Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Lester B. Pearson - premiu Nobel pentru pace

Lester B. Pearson ( 1897 - 1972 ) a fost profesor, isotric, om de stat, diplomat si politician care a căstigat Premiul Nobel pentru Pace în 1957 pentru organizarea United Nations Emergency Force ( Fortele de Urgentă ale Natiunilor Unite) pentru a rezolva criza canalului de Suez. A fost al 14-lea prim ministru al Canadei de la 22 aprilie 1963 pănă la 20 aprilie 1968 conducănd două guverne minoritare după alegerile din 1963 si 1965.

În timpul primei lui sederi ca Prim Ministru al Canadei , guvrenul său de minoritati a introdus asigurarea de sănătate universală, împrumuturile studentesti, Fondul de Pensii Canadian, Ordinul Canadei si steagul canadian. De asemeni a instituit Comisia Regală pentru Biligualism si Biculturalism. Pentru toate acestea, munca sa la Natiunile Unite si pentru cariera internatională, Pearson este considerat ca unul dintre cei mai importanti canadieni din sec. 20.

Începuturi
Person s-a născut în orasul Newtonbrook ( acum parte din Toronto), ca fiul lui Edwin Arthur Pearson, un preot metodist ( mai tarziu United Church of Canada), si Anne Sarah Bowles. El a fost fratele lui Vaughan Whitier Pearson and Marmaduke Pearson. A absolvit Hamilton Collegiate Institute în Hamilton, Ontario în 1913 la 16 ani. În acelasi an a intrat la Victoria College din cadrul University of Toronto, unde a locuit la Gate House si a împărtit camera cu fratele sau Duke. În timpul căt a fost la Universitatea din Toronto s-a înscris la fraternitatea Delta Upsilon. A fost ales la sectia de stiinte sociale Pi Gamma Mu, o societate onorifică pentru studii exemplare în istorie si sociologie.

Sportiv de exceptie
La Univ din Toronto a devenit un sportiv de exceptie, excelănd în rugby si jucănd baschetbal. Mai tărziu a jucat în Oxford University Ice Hockey Club cănd a avut o bursă la Universitaea din Oxford, cu o echipă care a căstigat pentru prima oară Spengler Cup în 1923. Mai tărziu a excelat în baseball si lacrosse ca tănar, a jucat golf si tenis ca adult. A fost printre cei mai activi prim ministri pe care i-a avut Canada. Talentul său în baseball era atăt de mare încăt vara juca semi- profesional cu Guelph Maple Leafs din Ontario Intercounty Baseball League (Liga de Baseball din Ontario)

Cănd a izbucnit primul război mondial în 1914 el a voluntariat ca asistent medical.
Pearson a luat parte la primul razboi mondial fiind înregimentat cu Canadian Army Medical Corps University of Toronto Hospital Unit. În 1915 s-a înrolat pentru serviciu peste ocean cu unitatea medicală a Universitătii din Toronto ca si purtător de targă cu rangul de privat si a ajuns la rangul de locotenent. În timpul acestui serviciu a petrecut 2 ani în Egipt si în Grecia. În 1917 s-a transferat la Royal Flying Corps ( Royal Canadian Air Force nu exista la acea vreme), unde a lucrat ca ofiter pănă a fost trimis acasă cu răni de la două accidente: în timp ce se antrena ca pilot la o scoala de piloti în Hendon, Anglia , Pearson a supravietuit o cădere de avion în timpul primului său zbor.

În 1918 a fost lovit de un autobuz în Londra în timpul cănd nu era lumina pe stradă si a fost trimis acasă ca să se refacă, apoi a fost lăsat la vatră. Ca si pilot a primit numele de Mike, dat de instructorul său de zbor care credea că numele Lester e prea blănd pentru a fii pilot de avioane. De aceea Lester a folosit acest nume în documentele oficiale si Mike cănd se adresa prietenilor si familiei.

Perioada interbelică
După război s-a întors la scoala si a primit Bachelor of Art de la Univ din Toronto în 1919; si-a terminat faculatatea dupa ce a mai facut un an de scoală, după regulamentul de atunci pentru cei care au fost în armată. A lucrat un an în Hamilton si în Chicago, în industria de împachetare a cărnii, unde nu i-a plăcut. Dupa ce a primit o bursă de la Fundatia Massey a studiat doi ani la St John's College la Universitatea din Oxford, unde a primit BA cu onoruri de clasa a doua pentru istorie modernă în 1923 si Master of Arts în 1925. După Oxford s-a întors în Canada si a predat istorie la Universitatea din Toronto unde a fost de asemeni antrenor la echipa de fotbal canadian la Varsity Blues si la Varsity Blues men's ice hockey team (echipa de hochei Varsity Blues).
În 1925 s-a căsătorit cu Maryon Moody (1901–1989), ea fiind una dintre studentele sale la Universitatea din Toronto.Împreuna au avut o fiică, Patricia, si un fiu, Geoffrey.

În 1927, după ce a intrat cu note maxime la examenul pentru Servicii la Minsterul de Externe canadian, a început cariera de diplomat în Departamentul de Afaceri Externe. Person a fost trimis la Londra la sfărsitul anilor 1930 si a lucrat acolo în timpul celui de-al doilea război mondial pănă în 1942 ca si al doilea în comandă la Canada House, unde a coordonat alimentarea militara cu provizii si problemele refugiatilor, sevind sub High Commissioner Vincent Massey. Pearson s-a întors în Ottawa pentru căateva luni. A fost asistent sub-secretar la Ottawa între 1941 pănă la 1942. În iunie 1942 a fost trimis la ambasada canadiana din Washington, D.C. ca si consilier ministerial. A fost al doilea în comanda timp de doi ani. A fost promovat ca minstru plenipotentiar în 1944 si a devenit ambasador canadian în Statele Unite la 1 ianuarie 1945 pănă în septembrie 1946. A fost foarte important în crearea Natiunior Unite si a NATO. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost curier sub numele codificat Mike. A devenit primul director al Signal Intelligence.

Pearson aproape a devenit primul secretar general al Natiunilor Unite în 1945 dar a fost respins de veto-ul Uniunii Sovietice.
Primul ministru canadian William Lyon Mackenzie King a încercat să îl recruteze pentru guvernul său în timp ce războiul se încheia. Pearson s-a simtit onorat dar a rezistat initiativei la acea data pentru că personal nu îi plăcea stilul lui King dpv interpersonal si al metodelor politice. Person nu se va mai interesa de politică decăt mai tărziu cănd King a anuntat că se retrage ca prim ministru.

Cariera Politică
În 1948, primul ministru Louis St. Laurent l-a numit pe Pearson Minstru al Afacerilor Externe în guvernul liberal. La scurt timp a căstigat un loc în Camera Comunelor pentru circumscriptia federală Algoma East.

Premiul Nobel pentru Pace
În 1957 pentru rolul său în eliminarea crizei Canalului de Suez prin Natiunile Unite, Pearson a primit Premul Nobel pentru Pace. Comisia de selectare a spus ca Pearson “a salvat lumea”.
United Nations Emergency Force a fost creatia lui Pearson si el este considerat părintele conceptului modern de păstrarea păcii (peacekeeping). Conducători Statelor Unite, Franta, Uniunea Sovietică si Marea Britanie ( între altele) aveau interese în resursele naturale din jurul canalului de Suez. Pearson a reusit să organizeze directionarea prin metoda de 5 zile si a fost responsabil pentru dezvoltarea structurii pentru Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite.
.
Conducerea de partid
Dupa demisia lui Louis St. Laurent, Pearson a fost ales sef al partidului liberal în conventia din 1958, învingăndu-l pe rivalul său ministrul Paul Joseph James Martin.
Ca si nou ales sef al liberalilor, Dl. Pearson a tinut o cuvăntare în Camera Comunelor care nu a fost prea inspirată cerandu-i primului ministru John Diefenbaker să cedeze puterea liberalilor fără alegeri din cauza problemelor economice. Această strategie s-a întors împotriva lui cănd Diefenbaker a sesizat eroarea si a arătat un document clasificat care arăta că economia va avea o scădere în acel an. Aceasta contrasta foarte mult cu promisiunile liberalilor din campania din 1957.
Din aceasta cauză, partidul lui Pearson a pierdut jumatate din locuri, în timp ce conservatorii lui Diefenbaker au căstigat alegerile în majoritate mare nemaivăzută în Canada ( 208 din 265 de locuri). Alegerile au costat de asemeni pe liberali locurile din Quebec. Provincia votase în majoritate cu liberalii începănd cu criza de conscriptie din 1917 , dar după ce primul ministru Louis St Laurent a demisionat, provincia nu mai avea un fiu favorit ca si conducător asa cum au avut din 1948.
Pearson a organizat o importantă conferintă la Kingston, Ontario în 1960, unde s-au dezvoltat multe idei care mai tărziu au fost implementate cănd a devenit prim minstru.

În alegerile din 1962 au redus Partidul Conservator la un guvern minoritar.
Nu mult după alegeri, Person a capitalizat pe indecizia conservatorilor în a instala capete nucleare pe rachete Bomarc. Douglas Harkness , Ministrul Apărării a demisionat din cabinet la 4 februarie 1963 din cauză că Diefenbaker se opunea acceptării rachetelor. În ziua următoare, guvernul a primit două voturi de neîncredere pe aceasta problemă declansand alegerile.

Pearson i-a condus pe liberali la un guvern minoritar în alegerile generale din 1963 si a devenit prim ministru. În timpul campaniei electorale a promis “60 de zile de decizie” si a sustinut programul de rachete Bomarc.
Pearson nu a avut niciodată majoritatea în Casa Comunelor, dar a reusit să voteze programe sociale majore ca sistemul national de asigurare medicală , Pensia Canadiană si Împrumuturile Studentesti; a stabilit steagul canadian Maple Leaf. Aceasta se datorează sustinerii din partea guvernului minoritar din Casa Comunelor al partidului socialist New Democratic Party, condus de Tommy Douglas. Legislatia sa a inclus de asemeni săptămăna de lucru de 40 de ore, vacanta obligatorie de 2 săptămani si salariul minim obligatoriu.

Pe 15 ianuarie 1964, Pearson a devenit primul prim ministru canadian care a facut o vizită de stat în Franta. Pearson a semnat Canada-United States Automotive Agreement ( sau Pactul Automobilistic) în ianuarie 1965, si somajul a scăzut la o rată record dintr-o decadă. Pearson a respins cererea Americii de a trimite trupe canadiene în războiul din Vietnam. Pearson a vorbit în Universitatea Temple din Filadelfia la 2 aprilie 1965 în timp ce vizita Statele Unite si a spus că sustine o perioadă de încetare a bombardării Vietnamului de nord ca să se poată găsi o solutie diplomatică la criză. Pentru adiministratia presedintelui Johnson această critică la adresa politicii externe americane era un păcat intolerabil. Înainte de a-si termina discursul i s-a cerut să se prezinte la Camp David ca să îl intălnească pe presedintele Johnson în ziua următoare, care era notoriu pentru maniera personală în politică. El la luat pe Pearson de rever si i-a strigat: “ Să nu vii în sufrageria mea si să urinezi pe covor”. Pearson îsi aminteste mai tărziu că meetingul a fost cam dur dar că s-au despărtit în termeni buni. După acest incident LBJ si Pearson s-au mai întalnit de două ori în Canada deoarece America se baza pe materiile prime ale Canadei si pe resurse si benzină pentru a-si sustine războiul din Vietnam. Canadienii mai în vărsta îsi amintesc de perioada lui Pearson ca o perioadă de îmbunătătire a relatiilor.

Pearson a început de asemeni un număr de comisii regale, inclusiv pe cea cu privire la statusul femeii si alta despre bilingualism. Acestea au început schimbări care au creat drepturi legale ale femeilor si au introdus oficial bilingualismul. Dupa Pearson, franceza a devenit limbă oficială si guvernul canadian a început să ofere servicii în ambele limbi. Pearson a sperat că va fii ultimul prim ministru uniligual din Canada si întradevăr fluenta în ambele limbi a devenit o cerintă neoficială pentru primii ministrii care i-au urmat lui Pearson.

(Va urma)








rubrica de Dana Mateescu    2/27/2017


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian