Dublă lansare de carte Paula Romanescu (5 mai 2017, Bucuresti)
Vineri, 5 mai 2017, la ora 16.00, la Centrul Socio-Cultural ”Jean Louis Calderon” din Bucuresti (str. Jean Louis Calderon nr. 39, sector 2) va avea loc lansarea volumelor ”Trecea un cântec peste veacuri”, antologie de poezie franceză (selecţie de poeme şi traducere în limba română de Paula Romanescu) si ”Et si l’amour avait raison?”, selectie din lirica originală a Paulei Romanescu, ambele apărute la Editura Tipo Moldova. Prezintă: George Corbu.
Antologia de poezia franceză cuprinde traduceri din Guillaume Apollinaire, Louis Aragon, Felix Arvers, Aliette Audra, Henri Bachou, Georges Bataille, Charles Baudelaire, Pierre Bearn, Joachim Du Bellay, Yves Bonnefoy, Georges Brassens, Jacques Brel, Paul Celan, André Chénier, Paul Claudel, Jean Cocteau, Pierre Corneille, Robert Desnos, Paul Éluard, Benjamine Fondane (Barbu Fundoianu), Théophile Gautier, Iulia Hasdeu, Victor Hugo, Jean de La Fontaine, François de Malherbe, Stéphane Mallarmé, Henri Michaud, Moličre, Gérard de Nerval, Anna de Noailles, Charles d’Orléans, Charles Péguy, Jacques Prévert, Sully Prudhomme, Henri de Regnier, Arthur Rimbaud, Pierre de Ronsard, Léopold Sédar Senghor, Jules Supervielle, Tristan Tzara, Elena Văcărescu, Paul Valéry, Emile Verhaeren, Paul Verlaine, Boris Vian, Alfred de Vigny, Voltaire, Ilarie Voronca s.a., aforisme de Martha Bibescu, Constantin Brâncusi, Emil Cioran.
”[…] Pe vremea când, copil îndrăgostit de hărţi şi stampe cum am fost, transcriam într-un «jurnal» frânturi de poeme descoperite în acea foarte de folos zăbavă care-mi era cetitul cărţilor, nici nu îndrăzneam să-mi imaginez că acela va fi fost grăuntele primei mele antologii, azvârlit în câmpul fertil al tăcerii, în aşteptarea vremii de cules. Mă mulţumeam cu bucuria fără nume de a mai fi adăugat micilor mele comori de gând o frumuseţe nouă. Uneori nu păstram dintr-un poem decât un vers, o frântură de zicere ca un tăiş de fulger pe care-ai vrea să-l prinzi în palmă, nebănuindu-i dulcea arsură. Împărţeam cu cei de-o cale spre împlinire într-un mâine al vieţii de adult (vai, cât de grăbiţi copiii să devină oameni mari de ani, ignorând capcana de a se trezi bătrâni chiar fără a fi fost vreodată adulţi!) noua bogăţie şi, prin acest gest simplu am înţeles că a dărui frumuseţe înseamnă a te îmbogăţi, îmbogăţindu-i şi pe ceilalţi.
Aceasta mi-a fost porunca: Să realizez din iubire de cuvânt prezenta antologie în limba română.
Cuvintele ard uneori. Chiar sângeră. Alteori capătă adâncimi în care, de te afunzi, «dai de stele-n apă», cum zice lancrămeanul poet din Valea Frumoasei. Dar numai astfel sufletul se preschimbă-n armonie, bucuria în lumină şi lacrima în cânt.
Selectând şi traducând poeme din literatura franceză, apărute de prin secolul al paisprezecelea până în zilele noastre, am vrut prin aceasta să aduc un omagiu culturii unei ţări de la care au luat lumină de-a lungul timpului şi «ai noştri tineri» care vor fi învăţat pe la Paris nu doar «la gât cravatei cum se face nodul», ci şi cum se poate înnobila prin cunoaştere mintea şi sufletul omenesc.
Dacă nu am ocolit nici poeţi anonimi din nu se mai ştie care timp, nici poeţi-interpreţi de muzică dintre cei care s-au impus în conştiinţa publicului şi care au fost percepuţi de cititori drept creatori de poezie adevărată – Brel, Brassens, Ferré –, cum aş fi putut ocoli pe acei poeţi români sau trăitori un timp în România, cărora limba română le-a rămas patria din suflet şi, care au adus prin scrisul lor în limba franceză o contribuţie deloc neglijabilă ba chiar de o excepţională originalitate şi valoare – Emil Cioran, Gherasim Luca, Iulia Hasdeu, Anna de Noailles (prinţesă Brâncoveanu), Paul Celan, Martha Bibesco, Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane), Elena Văcărescu, Tristan Tzara, Ilarie Voronca dar şi un Brâncuşi, acest sculptor de aforisme şi poet al pietrei, al lemnului, al metalului…
Am credinţa că doar astfel «sporim a lumii taină» ori de câte ori un poem care va fi traversat veacurile se amestecă în cântul nostru luminându-ne cu o frumuseţe nouă.” – Paula Romanescu, ”Mărturie”, prefată la vol. ”Trecea un cântec peste veacuri”.
Cel ce-odihneşte-n vad
(Le dormeur du val)
E un vad de verdeaţă unde un râu subţire
Cântă aninând prin ierburi de-argint străluminări,
Unde un soare mândru îşi cerne peste fire
Din crestele muntoase luminile din zări.
Un soldat tânăr doarme cu gura-ntredeschisă,
Cu capul gol, cu ceafa scăldată-n reci undiri,
Doarme întins în iarbă sub bolta necuprinsă,
Palid în patu-i verde sub ploaia de lumini.
Doarme şi gladiole picioarele-i cuprind,
Surâde-n somn cum face copilul suferind.
Leagănă-l cu blândeţe, natură, îi e frig.
Întreaga-nmiresmare nu-l tulbură ca alt’ dată,
Tihnit doarme sub soare cu mâna aşezată
Pe piept; în coasta-i dreaptă două răni se deschid.
Traducere de Paula Romanescu
Paula Romanescu
Je n’aime pas les statues
Je n’aime pas les statues,
Néron non plus d’ailleurs ;
Il les décapita
Puis sa tęte roula
Et le jeu continue:
Un tyran est tombé
De son socle rougi,
L’oiseau dans la foręt
Chante et l’herbe refleurit.
Un nouveau jour se lčve,
D’autres pas sur la grčve,
Et moi je ręve
D’un Paradis perdu
Au goűt de bonheur.
Je n’aime pas les statues:
La vie non plus d’ailleurs.
|
Costin Tuchila 5/4/2017 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.