Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Gânduri şi ceva idei - Canada 2017

Ce tânăra este!
Anul acesta sărbătoreşte 150 de ani sau cum zice o notă informativă „The year 2017 marks 150 years since Confederation. Or rather, what we've come to call Confederation.”

Şi trebuie să spun că mi-a plăcut sublinierea plină de haz a unei precizări istorice (de pe google): „On July 1, 1867, it was just four provinces (Ontario, Quebec, Nova Scoţia and New Brunswick) that composed the new Dominion of Canada. The rest of the provinces and territories joined and were formed over time, Nunavut being the most recent, which officially separated from Northwest Territories în 1999. So you could say that Canada as we know it — ten provinces and three territories — is turning 18.”
Şi ce dacă?

Canada este un continent şi nu numai ca întindere ci şi pentru că este concepută astfel; multiculturalism, bilingualism - noţiuni relativ noi mai simpatizate mai nu - democraţie nord americană cu porţi larg deschise noului - uman ori altfel – un act uman nu tocmai obişnuit istoriceşte, dar o reuşită despre care aflăm câte ceva în ficare zi şi al cărei „portret” încercăm să-l schiţăm în speranţa că-l vom putea completa cândva.

Ca imigranţi mai vechi ori mai noi, femomenul acesta al „cunoaşterii” ia forma începutului pentru că oricât de „umblaţi” am fi o anume prospeţime a pământului acesta, nord american implică atenţie asupra amănuntului, poate a marunutlui ar fi mai corect.
Vorba lui James Fenimore Cooper, autorul romanului acela care ne-a sâcâit imaginaţia şi poate mai ales curiozitatea, „The Last Mohican” :
“The European who comes to America plunges into the virgin forest with wonder and delight... în quest of novelty, and is burning with the desire to gaze at objects of which he has often read.”

Mi-au trebuit câţiva ani buni ca să pricep că ceea ce romancierul mi-a pus în cârcă încă din anii copilăriei trebuie sortat cu luciditatea înţelegerii şi eventual a acceptării.
Şi pentru că la început Canada sta în faţa mea ca un tablou de Chagall - lucrurile nu stau la locul lor, par aruncate fără socoteală în toate direcţiile- am început decojirea aparenţei.

Toronto – acum –este o metropolă, a patra ca mărime în Nord America, cu un lakeshore spectaculos, un downtown ameţitor dominat evident de C.N Tower, bănci şi hoteluri „skyscrapers”, teatre, operă, muzee, săli de concert, restaurante marcate etnic, un chinatown rivalizând cu cel newyorkez, mă rog, oraş al seolul 21...
Mă plimb prin el şi parcă-l ştiu şi parcă nu-l ştiu pentru că imaginile imediate se confruntă cu cele păstrate în memorie ca o întrebare absurdă fie că o consider inexplicabilă fie că o traduc într-o uimire continuă...
Cum este posibil?

Treizeci de ani în urmă venind pe 401- parcă neschimbat, dar nu sunt sigură - cu „gura căscată” la fluviul de lumini al amurgului, despre care habar n-aveam că-i „rush hour”, Toronto oferea acea ciudată configuraţie a unui oraş ascuns privirilor; terenuri deschise, pădurici şi case ici colo, ca un sat, uitat de lume - chiar dacă recepţia iniţială a fost infirmată de realul unui oraş vibrant, curat, elegant

Ceea ce înseamnă Toronto acum în 2017 este de fapt pătratul oraşului în care am venit şi nu pot să spun decât că mă surprinde ritmul creşterii , transformării, reaşezării, aş zice, în jaloanele deschise noului; multicultural în toate direcţiile, civilizaţie în permanentă mişcare îmbinând vechi şi nou.
Fenomen canadian deloc local oraşul acesta în transformare.

Canada se redefineşte total dealtfel şi călătoriile pe care le-am făcut în mai toate direcţiile mi-au dezvăluit o lume efervescentă care se bucură de splendoarea şi bogăţia imagistică a uni pământ care parcă n-a uitat nimic în afară; câmpie – preerie sau nu – munte, pdure, lak, căldură, îngheţ, deşert, abundenţă toate oferite sub cerul deschis într-o întindere pe care o presupui fără sfârşit.

“The air, the water, and the ground are free gifts to man, and no one has the power to portion them out în parcels. Man must drink, breath, and walk - and therefore each has a right to his share of earth.” ( Fenimore Cooper)

Nimic mai adevărat!





Maria Cecilia Nicu    3/17/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian