Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Remember Eugen Giurgiu

Stimate Domnule Puiu Popescu,

Am citit cu mare plăcere articolul consacrat violoncelistului Mirel Iancovici, semnat de Paul Leibovici 2/20/2017.
Poate că s-ar cădea să fie inclusă o erată. Mirel Iancovici nu a absolvit Liceul de Muzică din Bacău.
A absolvit Liceul de Muzică George Enescu din Bucuresti în 1970. Am fost colegi de clasă (cl. IX-XII) împreună si cu vărul lui, Mandel (Adrian?) violonist.

Îmi rămâne de neuitat auditia obligatorie anuală a întregii clase a X-a B. Dirigintele nostru era distinsul muzician si scriitor Eugen Giurgiu

Asteptam cu totii cu sufletul la gură comentariile Profesorului (asa îl numeam noi cu deosebit respect). Intrând în clasă cu dezinvoltura care-l caracteriza si aruncând catalogul pe catedră încă de la usă, cuvintele au fost succinte:
,, - Sunt mândru de voi toti, asi cântat foarte bine, dar în clasă sunt numai doi artisti: Mirel Iancovici si Stana Bunea!” Auzind numele lui Mirel nu era de mirare, era deja ,,consacrat” printre noi, dar auzind numele meu, am înlemnit. Pentru mine, cuvântul Profesorului a fost o bucurie imensă, dar si un ordin de a-l împlini, indiferent de vicisitudinile care m-au asteptat!

Verdictul acestui muzician de elită, s-a dovedit a fi premonitor în timp! La examenul de bacalaureat în 1970, doar Mirel si eu am fost notati cu 10. Iar dintre toti colegii de an (cam 100 la Facultatea de Muzică a Conservatorului C. Porumbescu) numai noi doi am trecut proba ,,rampei”. Destinul nostru a mai avut ceva în comun. Am locuit toti anii de liceu în căminul din strada Filioarei, iar după multi ani, eu am studiat la Maastricht cu celebra harpistă Phia Berghout (1980/1983, unde am primit consacrarea internatională) iar el a devenit profesor la Maastrict, în plus de o carieră internatională pe marile scene, demnă de toată admiratia. Gândul mi se întoarce mereu cu bucurie la anii petrecuti în scoală, cu mândrie că i-am fost colegă lui Mirel Iancovici si cu imensă recunostintă aceluia care ne-a fost ,,profet” si care pe mine m-a încurajat să trec peste toate obstacolele: PROFESORUL EUGEN GIURGIU!

Cu multe multumiri Dvs. si întregii redactii, deasemenea cu bucuria de a citi mereu ,,din scoartă în scoartă” Observatorul pe hârtie...

Stana Bunea / Montreal



Nota Observator,

Eugen Giurgiu a părăsit definitiv România in 1968 si s-a stabilit la Toronto.
A predat muzică instrumentală la Colegiul Harbord iar în 1976 a înfiinţat York School of
Classical Ballet and Music.

A plecat din aceata lume in 2013.

A fost colaborator al revistei Observatorul si prieten, sustinător al grupului cultural de la Observatorul.








Stana Bunea    3/20/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian