Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cartea ,,Pe iglită”

CRONICĂ DE CARTE de Melania Rusu Caragioiu, asupra cărtii sale,,PE IGLITĂ”, ED. ,,Singur”-Târgoviste, România, 2013
Intotdeauna când vorbesc despre creatia mea mi se pare dificil; întâi pentrucă trebuie să dezvălui mecanismul în care am creat, motivatia si apoi să dezvălui si trăirile interioare care deobicei, la artisti, sunt mai puternice decât redarea lor la lumină - rândurile scrise - în urma acelei combustii interioare a efuziunilor sentimentului.
De ce o carte de sonete ? Pentrucă nimic nu este mai incitant decât strădania de a te lupta cu tine însuti si a-ti demonstra că ai mai depăsit ceea ce ti se părea o limită într-un domeniu râvnit. Regele poeziei –sonetul- a excelat sub multe condeie, atingând perfectiuni de ,,rotunjre”” prozodică si exprimare de sentimente, deosebite, evocând exemplul primelor sonete din secolul XIII apartinând lui Guittone Árezzo, si urmat imediat de Dante Alighieri.
Sonetul a trecut prin mai multe perioade de înflorire culminând cu epoca Bayron si Shakespeare, amitind neasemuitul Sonet XVIII atăt de tradus în alte limbi si în română de minti elevate si înfierbântate de arta sonetului .
De aci, în cazul de fată, sau în toate cazurile, poeti de toate taliile scrisului au practicat incidental si această formă de poezie, fiecare cu virtuozitatea proprie.

Cartea ,,Pe iglită” se înscrie în noianul sinuos de inspiraie si îndemânare a multor ani de creatie, ocupâd doar unele clipe benefice si rare, de a croseta ,,pe iglită” sonete sau dantelări de sonete spre a izbuti să redea ideea scontată de autoarea-poet. Si precum unii autori de sonete care si-au permis licente de prozodie sau de structură – evaziuni de la canoanele sonetului, autoarea a izbutit perfect, sau dacă nu, a dantelat ideea spre a reusi o redare plăcut estetică , foarte apropiată de ,,sablon” si clar inteligibilă, pentru ceeace voia să comunice. În cazurile dificile găsind scuze, gândind la unii poeti importanti, care si-au permis licente grave, acestia char mai adăugând încă două versuri, la final, spre a ajunge la capătul ideii transmise prin sonetul de patrusprezece versuri. Dar i se poate întâmpla unui poet, ca nevoind cu nici un chip a renunta la acel fascicol de inspiratie, totusi frumos, mai mult poezie în vers clasic decât sonet în forma lui fixă, să îl accepte chiar si păcătuind prin lungimea versului-numărul de silabe.
În acest volum nu s-a ajuns la abateri atât de grave, dar cine ,,crosetează”” mai scapă câte un ochi de pe iglită…
Decî un mobil al alcătuirii sonetelor din acest volum a fost o dorintă dominantă de stabilitate interorizată adâncă, de muncă plină de râvnă asupra unui vers, ca un refugiu într-o zonă de introspectie, în care munca sursarjează înspiratia, impunând sondarea din starea poetică existentă ca bază. Astfel din când în când iesea la lumină câte un sonet si care toate adunându-se au ajuns a alcătui volumul ,, Pe iglită”
Orizontul muncii si al vietii mele literare nu era facil, dar din când în când o anumită stare de spirit, de a creea altceva, îmi impunea aceste momente în care doar ideea si realizarea sonetului mă scoteau din ritmul zilnic, ca o iesire a mea în natura cu bolovani, prăpăstii, suisuri, coborâsuri, care îl incită pe fiecare om intr-un week end, sau un respiro, chiar dacă alege o zonă… mai de risc…

. Tinând cont de zisele altor poeti care recomandă recitirea celor scrise si ,,lustruirea lor” după o anumită perioadă de timp, iar a îndepărtat iesirea mai grabnică a acestui volum, care în momentul publicării cu sonete adunate pe un mare număr de ani a devenit o antologie.
După acest ,,scurt istoric” să trecem la substanta continutului.. Aci problema este si mai complicată fiindcă stările de spirit ale creatiei au redat momente de poezie legate de aumite subiecte. Adunând, după alte criterii ale alcătuirii, grupaje omogene, a rezultat o structură pe capitole, fiecare capitol find de sine stătător, dar legat în coeziuea cărtii de stilul si viziunea binelui, totul omogen, plăcut si sugestiv al întregului volum, autoarea - poetă mânuind cu grijă , diligentă si candoare poetizarea subiectelor de inspiratie.

Această carte cuprinde poezii care se înscriu în canoanele clasice ca sonete, dar si sonete pe care le-as denumi rebele, fiindcă nu au cuprins în strânsura prozodică idea voită si care a fost ajutată printr-o ,,dantelare”, variatia numărului de picioare din vers, uneori, spre a izbuti să înscrie idea. Dar rezultatul final al stilulu cald si a încărcăturii poetice de figuri de stil reusite induce starea de satisfactie, încântare si puternică emotie artistică.
Înainte de a expune veleitătile sonetelor, aduc multumiri Artistului, Pictorului Ioan Oprut, unul dintre ei mai talentati si multilaterali pictori ai paletei de culori, pentru acceptul său de a ilustra acest volum cu unele din picturile sale, alese cu grijă si puse alături de poezia compatibilă ca idee.

Datorită strădaniei celor doi autori, poetul si pictorul, cartea de o prezentare intrinsecă, picturală si grafică, deosebiteă a fost mult mediatizată, prezentată la Salonul de Carte Montreal -Salonul de carte ,,Gaudeamus”- Bucuresti, fiind si în vizorul Ligii Asociatiei Scriitorilor Români, Cluj-Napoca, Filiala Timisoara-Banat, a prietenilor scriitori din Diaspora, reviste din tară si de peste hotare, ocupând pagni de cronică de carte ale criticilor de literatură dintre care Contantin P. Popescu, Dan Salapa, poeti, editori si cititori.

Fiind în prag de a comanda reeditarea cărtii aproape epuizate, mi s-a sugerat să fac o cronică de autor, vorbind despre starea poetică manifestată în alcătuirea acestei cărti, o cronică ce va sta ca prefată la Editia a II-a
Din cele zece… grupaje - capitole, intitulate sugestiv după subiectele pe care le contin, voi readuce pentru mine si pentru auditor, cititor, expunerea viziunii lăuntrice a autorului..
Desi separat, în grupaje intitulate diferit, tematica întregului volum este aspiratia spre bine si împlinire, poeta căutând mestesugit solutii în versuri sugestive, plastc si plăcut alcătuite, găsind o rezonantă comună cu cititorul în transmiterea sensibilă si insinuantă a ideii care a stat la baza momentului de creatie

Grupajul ,,ARS POETICA”, intitulat pretentios frizează conceptele alcătuirii unei simbioze poetice dintre inspiratie si posibilitatea redării ei în poezie. Voi fac o însiruire a virtutilor poeziei trasate nouă de părintele ,,Artei poetice”, Nicolas Boileau Despréaux. Ca peste tot, dealtfel, în creatia poetei găsim 1), ratiunea – mobilul, 2), o exprimare clară, 3), uneori modernist figurată, dar inteligibilă, 4), exprimată gradual, 5), într-o ordine riguroasă, 6), reusind efortul spre esential 7), în comuncarea artistică a tematicii si 8) a setimentului.
Spre a vedea aceste elemente aplicate aci, ale creatiei, s-a ales sonetul ,,O lebădă de smoală” pag. 13.
o lebădă de smoală
Din călimara mea o lebădă de smoală
S-a ridicat în fum de osanale
Si în planări de aripi triumfale
Urca... sus, sus..., camera era goală...
Cădea câte o pană zdrentuită;
Mă străduiam să prind câte-un crâmpei;
Prin geamul spart intrau si flori de tei
Si-un cântec - melopee tânguită.
Atât de greu mă ridicam în timp;
As fi dorit si lebede mai albe
Si-o muză încadrată într-un nimb.
De-afară invadează pale calde;
În stratosferă s-a produs un schimb:
Prind iambii în cenusă să se scalde...

Poezia emană de la autor ca inspiratie, se ridică din ea căutând un spatiu gol si disponibil, spre a se desfăsura, intuind efortul spre generalitate. ,, Cădea câte o pană zdrentuită”- o idee. ,,Mă străduiam să prind câte-un crâmpei”- rgoarea si ordinea. ,,Prin geamul spart intrau si flori de tei / Si-un cântec, melopeie tânguită” - sensul artistic-support al esteticului din poezie. ,,As fi dorit si lebede mai albe”-spiritul critic concretizat în regulele artistice. ,,De-afară invadează pale calde, / În stratosferă s-a produs u schimb” - directionarea fluxulu artistic, care de data aceasta se suprapune direct cu versul respectiv, flux care porneste de la autor spre lume, subliiez ,în afara sa.
Nu intentionam să deapăn regulele poeziei dar titlul grupajului era pea precis si înrudit ca să nu amintesc si să-l exemplific , el fiind adecuat la crerea fiecărei poezii din acest volum.
Mi-a fost de mare ajutor si forma poeziei ca sonet, care mi-a ordonat din start, ordine, rigoare, sens, tenta ritmică si concluzia finală asupra întregei poezii. Acum la recitirea peziei ,,O lebădă de smoală” ne putem permite să ne cufudăm în farmecul ei, dar si cu o doză de profunzime si intuire a adevărului cerut de arta poeziei, adevărul atât de evident, care se desprinde chiar de la prima vedere.
Mergem mai departe la capitolul doi, grupajul ,, ZÂMBET” , capitol de destindre, sunete jucăuse, penelări de usoară ironie învăluită poetic in euforie sau atenuări spre a evita orice discordante.
Exemplific prin sonetul ,, Concert lacustru” pag.22, inspirat din pasiunea unui meloman, de aci, ivirea cuvîntului chei, fiind vorba de chei muzicale.
concert lacustru
Tâsnesc din nori arome vegetale
Pe care boabele le-ngurgitează
Si-n plina de rumoare după-amiază
Planează peste lacuri rugi banale
De-un cor întreg de guralive gusi
Si tonul este dat de vreun solist
Inconstient de harul lui de-artist;
Coristii scârtâie cu voci ,,de usi”...
Închid îndată storul de pănusi,
Să mă cufund în reverii adânci
Cu mlastini fermecate si păpusi.
Pe fondul brotăcesc, fără arcus,
Un cos de chei în poală poti să strângi
Si game ’nalte, cât un derdelus!
Timisoara, 1990

Cartea se deschide apoi la grupajul intitulat ,,MAGNETISM”. Lucru stiut : magnetism , acea putere de atractie greu sau niciodată de învins si care conduce lumea văzută si nevăzută , atractie de la care nu ne putem distrage. Exemplific prin inefabila atrctie a iubirii (de întotdeauna) necoditionată, electivă si inexplicată. Redau sonetul ,, Atractie felină”, pag. 39.
atractie felină
În noaptea densă, ca un zid înalt,
Doi ochi de fosfor mă tintesc prelung,
Ca niste faruri ce mereu mă împung…
Si cad din zidul noptii cu un salt.
Nu-s ochii de sacali, lunecători
Purtati cu lasitate-n cerc elastic,
Si vocea le-o presimt - un miaun plastic,
Si în pernite spini sfredelitori.
Ci trag oblonul ca să fiu cu mine;
Culcusul cel rotund e gol de-aseară!
Să nu mai stiu de perfide feline!
Fidel mi-e numai leul de pe scară!
Zgârie usa… Infidela! Vine
Deschid si o primesc. A câta oară?

Grupajul următor ,, PE GÂNDURI”, vine să tempereze putin exaltarea din volum, de până acuma. Obosit, introvertit, suferind, nemultumit, dar toate aceste stări emotionale negative, se spulberă, la finele tuturor poeziilor din acest volum, prin voia poetei-autor, fiindcă ea concepe telul lumii înonjurătoare, al omenirii doar ca binele să triumfe, Exemplific prin sonetul ,,Clepsidra”, pag. 59.
clepsidra
Si pictural, într-un apus târziu,
Sub norul vioriu - crepuscular,
Din ornic cad secunde lapidar,
Silabisind că veacul tău e viu.
Tot diafan se-astern pe culmi de zări,
În unghiuri molcome, tăcuti cocori;
Se strânge tot parfumul înspre flori
Iar ele-l fac căus de alintări.
Si în conduri tăcuti, de catifea
Vin zânele si gustă din potir
Si lasă-n dar: ,,nimic din ce ai vrea...”
Ridici privirea printre gene grele
De-atâtea repetări cu fulgi de nea,
Si o prefiri... si-n conturări vin iele...
Timisoara, 1994

Grupajul ,,SORI” se înscrie în linia graduală ascendentă a celor descrise până acum : artă poetică, zâmbet, magnetism. În grupajul ,,Sori” ne întâlnim cu arsita soarelui dădător de viată, de optimim, de energie, dar si de arsurile inerente si în paralel cu sentimentul dogoritor de iubire, ilustrat prin poezia ,,Amăgire cu floarea soarelui” , pag. 67. Frumos încondeiată povestea de iubire dintre soare si floarea soarelui, care mereu îsi întoarce fata spre el. Se sugerează că din rodul iubirii lor au rezultat semintele de floarea soarelui. …..
amăgire cu floarea soarelui
Sub pălăriile cu panglici în rozetă,
Îsi poartă ochii soarele-n amiază;
Fatete brun-smolite radiază,
Stând cocotate-n lujeri-siluetă.
L-am prins pe soare trimitând bezele
Din carul plin de foc; plecată slugă
Si maicii lui, mascată sub o glugă,
I-a zis că nu apune fără ele.
Din dragostea de-o vară, efemeră,
Rămas-au flori uscate în mesaje,
Si-un soare diafan în stratosferă…
Cu gâtul întors strâmb sub pălărie,
Talere grele de ulei si vraje,
Se clatină-n potop de semintie…


Dar pentrucă am amintit si de altă fatetă însorită, prezint tot din acest grupaj sonetul intitulat ,,Soare nebun, pag. 71.
soare nebun
Ne suie în crestet soare de caniculă
Si muscă din bronzul aspru pe care l-a pus ieri,
Îti face ,,serviciul dorit”, si fără să i-l ceri
Si-i simti picătura de râs în auriculă.
S-a cocotat înfierbântat, în piscul amiezii;
Te miri cum se tine el însurubat acolo,
Arogant, dar si condescendent, ca un picolo,
Risipind frisca de nori, de culoarea zăpezii.
Unchiului i-a tăiat vechea cămasă pe umeri,
A albit coada sapei înnegrită de ploaie
În câteva veri, dacă nu mai stai să le numeri…
A săgetat miezul rosu al rodiei coapte,
A mai irosit trei raze în livada cu meri,
Si răsuceste arsa-i mantie în porumbul de lapte
Timisoara, 1985


Poezia ,,Soare nebun”este un pastel în care soarele prin folosirea figurii se stil personificare pare să lucreze ca fiind factor neprielnic, dar reversul transparent al acuzatiilor aduse lui este o laudă a virtutilor lui. Fără prezenta lui nu s-ar fi aflat energia necesară a atâtor benefice înfăptuiri. Acele acuzatii reusesc să sublinieze foarte reusit, bineuvântarea existentei lui deasupra noastră.
Capitolul ,,STĂRI”, după cum îl pezintă si numele ne dă posibiitatea de a face în ,,versuri” analiză de stări conflictuale. Nemultumire, dificultate, etc, dar, muza poeziei găseste întotdeauna un deznodământ fericit al situatiei. Suntem prea mici ca să schimbăm crugul lumii, dar putem să-i atenuăm duritatea prin puterea vointei noastre, prin puterea psihicului optimist si inteligenta specifică trăitorilor pe acest pământ. În poezia ,,Sunt iarăsi trist” realizată ca o alegorie, este analizat în câteva versuri, patrusprezece, cât poate permite un sonet, drama de a fi rejetat, înlăturat, oprimat în traiul tău, ca să zic asa , de neîntelegerea celor din jur. Subiectul , un căine, aproape ne vorbeste despre destinul lui, care poate semăna cu multe situatii, din păcate, aflate în lumea de azi a semenilor nostri, oamenii.
sunt iarăsi trist
Sunt iarăsi trist, în traiul meu de câine;
Zăpezile mi-au fost astăzi culcus,
M-a mârâit un câine jucăus
Când draga lui stăpână mi-a dat pâine.
N-am un statut în viata mea, prea clar;
Nu-i duc stăpânului ziarul zilnic,
Primesc picioare-n spate si ochi silnic
Si timpul trece-ncet si în zadar...
O, cât as vrea să am un lant si-o cuscă
Si botnită! Si câte-o ciomăgeală!
Să nu-mi mai strige nimeni: ,,Fugi, că muscă!”
Să-i văd pe-ai casei lucrând cu migală,
Strigând la mine aspru, după-o duscă,
Iar eu... să le iert clipa de răceală...
Laval, 2011


Grupajul ,,ZIG-ZAG”, ésté exclusiv un grupaj de pasteluri. Mici piese picturale, penelate din culori, stări molcome, pace desftăre vizuală. Am ales un sonet realizat dintr- toană, în cursul unui voiaj în Turcia la Cornul de aur-Istanbul, reflectând momentul poetic, îmbinarea ditre cer, mare si sentimentul de linistire în pacea frumosului, un tablou vorbind soptit sub farmecul naturii pe care atunci am găsit-o atât de prielnică reveriei. Este poezia ,,Crepuscul” notată, în 199o.
crepuscul
Ca un vis, printr-ale lumii
Falduri, izvorât din nori,
Cupă, fără ghimpi, din flori.
Plăsmuit din vălul lunii…
Doruri lungi purtând din larg,
Spume-creste, peste plajă,
Fin năvod de alge-mreajă;
Albatros alb, pe catarg…
Oglindiri de smalt, fugare,
Lunecări aprinse-n zări,
Peste faruri solitare.
Ton de gri-delfin; balaur,
Cu aripi de val răsfrânt,
Pe întinsul Corn de aur…
Istanbul, vara 1990

,,ZĂPEZILE DE ALTDATĂ” strâng laolaltă, mai personalizat, după cum sugerează si titlul, mai înclinat spre romantism, un grupaj de poezii, care dezvăluie faptul că fiecare dintre noi având sipetul său de amintiri, le păstrăm anume. Am ales sonetul ,,Cele trei rodii aurite”, pag.103, o variantă adusă la zi, a unui act de iscusintă a lui Făt-Frumos. S-a reusit o luptă a contrariilor- paralelă - între armonia plină de sevă a naturii si însetarea până la epuizare, sau paralela fortă fizică fată în fată cu fragilitatea, sau moartea pânditoare si puterea exercitată asupra mortii. Toate reusite de data acesta prin iscusinta de gândire salvatoare rapidă, ca o scânteiere de palos, a viteazului erou Făt Frumos, ce stia cum să apere viata visului lui, acea o atăt de fragilă zână. Totul se termină cu sugerarea unui friumf, preludiu al iubirii visate.
cele trei rodii aurite
Sub cerul ce se pierde peste mare,
Într-un climat de rodii adumbrite,
Cresc rodieri cu fructe pârguite
Si cu arome de migdale-amare.
Si rodiile ce-n basm se răsfată,
Putine - o treime într-un pom,
Cu sângele lor pot clădi un om:
Doar, zânei mici i-au dăruit viată...
Si uite-asa, viteazul Făt-Frumos,
Cu palosul a despicat un fruct
Si moartea a lăsat-o mai prejos!
Din picături de aur si nectar
Se-adună chihlimbarul onctuos
Si-o zână din miresme si... clestar...
Timisoara, 1981


,,FLOAREA DE GENUNE” este capitolul închinat peisajului românesc, cu dorurile, amintirile si sperantele legate de el, cu poezii de intensitate patriotică, dar nu patriotardă, sugerând atasament si dragoste de tară. Prezint poezia edificatore, de la pag. 113, ,,Cuib de vulturi”-Sarmizegetusa reggia, evocând vremuri de luptă, de pauză fortată, dar niciodată de înfrângere, cum am dovedit mereu noi românii.
cuib de vulturi
Sarmizegetusa Reggia
Înviforări, năvalnice puhoaie
Izbeau în zidul frământat cu sânge,
Dar cum lumina firul nu-si îndoaie
Si cum un pumn puterea-n ghem si-o strânge,
Răspuns-a cremenea la lovitură
Si-n fiecare firicel de piatră
Sălăsluind si dragoste si ură
Se apăra o inimă si-o vatră...
Cetatea a rămas ca o coroană
Încununând nu muntele, ci fruntea;
Dusmanul s-a topit jos, în bulboană,
În ape negre măcinându-si luntrea...
De-atuncea noi străjeri ridică puntea,
Iar voievozii trec - comete -n goană...


Cartea se încheie cu grupajul ,,LA VIE EST BELLE”, titlu care semnalează optimism, dar si poezie biligvă română-franceză. Capitolul penelează prin sonetele sale poezia vietii, poezia asupra căreia, zice poeta, ar trebui să zăbvim mai mult spre a atenua asprimile deseori întâlnite.. Este un fel cunoscut de filozofare asupra conservării fiintei umane prinsă în vărtejul atâtor întâmplări nefaste care îi taie unui om calea spre progres si spre fericire. Epicur, filozoful grec spunea : ,,Sunt vesel pentrucă râd” . Deci să încerc să văd mai detasat răul din jurul meu. Râsul acesta oarcum impus, teatral, îmi regenerează respiratia, îmi pune în miscare centrele adormite si mă înviorează. Ajungând eu la aceste stări, mintea mea va fi mai clară. De aci ideea de destindere jovială din poezia ,,Ograda mea frumoasă”, pag. 131 . Acest sonet este ca un corolar = îndemn la sentimente bune al întregului volum, fiind acel ,,mereu început” care ne readuce curajul, bunele idei, bună dispozitie, optimism si ne va apropia mult mai usor telul, victoria.
ograda mea frumoasă
poem bilingv
Mi s-a speriat si somnul meu cel lin
Si mintea-mi este plină de gângănii,
Vorbirea-mi aminteste de-orătănii,
Si nu stiu a câta oră cer pelin!
Mă-afund între hătisuri cu dihănii,
Îmbrobonări părelnice îmi vin;
Ca un gândac în noapte n-am alin;
Picioarele îmi fug pe tălpi de sănii…
Paianjene, adună-ti iute rama,
Cu tesătura jumătate roasă,
Din care a rămas în colturi trama!
Iar tu, ulcică, prea esti tămâioasă,
Mâine, poimâine, îti vei da tu seama,
Iluminând ,,ograda mea frumoasă”!


mon bel patio
Mon doux sommeil s’est envolé,
Dans mon cerveau rongent des coquerelles;
J’parle dans mon ton de casserole, et
Je m’abreuve d’une chanterelle...
Je plonge dans les verdures des chęnes:
Mes yeux palpitent sous les fantasmes,
J’me sens cafard fixé en plasme;
Aux jambes glissantes je mets des chaînes...
Ô, araignée, ramasse ta toile
Avec la texture déchirée,
Maintenant un misérable voile...
Et toi, mon verre, plus parfumé
Aprčs lendemain, tu comprendras,
Que j’aime mon patio isolé!
Timisoara, 2011

Nu se poate încheia cronica acestei cărti fără a sublinia frumusetea ei bibliofilă. Ilstratia color după picturile unui artist laureat, recunoscut, o personalitate marcantă în lumea artelor, Ioan Oprut. Poeta-autoare realizând prin această carte o antologie din cele mai frumoase poezii ale celor optsprec zece cărti de poezie publicate. Cartea este într-o prezentare grafică desăvârsită sub conducerea mâinii Editorului Scriitor, Maestrul Stefan Doru Dăncus. Prefata cărtii îi apartine. Exemplarele sunt tipărite pe hârtie de lux, fiecare pagină având frontispiciu. Copertele color sunt laminate, cotorul cărtii fiind evidentiat în culoare contrastantă pentru a găsi usor cartea la raft. Coperta IV aduce poza autoarei din perioada ailor 1975, cea mai prolifică literar din perioada de viată a autoarei , când aceasta îsi ducea cei patrusprezece ani de bibliotecar 1974-1988, la Biblioteca judeteană din Timisoara. Pe ultima copertă este imprimat cel mai edificator dintre sonetele sale ,,Clepsidra”, corolar al acestui volum. Pe ultimele pagini se găseste ,,O prea scurtă fisă de autor, dar care în celelalte cărti ale ei s-a îmbogătit cu alte date, si alte merite, mai apărând si alte vechi atestări, poeta trăind drama emigrării în Canada, lăsînd în tară aproape totul, dar mai ales sufletul. La aceste atestări cititorul mai adaugă si cele cunoscte de dânsul. Si ca o concluzie generală asupra valorii cărtii este multa ei mediatizare. Volumul este recomandat de ,,Grup Media Singur”, din care face parte si Melania Rusu Caragioiu. Cartea poartă o dedicatie închinată poetei, artistei plastice, avocatei Alexandrina-Adeodata, fiica autoarei. Apoi spune mult un motto din cugetările lui C. F. Ramuz Remarquez, prin care se enuntă adevărul că poetul este cel mai singuratic om dintre oameni, dar este si cel mai popular.
Multumesc pe această cale Editorului, Domnul Stefan Doru Dăncus, pictorului Master Domnul Ion Oprut, care s-a întrecut în generozitate dându-mi pentru ilustrare dreptul de reproducere color a sapte din tablourile sale mult apreciate în epozitii nationale si internationale, prin care au colindat. Acest generos pictor-master a avut gerozitatea, chiar de a-mi dărui unele lucrări, pocedând la fel si cu altii, fapt care în lumea pictorilor este rar întâlnit si numai pictorii de seamă au practicat această mărinimie , dar, din păcate unii au valorificat piese din opera lor spre a-si mentine existenta, niciodată răsplata nefiid egală cu munca depusă. Dl. Ioan Oprut îmi este cunoscut si ca o persoană polivalentă, campion internatonal de arte martiale japoneze, dar si creator de linie de sport interdiscipliar accesibil, după sportul japonez, cu propriile linii de inviorare a vointei si fizicului. Este scriitor, profesor de arte plastice, multi campion international si national canadian si român de arte martiale, caligraf, designer, creator de bon say, profesor si antrenor de Jo Tay Kido, grafician, om de cultură, om de societate si întruneste si calitatea de a fi generos.Peste tot unde a avut vernisaj de expozitii a donat câte un tablou si nu se poate spune că a donat ceece a voit dintre frumoasele tablouri, ci a donat la alegerea oficialitătii gazde tabloul respectiv din suita sa de tablouri expuse. Majoritatea tablourilor sale se găsesc si încolectii srăine din străinătate, în special în tările din Europa si în Canada, unde s-a putut mai usor deplasa via terestru, cu bogata si frumoasa sa încărcătură de tablouri. Este un ins neobosit , având aceeasi dăruire creatoare dintotdeauna si mai nou inovâd pictura personală printr-o grafică practicată după intuitia proprie, dânsul realizând tablouri din mii si milioane de hasuri. Marea, noua sa artă a ascestor tablouri este că nu se abate de la raportul umbre si lumini, zic la sgestiile si efectul pe care le oferă detaliul. De notat că artistul îsi desfăsoară lucrările pe suprafete de mari dimensiuni , de la câtiva metri la 50/50cm.

Subliiez că Master Ioan Oprut a renuntat la dreptul de autor în ceeace priveste cartea ,, Pe iglită”, dar autoarea socotind că îi va face plăcere o recompensă în cărti i-a donat jumătate din tirajul, editia I.
Domnul Ioan Oprut vine din plaiurile pline de fortă ancestrală ale Zonei Poiana Mărului, Caras Severin , aproape de zona bogată în aur vechi pe care natura l-a transformat în uraniu, si unde doina bănăteană si verticalitatea oamenilor este proverbială. Vărul său, Dl. Petru Oprut este un cercetător, autor de monografii foarte documentate ale locului. L-am cunoscut când a venit să ridce acele cărti si a primit cu bucurie si altele, spre mărirea bibliotecii sale documentare, si a setei sale si a oamenilor locului pentru carte, după cum vorbeste istoria literaturii române si bănătene depre creatia literară a bănătenilor dintotdeauna, neîncetată nici chiar sub vigilenta asupririi austro-ungare.


Montreal / Martie 2017





Melania Rusu Caragioiu    3/2/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian