserie manuală în care ce se vede, ce se observă sau se concepe trebuie pus pe hârtie pentru ca lucrul să nu se piardă... în lucrare se exemplificîă situaţia a două personalităţi de excepţie, şi anume dr. George Panoza, un anatomist perfect, un inventator care realiza instrumente despre care nu ştie nimeni nimic deoarece nu a publicat nimic.totul pierzându-se...la fel un alt medic inventiv, cu tehnici operatorii inedite, dr Pesamosca, care a publicat foarte puţin... în comparaţie cu aceştia, dr.Arseni, cel care a înbinat cele două direcţii de inovare, cea a instrumentarului şi a tehnicilor operatorii a utilizat din plin publicistica medicală, considerând că prin aceasta se realizează conexiunea dintre realizări aflate pe diferite meridiane , se valorifică informaţia şi se ajunge la situaţia de a se completa tehnicile operatorii şi instrumentarul folosibil, totul în favoarea activităţii şi beneficiul pacienţilor...în final dl. Ciurea afirmă că este bine să se aloce fonduri pentru cercetare, dar este necesar să se prevadă sume şi pentru publicistica de specialitate, care este obigatoriu să se realizeze doar în publicaţii sau edituri consacrate în domeniu... un caz pe care îl consideră demonstrativ din acest punct de vedere este cel al prof.Leon Dănilă, un geniu al microscopului, al chirurgiei vasculare, care a scris cărţi superbe pe care le.a publicat la Editura Academiei române, dar nu a avut susţinerea ca aceste volume să apară la o editură consacrată în lume, utilizând texte redacxtate într-o limbă de largă circulaţie internaţională....
Profesorul Ciurea, în baza cazuisticii cu care s-a confruntat în ultima perioadă, a ajuns la concluzia că a crescut numărul de pacienţi ce sunt diagnosticaţi cu trumori cerebrale canceroase... pe acestea operându-le încearcă să adopte procedee de extirpare integrală, dacă este posibil, iar în caz contrar doar parţială, creindu-se situaţia de repetare a intervenţiei după o anumită perioadă de timp... profesorul apreciază că incidenţa cancerului cerebral este mai ridicată la intelectuali... a constatat în urma tratării acestora că apariţia este determinantă la persoanele la care procesele cerebrale sunt mai intense, mai active, duse la extrem, suprasolicitând creoerul, ele determinând dezvoltarea factorului tumoral tot mai profund... deci urmare a experienţei tratării cazuisticii respective a constatat că incidenţa cancerului cerebral este mai mare la persoanele cu stres nervos... faptul că au multe probleme de rezolvat determină suprasolicitarea creierului cauzând ca procesul de gândire să nu mai fie liniştit... se încearcă să se rezolve simultan problemele cu care se confruntă... în acest context nu se mai asigură somnul necesar, nu se mai reface chimismul cerebral – nu mai vine apa care curăţă, dejecţiile creierului nu mai sunt îndepărtate, conexiunile în creier nu se mai fac corect, apar oxidanţii şi radicalii liberi care generează distrugerea celulelor nervoase, sau mai grav, dereglează metabolismul în aceste celule, apucându-se pe un drum greşit şi formând celule anormale, pe care organismul le recunoaşte, le distruge până în momentul în care este depăşit şi celulele anormale se compactează formând tumorile... se ştie că acest proces este influienţat şi de alţi factori, între care se identifică utilizarea computerului, a telefoanelor mobile sau impactul radiaţilor solare sau a celor nucleare, care constituie factori de suprasolicitare nervoasă... ştiinţa modenă a mai identificat în urma studierii cazuisticii cancerului şi impactul pe care îl au factorii genetici... s-a constatat că apar tumori cancerigene în familii care au în ascendenţi persoane cu tumori cancerigene... acum se acceptă, în urma studiilor efectuate pe eşantioane cu numeroşi subiecţi, că tumorile cerebrale pot să aibă ca generatoare şi componente genetice...

În activitatea sa prof. Ciurea s-a confruntat cu o problemă majoră în medicina pedriatică, cu hidrocsfalia... aceasta este definită de Dicţionarul enciclopedic, vol.III, realizat de Editura Enciclopedică din Bucureşti în anul 1999, ca „o acumulare excesivă de lichid cefalorahidian în ventriculuii cerebrali şi în spaţiile subrahnoidiene, însoţită de atrofierea creierului, iar la copii inclusiv de creşterea progresivă a volumului cutiei craniene incomplet osificată”.
Această boală poate avea mai multe cauze, dar cea mai gravă variantă este aceea a copiilor care se nasc cu ea....boala este definită de medici ca varianta „cu apă în creier”, ce se poate diagnostica uşor dar fiind necesar să se rezolve urgent situaţia... în primul rând se asiguiră îndepărtarea surplusului de lichid prin puncţii... dar lichidul se reface după puncţie cerebrală sau lombară... lichidul cefalorahidian circulă în creier, el curăţă, alimentează celula nervoasă, transportă vitamine, electroliţi, scoate din celule dejecţiile... ventriculii se umplu cu cantităţi tot mai mari de lichid care va apăsa pe creier... copilul se degradează, nu mai vede bine, îi creşte capul, poate avea convulsii şi nu mai poate ţine capul pe verticală... situaţie în care el trebuie operat.
În această situaţie se pune problema aplicării anticului Hanibal Barca „fie găsim o cale, fie ne facem alta”, de care a uzat prof.Ciurea când a folosit drenajul ventriculo-cerebral în cavitatea abdominală ( peritonială), unde există peritoneul, care este o structură ce are posibilitatea de a absorbi lichidul cefalo-rahidian în cantităţi destul de mari chiar dacă acesta are modificări de presiune sau substanţe... s-a rezolvat această situaţie iniţial tot prin folosirea pe traseu a unei valve automate ce se plasa în spatele urechii... se realiza o conexiune cu un tub de drenaj montat în ventriculul cerebral pe partea dreaptăiar valva automată se plasa sub scalp, în spatele urechii. Această valvă regla presiunea lichidului în zona cerebrală şi asigura un flux constant de lichid cefalo-rahidian... metoda a fost folosită curent, dar erau prea puţine valve, valve ce se aduceau din import ( 100 de valve pe an, număr insuficient în raport de cerinţe)... operaţiile le executa dr.Ciurea având ca parteneră pe doctoriţa Lenke Horvath... a fost necesar, determinat de existenţa de valve în număr insuficient, să se adopte un alt procedeu... situaţie în care s-a montat un tub inracerebral fără a se mai intercala valva, adoptându-se în continuare un traseu până în burtă... pacientul se plasa pe orizontală un număr de şapte zile şi s-a ajuns în varianta ca presiunea lichidului în creier să se normalizeze... copilul se ridica treptat pe verticală, începea să meargă, interval de timp în care se asigura o echilibrare întrte presiunea intracraniană şi cea intraabdominală... metoda s-a aplicat în România până în anii 1995-1996.
Criza cefalaliei este generată de o malformaţie ... un tub fin la nivelul creierului – apeductul lui Silvius – drenează lichidul în mod natural... este posibilă o stenoză congenitală a acsetui apeduct... înceercările de recanalizare prin intervenţii operatorii nu au dat rezultate, ajungându-se astfel la necesitatea realizării de derivaţii pentru canalizarea lichidului în altă parte... s-a apelat la soluţia prezentată anterior care a generat obţinerea brevetului de invenţie care consta în absenţa oricărei valve automate şi în posibilitatea de preluare a lichidului cefalorahidian sub presiune... pacienţii erau ţinuţi în pat 5-7 zile, timp în care scăderea presiunii intraventriculară şi pacientul se putea reabilita treptat... acest drenaj „unishunt”, denumit „drenă ventriculo-peritoneală” a fost brevetat de OSIM în anul 2006, după utilizarea în practica operatorie timp de peste 20 de ani... ulterior s-a îmbunătăţit procedeul pentzru a-l actualiza conform cerinţelor moderne ale neurochirurgiei.
După ce a ajuns în ipostaza de a-i fi recunoscută pe plan internaţional activitatea în domeniul neurochirurgiei a început să fie solicitat să participe cu expuneri şi comunicări ştiinţifice în cadrul unei multitudini de manifestări în cadrul programelor de „visiting professor” ce se derulează periodic. Profesorul român a îndeplinit misiunea de „visiting professor” de peste douăzeci de ori fiind considerat o persoanalitate medicală cu realizări deosebite în domeniul său de activitate; prin această variantă de recunoaştere a fost invitat să susţină o serie de conferinţe în cadrul unor universităţi de prestigiu... aceste activităţi sunt organizate şi pregătite pentru a fi susţinute cu mult timp înainte de realizare... se stabileşte tematicaexpunerii pentru cel ce va conferenţia, se anunţă din timp data expunerii pentru ca audutoriul învitat să cunoscă personalitatea conferenţiarului, şi mai mult, este important de precizat, că subiectul stabilit pentru expunere constituie o suprapunere a dorinţei auditoriului cu oferta conferenţiarului...în acest context dl. Ciurea a realizat expuneri în Germania, la Eslagen şi München, în Iordania la Aman, în Turcia la Acibadan, şi la Havard, unde a vorbit despre experienţa sa în domeniul malformaţiei vasculare în creier, malformaţie denumită „cavernoame intracerebrale”; această problemă a constituit subiectul unui volum publicat în anul 2005 sub titlul „Actualităţi în cavernoamele intracraniene”, apărut la Editura Carol Davila din Bucureşti; lucrarea este realizată în colaborare cu profesorul italian Giuseppe Gambardella...el va primi ca semna al recunoaşterii abilităţilor sale în acest domeniu diploma de „Honorary visiting professor” ( la Universitatea Havard) şi cea de „Visiting Professor” ( la INI Center din Hanovra).

Dl-prof.Ciurea afirmă că în condiţiile actuale avem de toate, avem aparatură de care trebuie să avem grijă şi să o folosim eficient – aparatură de diagnostic, aparatură pentru operaţii şi instrumentarul necesat pentru acestea, inclusiv un sistem complex postoperatoriu – radioterapie, chimioterapie... dar se constată că sistemul de sănătate a fost construit pe piloni greşiţi de jos până sus.... „este un sistem construit pe foarte multă birocraţie şi pe foatre puţină eficienţă. Un sistem care nu stabileşte responsabili. Dacă ai pus un manager de spital şi i-ai dat anumite sarcini controlează-l la sânge. Să nu ajubgă să căpuşeze cu toată familia lui spitalul respectiv. Să servească pacienţii, să fie devotat pacienţilor şi personalului sanitar şi să reuşească să facă din spitalul pe care-l conduce o bijuterie... trebuie să i se dea libertatea celui care este şef de clinică sau manager să facă aşa cum crede el de cuvinţă. Să construiască şi să fie atent la tot ce se întâmplă. Greşelile trebuie sancţionate. În sistemul actual de sănătate privat dacă ai întârziat nimeni nu-ţi spune nimic, dar îţi taie din salar... în România sistemul sanitar de stat este putred încă de la intrarea în spital, de la parcare. Nici urmă de civilizaţie. Mai mult, dai acolo peste o mafie extrem de bine organizată. Noi nu avem nici o vină că la un spital pot veni cinci sute de vizitatori, iar aceştia nu încap în parcare. Pune taxă şi s-a rezolvat toată treaba. Peste ciubucarii şi organizatorii de parcări vin combinatorii. Mafie în două rânduri. Aceştia te ieu în primire de la maşină. Te întreabă unde te duci şi îţi spun că doctorul cutare e în concediu, dar te duc eu la cine trebuie. Acel intermediar îl ia din parcare pe săracul om, ţăran sau intelectual, nici nu contează cine este el şi îl duc mai departe, la medicul cu care este înţeles şi ia bani pentru aceasta... mafia aceasta ar trebui oprită, intrarea în spital trebuie să fie civilizată, curată, ca la hotel.”
Realizând analiza acestui sistem se face afirmaţia că pacienţii părăsesc varianta de deservire medicală oferită de spitalele de stat din motivele precizate anterior şi preferă să se trateze în spitalele private... acşti pacienţi sunt în mod special cei proveniţi din segmantul de populaţie cu venituri care-şi permit acest lucru.... ]
Capitolul nouă al lucrării este consacrat analizei sistemului de sănătate din România, în cadrul căruia este consacrat prin legislaţie dreptul la sănătate al populaţiei... aceasta nu este ceva ce se poate negocia, acest drpt ţine de normalitatea asigurării sănătăţii, de demnitatea unui popor... este necesar să existe decizii corecte şi instrumente eficiente pentru ca accesul oamenilor la serviciile medicale să se realizeze în conformitate cu acest drept.

Toată lumea reclamă subfinanţarea sănătăţii... „banul este ochiul dracului”, afirmă un proverb care circulă în popor... la fel ca şi „zicerea” conform căreia „acolo unde este miere sunt şi consumatorii acesteia”... la o anumită dată a fost plasat în postura de ministru al sănătăţii un om care avea meseria de contabil... în România, această situaţie, afirmă dl Ciurea, „a fost o eroare gravă să pui în postura de ministru un om din afara sistemului ca să conducă sănătatea...un manager din acest sistem trebuie să fi avut, într-un fel sau altul, de-a face cu sistemul... să fie familiarizat cu temele şi problemele acestuia...”
În perioada totalitară, era multă sărăcie, „cu excepţia unor centre universitare din oraşele mari, spitalele, policlinicile şi cabinetele medicale comuniste funcţionau greu, cu resurse şi echipamente puţine şi vechi...”se realizau tratamente cu antibiotice orale sau injecţii dureroase cu penicilină, lipsea instrumentalul necesar, aparatura de diagnostic şi operare... se realiza asistenţa medicală diferenţiat pentru varii categorii socioprofesionale...după revoluţie au sosit ajutoare din vest, inclusiv aparatură medicală, unele second hand, dar în bună stare de funcţionare, dar şi echipamente noi ... multe dintre cele ce s-au primit atunci funcţionează şi acum... sistemul sanitar după revoluţie a fost considerat de ministrul Bogdan Marinescu din guvernul Petre Roman drept unul secundar, cu buget parte din bugetul de stat, conform cutumelor din guvernarea totalitară anterioară, condiţie în care supravieţuirea sistemului depindea de abilitatea directorilor unităţilor medicale...ulterior se analizează situaţia sistemului sanitar în perioadele ce s-au succedat până în prezent, precizându-se cauzele care au determinat să se ajungă până la situaţia actuală când în permanenţă s-a insistat asupra metodelor utilizate pentru controlul sumelor avute la dispoziţie...
În guvernarea Adrian Năstase, bazată pe miniştrii provenind din sistemul de sănătate, s-a creat pentru acesta o faţă mai umană acordându-se bani pentru achiziţii, răspunderea pentru ele transferându-se unităţilor medicale, context favorabil managerilor de unităţi cu trecere la minister, asigurându-se astfel o depolitizare a unitîţilor din acest punct de vedere în raport de dotaţiile obţinute...
În guvernarea ce a urmat, cu Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu, s-a acţionat pe trei direcţii : s-a curăţat structura de stat de inamicii politici, s-a controlat programul de integrare a României în Uniunea Europeană, dar nu s-a acordat atenţia cuvenită controlului resurselor, conducerea executivului înconjurându-se cu oameni fideli dar nu întotdeauna profesionişti...România ajunge în perioada de criză economică mondială şi se recurge la împrumuturi de la FMI... prin hotărâri de guvern (HG 345/31.03.2011) se închid 68 de spitale interdepartamentale, regionale sau orăşeneşti... în anul 2009 se introduc asigurările de sănătate private invitând unele firme de asigurări să îşi dezvolte afacerea sub cupola banilor colectaţi de la populaţie pentru sistemul de sănătate, realizându-se astfel o lovitură însemnată.
Prof. Ciurea este un medic cu caracteristici native deosebite, dotaţii care l-au promovat în elita practicienilor din domeniul neurochirurgiei... din discuţiile purtate cu jurnalistul Tudor Artenie şi consemnate de acesta avem posibilitatea să constatăm că profesorul „este posesorul unui bagaj vast de cunoştinţe” în domeniul literaturii, istoriei şi artei, cărora împrejurările îi crează posibilitatea să le eteleze... Dl.Ciurea cochetează şi cu jurnalistica, fiind realizatorul unei multitudini de articole prin intermediul cărora se exprimă într-o complexitate dificil de atins pentru un om care este membru al societăţii civile aparţinând grupului de persoane ce se include prin activitatea lor în categoria socioprofesională a medicilor, care-şi practică „meseria” la un nivel deosebit de ridicat, activitate ce i-a atras recunoaşterea şi aprecierea internaţională... el nu este numai un practician de excepţie ci şi un fin analist al sistemului sanitar român contemporan... el este capabil să prezinte în presă atât aspectele ce caracterizează sistemul sanitar, dar care, spre deosebire de „analiştii cu statut de profesionist”, în expunerile sale avansează soluţii a căror aplicare ar crea varianta eliminării distorsiunilor existente în prezent...

Remarc în această direcţie articolul „Esenţa motivaţiei în medicină” publicat în revista Viaţa medicală în anul 2014, în care dl. Ciurea afirmă că „dacă vrem să avem medici buni trebuie să învestim în ei, să acceptăm sau să sprijinim ideia că rezultatele superioare se obţin prin oamenii care au condiţii superioare de viaţă şi activitate. Medicul tratează corect pacientul dacă este odihnit, dacă are un tonus optim, dacă are satisfacţii profesionale şi de viaţă care să îl ajute să meargă înainte”... el încearcă să analizeze traectoria pe care o parcurge un om după ce încheie perioada de acumulare din faculatea de profil, când este nevoie să să se depună un efort deosebit cuplat cu un şir întreg de privaţiuni pentru a se încadra într-o categorie socioprofesională considerată „elita a societăţii”...se analizează etapele necesare de parcurs într-un sistem de învăţământ universitar, dar şi pregătirea postuniversitară în care determinante sunt etapa de rezidenţiat, „marcată de statutul lipsit de înputernicire optimă în structura organizatorică, de lipsurile care le omoaro energia şi îi plasează în situaţia de a fi subutilizaţi... birocraţia secţiei le ocupă timpul rezidenţilor şi le defocalizează sfortul intelectual, în loc să înveţe, să citească studii noi, ei fac foi de observaţie şi petrec timp îndelungat aşteptând diverse sarcini... în continuare urmează etapele de medic specialist, când pentru un proaspăt absolvent de rezidenţiat pare greu să găsească o cale de înplinire profesională, deoarece schemele de personal sunt deja ocupate în centrele bine dotate, motiv pentru care mulţi foşti rezidenţi se orientează spre locuri mai puţin preţioase şi pretenţioase, dar care pot asigura, cel puţin pentru început, garanţia unui mediu profesional decent... urmează etapa de medic primar, când se antrenează funcţia de decident şi operator cu competenţe avansate, medicul are autonomie profesională foarte mare.. .este perioada consacrării în cariera medicală, când stabilitatea profesională şi capacitatea de a obţine rezultate sunt motivatorii principali... examenul de primariat este un examen dur, deoarece primariatul este o treaptă înaltă a carierei medicale, care se câştigă prin efort deoaebit... apoi se poate continua cu stadiul de doctorat „care se poate suprapune cu stadiul de medic specialist sau primar, când se realizează superspecializarea într-un domeniu al cercetării, reconsiderând medicul ca expert într-o arie ştiinţifică”...aceste studii sunt etape ale dezvoltării profesionale, a recunoaşterii competenţelor pentru a se crea premizele avansării în carieră, care se poate derula în unităţi de învăţământ superior sau în clinicile de specialitate, ajungându-se până la poziţia de „şef de clinică” cu „motivaţii legate de susţinerea funcţionalităţii clinicii şi dezvoltării ei prin creierea de condiţii de a se pune în valoare competenţele acestora... şeful clinicii constituie întruchiparea competenţei şi responsabilităţii... aceste etape preciztate anterior se întrepătrund şi pot dura între 11 şi 18 ani, când „drumul către înplinirea destinului carierei medicale presupune pentru toţi petendenţii aceleaşi condiţii de efort continuu, de învăţare continuă, de perfecţionare profesională şi umană necontenită ... competenţa se întrepătrunde cu caracterul şi formează profilul medicului apreciat, venerat de discipoli şi pacienţi”, pentru ca în final autorul să-şi adreseze firesc întrebarea : „care este chintesenţa motivaţiei în profesia de medic ? cum reuşeşte medicul să se menţină în activitate, în formă deosebită, deşi profesia sa este foarte grea ?”, şi tot el dă răspuns : „feedbackul de la pacient este secretul motivaţiei medicului... când vezi cum paacientul aflat în stare critică devine conştient de progresul său, îţi mulţumeşte verbal sau numai cu privirea, simţi că munca ta înseamnă viaţă şi îţi dă un înalt semn al existenţei... suprema realizare a medicului constă în mulţumirea pacientului, în valoarea sintagmei « vă mulţumesc ! » ... acest mesaj creiază descărcarea neurohormonală care vitalizează organismul medicului, îl înpinge înainte, într-un maraton nesfârşit, în lupta pentru asigurarea continuitatea vieţii. Această realizare divină îl face pe medic să înfrunte obstacolele, să se simtă plin de vitalitate, să meargă înainte.”
Sunt relevante aspectele prezentate în articolul intitulat „Umilinţa profesiunii de medic”, publicat în cotidianul România liberă din august 2015, când se afirmă că totdeauna „condiţia ca un sistem de organizare din societate – oricare ar fi aceasta, de educaţie, de siguranţă a cetăţeanului, de sănătate – să funcţioneze presupune aşezarea acestuia pe valori... adică să fie construit în jurul onestităţii, încrederii, profesionalismului... altfel va fi un sistem viciat, cu oameni slabi, dispuşi să nu fie oneşti, să nu dea doi bani pe profesie”... , în material, legat de condiţiile exercitării profesiei de medic autorul precizează că unii reprezentanţi ai breslei „demonstrează că nu sunt lipsiţi de slăbiciuni”, care maculează imaginea şi reprezentabilitatea lor în societatea din care fac parte, atunci când apare diferenţa dintre statut şi propria condiţie naturală ce nu poate fi surmontată în mod firesc decât printr-o recunoaştere şi răsplată corespunzătoare a activităţii depuse... acestea sunt „boli sociale” ce pot afecta toţi oamenii...

„Obiceiul de a oferi şi respectiv a primi este înpământenit la noi ... nu este şpagă, sistemul a funcţionat şi mai funcţionează încă la fel”, afirmă dl. Ciurea, care spune că nu se va referi la acest obicei în cheie de bine sau de rău, de alb sau negru, dar va spune că, odată cu schimbările profunde din societatea noastră, odată cu progresul relaţiilor sociale, odată cu definiţiile lumii moderne, obiceiul nu-şi mai are locul”... schimbările în societate nu se pot face pornind doar de la medici şi cu medici... schimbarea trebuie gestionată de statul român prin reprezentanţii săi - guvernanţi, autorităţi, parlamentari... în cazul medicilor schimbarea trebuie să înceapă de la lege, de la statutul oficial şi legal ale acestora, de la condiţiile în care funcţionează medicii, de la echilibrul şi normalitatea din sistemul de sănătate...
Remarcăm în anul 2014 publicarea în cotidianul România liberă a eseului „omul sfinţeşte locul” în care se afirmă că „în sănătate criza nu se mai poate vindeca... subfinanţarea, lipsa unei viziuni care să integreze toate compartimentele ( medicul de familie,policlinicile, spitalele, etc. ), bâlbâielile din zona asigurărilor publice de sănătate sau politizarea funcţiilor sunt dosr câteva motive pentru care sistemul este în impas.... exodul medicilor este una dintre consecinţele managementului neinspirat din zona sănătăţii... exod care pune în pericol siguranţa sănătăţii... sistemul este incapabil să răspundă nevoilor pacienţilor, aşa cum este greu de urnit în situaţii de criză.... se realizează o analiză pertinentă a modului cum se acordă asistenţă pacienţilor prin sistemul sanitar de stat şi cel preivat de furnizare a serviciilor medicale...
În luna martie 2016 se publică tot în cotidianul România liberă articolul „Dottore, dottore”, în care se aduce atingere acţiunilor lui Traian Băsescu care lovea într-un sistem corupt de sifonare a banilor şi a titlurilor universitare, „un sistem care a compromis buna credinţă şi hărnicia intelectualilor adevăraţi, permiţând ca impostorii să ocupe, atât ca poziţie socială, cât şi ca imagine, locurile elitei adevărate din societatea românească... într-o lume normală universităţile promovează valoarea care este clădită pe baza meritocraţiei, iar titlurile universitare sunt obţinute cu multă, foarte multă trudă... titlul de doctor constituie o recunoaştere a unei acumulări ştiinţifice deosebite, care stă de fapt la baza progresului ştiinţific. Fie că ne referim la doctoratele din universul medicinei, fie la cele din zona dreptului sau a limbilor străine, lucrurile sunt la fel... dar noi nu trăim într-o lume normală nici din acest punct de vedere... statutul de doctor a devenit mai lesne de obţinut decât o cravată de marcă, iar impostorii de toate felurile se afişează arogant cu această ...cravată. A fi doctor este astăzi un moft la îndemâna oricui, iar numărul celor care se împăunează cu titlul acesta este tot mai mare...dă bine să te afişezi cu un titlu academic, după cum stă bine să conduci o o maşină scumpă”... „avem un sistem inpropiu şi incomplet, din punct de vedere juridic pentru promovare în universităţi la care se adaogă şi lipsa de eficienţă a oricărei construcţii etice... care este dominat de aceaşi jucători... comisiile etice, dacă ajung să fie sesizate, sfărşesc de cele mai multe ori prin a se înpotmoli”... „se pare că suntem condamnaţi să mergem mai departe de mână cu impostura... dar trebuie să privim spre viitor, să punem la punct un sistem fără nepotism, fără plagiat şi cu pedepse grele pentru cei care încalcă normele”... „Într-o lume normală universităţile promovează valoarea, sunt clădite pe baza meritocraţiei, iar titlurile universitare sunt obţinute cu multă trudă...dar noi nu trăim într-o lume normală nici din acest punct de vedere”...

Dl. Ciurea în luna mai 2016 prin articolul „Un stat diluat de 100 de ori” se implică în problema utilizării produselor de dezinfecţie folosite în spitalele şi clinicile di România ... „gravitatea celor întâmplate în această situaţie echivalează cu crima de genocid, genocid împotriva românilor”... medicul patriot doreşte să „ia poziţie referitor la modul de funcţionare a instituţiilor statului român”... „acestea nu trebuie să fie doar responsabile pentru ceea ce se întâmplă între graniţele ţării, ci trebuie să fie generatoare de politici, legi, metodologii, proceduri care să le facă funcţionale în beneficiul cetăţenilor”..., în această afirmaţie autorul include „nu numai instituţiile din executiv ci şi pe cele din legislativ, inclusiv instituţia prezidenţială”, instituţiile care trebuie să verifice felul cum merg lucrurile în ţară... „nu este suficient ca cineva să-şi dea demisia, nu este suficient ca cineva să-şi asume responsabilitatea pentru un act care a produs consecinţe negative”... este necesar să se muncească, să se poziţioneze aceste instituţii şi persoane cu un pas înainte de producerea acestor consecinţe grave care pot afecta oamenii... „statul are rolul de a ne face viaţa mai bună, dar şi rolul de a ne apăra... povestea aceasta tragică a dezinfectanţilor necorespunzători, diluaţi până la eliminarea efectului acestora ne-a arătat că statul român este diluat de zece ori..... sau de o sută de ori... sau de mii de ori... un stat diluat nu pentru că a fost infectat cu « microbi » din afara acestuia, ci doar din cauză că aşa s-a construit... în 26 de ani, de când România a ales o nouă cale a existenţei, construcţia statului s-a realizat într-o deplină iresponsabilitate... toate palierele, de la industrie la comerţ, de la educaţie la medicină au fost suferinde ...neîncetat, diferiţi reprezentanţi ai acestora au arătat erorile sistemului... uneori au fost voci singulare, alteori s-a umplut strada... cu toate acestea erorile nu au fost îndreptate, iar dacă se face un bilanţ al dezvoltării României în cei 26 de ani scurşi de la revoluţie s-ar constata că nici măcar evenimentele din decembrie 1989 nu au fost elucidate... statul s-a născut diluat deoarece sângele vărsat în acel decembrie nu a fost pus la baza construcţiei noului stat ci a fost doar un pretext nefericit pentru tot ce a urmat”... „în prezent nimic nu merge merge corect .. clasa politică în ansamblul ei este un eşec moral şi intelectual, elitele româneşti s-au retras în faţa avalanşei de plagiate şi impostori, profesioniştii şi muncitorii pleacă pe capete spre alte zări... industrie nu mai avem, capitalul român sucombă, statul se alienează... nu se ştie cum România se mai poate aduna din bucăţile existente acum după atâta suferinţă... dar obligaţie pentru generaţiile viitoare, pentru destinul ţării este de a o lua de la capăt, pentru a nu permite nimănui să ne declaseze de la rangul de fiinţă umană la cel de « corp uman diluat »”... în aceat context autorul va continua analiza începută, în eseul „Corupţia ucide”, publicat tot în luna mai 2016, unde se afirmă că „scandalul substanţei dezinfectante diluate de zece ori ( scandalul Hexi Pharma, cum este cunoscut în public ) arată, în primul rând, cât de adânc este înrădăcinată corupţia în sistemul de sănătate românesc... în acest caz nu se mai vorbeşte doar de interese materiale, şpăgi sau achiziţii aranjate în favoarea unuia sau altuia, ci se identifică un grav atentat la viaţa şi sănătatea pacienţilor internaţi în spitale... oare câţi oameni, pacienţi, au fost victime ale acestei « scheme » atât de murdare ?... nu se poate aprecia dimensiunea acestui dezastru” ... „această afacere are însă şi o altă faţetă care ne arată marea doză de iresponsabilitate ce se percepe la nivelul factorilor de decizie din România, care constituie o iresponsabilitate criminală”... „dar este limpede că numărul de infecţii nosocomiale a crescut din cauza lipsei de eficienţă a substanţelor folosite pentru dezinfectări... câţi oameni au suferit sau poate şi-au pierdut viaţa din cauza acestei afaceri îngrozitor de murdare”. În aceste condiţii „scandalul Hexi Pharma este, din păcate, o ilustrare certă a unui mod de a privi fenomenul corupţiei... societatea civilă este mult prea îngăduitoare cu acest fenomen care a atins fiecare parte a acesteia... de multe ori se aud afirmaţii că « a furat, dar a făcut ceva şi pentru noi », atunci când se vorbeşte despre primari sau politicieni”...

În materialul „Paradoxul medicinei, medicina în defensivă” se apreciază de dl.Ciurea „erorile sistemului de sănătate sunt urmare nu doar a neştiinţei sau ignoranţei, ci, mai ales, a corupţiei... o corupţie generalizată, un cancer aflat în metastază care ucide oameni aflaţi în căutarea vindecării”... „un efect al corupţiei sistemului medicalîk constituie refuzul pacienţilor de a se trata... oamenii evită spitalele, refuză operaţiile, îi privesc pe medici şi pe toate cadrele medicale cu extrem de multă suspiciune... cei bogaţi îşi continuă călătoriile pentru vindecarea bolilor în spitalele din străinătate... cei care nu-şi permit acest lucru aşteaptă miracole în urma automedicaţiei sau pur şi simplu stau până în ultimul moment pentru a se hotărâ să apeleze la medici”... „răul făcut de mafioţi – de la aşa zişii patroni sau manageri de firme până la politicieni, funcţionari publici sau chiar medici aflaţi în poziţii de decizie în sistem – produc consecinţe incalculabile pe termen lung, consecinţe de toate categoriile care afectează cert sănătatea populaţiei, dar şi cele ce lovesc breasla medicilor”...Dl.Ciurea se delimitează cu fermitate de aceste proceduri ale sistemului care arată ca un cancer, ca o tumoare îngrozitoare xe at trebui vindecată de oameni deoarece a devenit un sistem asasin”...

În articolul „Partidul absenţilor sociali (PAS ), cel mai mare partid din România , publicat în iulie 2016 în cotidianul România liberă se precizează că „trăim într-o ţară în care tragedia de la « Colectiv » şi afacerea de o extraordinară grozăvie Hexi Pharma, nu a reuşit să genereze altă atitudine decât acea de spectator indignat, dar aşezat confortabil în faţa televizorului... un spectator care mormăie supărat când vede câte nenorociri se întâmplă, care comentează cu voce puternică, dar nu face nimic ca să îndrtepte ceva”... în domeniul sănătăţii se produc lucruri grave care este necesar să responsabilizeze lumea în fiecare zi pentru a determina reuşita acţiunilor de reformare a sistemului medical şi implicit eradicarea corupţiei”... dar „capacitatea noastră de indignare se manifestă altfel decât s-ar manifesta lumea în societăţile obişnuite cu democraţia... la noi în locul protestului ferm medicii şi personalul medical au ales să plece din ţară”... „în România, la politicieni nu există nici o formă, cu aspect etic, de alegere în fruntea instituţiilor de la aceste nivele, au fost desemnaţi pentru demnităţile locale grija de alegerea în fruntea instituţiilor de la ceste nivele,au fos desemnaţi pe liste oameni corupţi, inclusiv unii aflaţi în arest... atunci apetenţa electorilor a fost determinată de dorinţa de a pune ştampila pe penali, iar în ceea ce priveşte candidaţii, la aceştia remarcăm lipsa de răspundere pentru scrutin... ei ştiu că mai devreme sau mai târziu vor intraîn închisoare... aceste variante de comportament sunt determinate de mentalitate, mai ales în condiţiile lipsei reflexelor democratice care au făcut ca partidul cu cel mai mare număr de membri să fie partidul celor care nu s-au prezentat la vot... situaţie în care mulţi primari şi consilieri au câştigat alegerile prin neprezentarea la vot a electorilor...pierzându-se graţie acestei situaţii varianta echilibrării societăţii...

În finalul demersului nostru este corect să precizăm că am parcurs cu interes lucrarea d-lui prof. Al. V. Ciurea, lucrare elaborată la graniţa unui volum de memorialistică, cu tentă de ştiinţă popularizată, care reuşeşte să ne prezinte, cu detalii, dar de multe ori cu mult şarm şi nostalgie, o analiză pertinentă a activităţii în domeniul neurochiorurgiei româneşti şi internaţionale... volumul se citeşte cu oarecare dificultate de cititorul contemporan, familiarizat cu beletristica, dar care este interesat şi de actvitatea medicală ce se desfăşoară avînd ca obiect omul, rezultatul muncii „creatorului”... apreciez ca segmentul de cititori cărora autorul doreşte să se adreseze cu preponderenţă rste cel al practicienilor nobilei meserii, meseria de medic, pentru care noi apreciem că autorul poate fi considerat mentor spiritual .







Andrei Potcoavă     5/16/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian