Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
„Glossă” lui Nicăpetre

„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si nouă toate;
Ce e rău si ce e bine
Tu te-ntreabă si socoate;
Nu spera si nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.” (Eminescu)

Se aseza pe unul din sulurile de hârtie din tipografia unde se tipărea Observatorul ori pe butucul „tron” de la hambar si dacă era în „mood” ne citea „Glossă” aplecat cumva sub greutatea cuvântului eminescian.

Putea fi acum 25 de ani când grupul de la Observatorul contura „cenaclul” – care astăzi îi poartă numele - frământând idei si punând „tara la cale”, putea fi oricând înainte de acel aprilie 2008 când Nicăpetre a întors spatele si a plecat...”să moară putin”

Sunt 9 ani de atunci si ca mai în fiecare an ne străduim să recompunem omul, acel Petrică Bălănică, brăileanul cu aer de lipovean hrănit de apele Dunării, temelia, de fapt, pe care se ridică monumentul Nicăpetre.
Stia să râdă si să spună bancuri, stia să danseze si să bea, stia să plângă si să iubească frunza salcâmului, stia să înfrunte ignoranta si să se plece în fata întelepciunii si stia, ca nimeni altul, să fulgere cu privirea impostura, dar mai ales, stia să se plece reverentios în fata „Gărzii de noapte” pe care o considera quintesenta a picturii...

Deosebit de uman acest Petrrică Bălănică pe care noi l-am stiut întotdeauna aflat undeva în umbra lui Nicăpetre.

Dumnezeu sa-l odihnească !

„Vreme trece, vreme vine”



















Tea Nicolescu     4/21/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian